ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5894/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 102 din 8 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.L. în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Direcția Generală

Protecția Persoanelor cu Handicap și pe cale de consecință a obligat pârâtul să

emită o decizie prin care să se pronunțe asupra contestației formulată de

reclamantă împotriva certificatului din 20 iulie 2010 emis de Comisia de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Timiș.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepția de tardivitate invocată de pârât prin întâmpinare, instanța de fond

s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia prin încheierii de ședință din 8

martie 2011, fapt consemnat în practicaua sentinței pronunțate.

Pe fondul cauzei, instanța

de fond a reținut că reclamanta a formulat o cerere la Comisia de evaluare a persoanelor

cu handicap Timiș pentru încadrarea într-un gard de handicap și prin certificatul

din 20 iulie 2010 i-a fost respinsă solicitarea.

Împotriva certificatului

susmenționat, reclamanta a formulat o contestație la pârâtul Ministerul Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse, Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap,

care, în opinia instanței de fond, a fost respinsă în mod nelegal ca tardiv depusă.

În aceste condiții instanța

de fond a considerat întemeiată acțiunea formulată de reclamantă reținând și incidența

dispozițiilor art. 90

2

din Legea nr. 448/2006 republicată, privind protecția

și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care prevăd că, printre alte

atribuții, Comisia superioară ce funcționează în cadrul pârâtului Ministerul Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse are și atribuția de a soluționa contestațiile formulate

în condițiile art. 87 alin. (5) din Lege, la certificatele de încadrare în grad

de handicap emise de comisiile de evaluare, dispunându-se totodată că, în exercitarea

acestei atribuții, Comisia superioară se pronunță prin decizii, conform art. 90

2

alin. (2) din aceeași Lege.

Împotriva sentinței civile

nr. 102 din 8 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

în temeiul art. 304 pct. 7 și pct. 9 din C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a

susținut, în esență, următoarele:

2.1. Printr-o primă critică

circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.,

susține recurentul-pârât că hotărârea instanței de fond nu a fost motivată corespunzător.

Astfel, se susține că

motivarea instanței de fond rezidă în a constata inexistența formulării unui răspuns

la contestația intimatei, fără a analiza motivele de drept care au fost invocate

prin întâmpinare, condiții în care, în opinia recurentului-pârât, sentința recurată

a fost motivată necorespunzător.

2.2. Printr-o altă critică,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., susține recurentul-pârât

că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În acest sens se arată

că deși citează dispozițiile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2010, instanța

de fond nu le-a aplicat, în sensul că nu a verificat dacă reclamanta a respectat

termenul de 30 de zile calendaristice, pentru a putea, astfel,observa că reclamanta

a formulat contestație în a 31-a zi calendaristică de la comunicarea certificatului

nr. 3966/2010.

de recurs

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 și

art. 304

1

din C. proc. civ., și ținând seama de toate susținerile și

apărările părților, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează

a fi respins pentru următoarele considerente:

3.1. Înalta Curte, în

primul rând, va înlătura criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., în condițiile în care instanța de fond și-a motivat

în mod clar, atât în fapt cât și în drept, hotărârea pronunțată, prin raportare

atât la la susținerile ambelor părți cât și la situația de fapt rezultată din probele

administrate în cauză,, fără a putea fi reținută lipsa motivării, în sensul

art. 261 pct. 5 din C. proc. civ., cum în mod greșit se susține prin cererea de

recurs.

3.2. Înalta Curte va respinge

și criticile din recurs referitoare la nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate

de Curtea de apel, critici care se circumscriu motivului de recurs prev. de

art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., constatând, că instanța de fond, a făcut o corectă

interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.

În primul rând Înalta

Curte constată că în mod greșit susține recurentul-pârât că instanța de fond nu

a verificat respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 87 alin. (5) din

Legea nr. 448/2010 câtă vreme a respins, în ședința publică din data de 8

martie 2011, excepția de tardivitate invocată de recurent prin întâmpinare tocmai

pe acest aspect, constatând depunerea contestației în termenul legal.

Totodată, instanța de

fond respingând excepția de tardivitate invocată de recurentul-pârât a făcut o corectă

interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările

și completările ulterioare, calculând termenul legal de 30 de zile în condițiile

art. 101 alin. (1) din C. proc. civ.

Cum, contestația formulată

de intimata-reclamantă nu a fost analizată, întrucât în mod greșit a fost calificată,

drept tardivă, în mod corect instanța de fond a obligat autoritatea pârâtă să procedeze

la soluționarea respectivei contestații, în condițiile art. art. 90

2

din Legea nr. 448/2006.

Toate considerentele expuse,

converg către concluzia că soluția de admiterea a acțiunii reclamantei pronunțată

de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care potrivit art. 312

alin. (1) din C. proc. civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, împotriva sentinței civile nr. 102 din 8

martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie

2011.