ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5894/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 102 din 8 martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap și pe cale de consecință a obligat pârâtul să emită o decizie prin care să se pronunțe asupra contestației formulată de reclamantă împotriva certificatului din 20 iulie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Timiș.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția de tardivitate invocată de pârât prin întâmpinare, instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia prin încheierii de ședință din 8 martie 2011, fapt consemnat în practicaua sentinței pronunțate. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanta a formulat o cerere la Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap Timiș pentru încadrarea într-un gard de handicap și prin certificatul din 20 iulie 2010 i-a fost respinsă solicitarea. Împotriva certificatului susmenționat, reclamanta a formulat o contestație la pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap, care, în opinia instanței de fond, a fost respinsă în mod nelegal ca tardiv depusă.

În aceste condiții instanța de fond a considerat întemeiată acțiunea formulată de reclamantă reținând și incidența dispozițiilor art. 90 2 din Legea nr. 448/2006 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care prevăd că, printre alte atribuții, Comisia superioară ce funcționează în cadrul pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse are și atribuția de a soluționa contestațiile formulate în condițiile art. 87 alin. (5) din Lege, la certificatele de încadrare în grad de handicap emise de comisiile de evaluare, dispunându-se totodată că, în exercitarea acestei atribuții, Comisia superioară se pronunță prin decizii, conform art. 90 2 alin. (2) din aceeași Lege.

2. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 102 din 8 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în temeiul art. 304 pct. 7 și pct. 9 din C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: 2.1. Printr-o primă critică circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., susține recurentul-pârât că hotărârea instanței de fond nu a fost motivată corespunzător. Astfel, se susține că motivarea instanței de fond rezidă în a constata inexistența formulării unui răspuns la contestația intimatei, fără a analiza motivele de drept care au fost invocate prin întâmpinare, condiții în care, în opinia recurentului-pârât, sentința recurată a fost motivată necorespunzător.

2.2. Printr-o altă critică, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., susține recurentul-pârât că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În acest sens se arată că deși citează dispozițiile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2010, instanța de fond nu le-a aplicat, în sensul că nu a verificat dacă reclamanta a respectat termenul de 30 de zile calendaristice, pentru a putea, astfel,observa că reclamanta a formulat contestație în a 31-a zi calendaristică de la comunicarea certificatului nr. 3966/2010. 3. Hotărârea instanței de recurs Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 și art. 304 1 din C. proc.

civ., și ținând seama de toate susținerile și apărările părților, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: 3.1. Înalta Curte, în primul rând, va înlătura criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., în condițiile în care instanța de fond și-a motivat în mod clar, atât în fapt cât și în drept, hotărârea pronunțată, prin raportare atât la la susținerile ambelor părți cât și la situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză,, fără a putea fi reținută lipsa motivării, în sensul art. 261 pct. 5 din C. proc. civ., cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs. 3.2. Înalta Curte va respinge și criticile din recurs referitoare la nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate de Curtea de apel, critici care se circumscriu motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ., constatând, că instanța de fond, a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză. În primul rând Înalta Curte constată că în mod greșit susține recurentul-pârât că instanța de fond nu a verificat respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2010 câtă vreme a respins, în ședința publică din data de 8 martie 2011, excepția de tardivitate invocată de recurent prin întâmpinare tocmai pe acest aspect, constatând depunerea contestației în termenul legal. Totodată, instanța de fond respingând excepția de tardivitate invocată de recurentul-pârât a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările și completările ulterioare, calculând termenul legal de 30 de zile în condițiile art. 101 alin. (1) din C. proc.

civ. Cum, contestația formulată de intimata-reclamantă nu a fost analizată, întrucât în mod greșit a fost calificată, drept tardivă, în mod corect instanța de fond a obligat autoritatea pârâtă să procedeze la soluționarea respectivei contestații, în condițiile art. art. 90 2 din Legea nr. 448/2006. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția de admiterea a acțiunii reclamantei pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care potrivit art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, împotriva sentinței civile nr. 102 din 8 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2011.