ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5059/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 8 septembrie 2009, reclamanta N.A.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, Primarul

Municipiului Arad și Consiliul Județean Arad să se dispună anularea deciziei de

încadrare în grad de handicap nr. AA din 10 iulie 2009, să se procedeze la reexaminarea

dosarului său medical și să fie încadrată în gradul său de handicap grav, cu asistent

personal.

Reclamanta

a solicitat să-i fie acordate și drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind

protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și obligarea pârâților

în solidar la plata de daune morale în sumă de 10.000 euro, prin echivalentul în

lei la cursul Băncii Naționale a României la data plății, în conformitate cu dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că i-a fost eliberat certificatul de încadrare

în grad de handicap din 2 aprilie 2009, care atestă încadrarea sa în gradul de handicap

accentuat, dar conform Cap. 5 pct. 1b din Ordinul nr. 762/2007 emis de Ministerul

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, la evaluarea gradului de handicap în afectarea

funcțiilor hepatice, în transplantul hepatic, în primele 12 luni, apoi în funcție

de bilanțul clinic și paraclinic post operator, se acordă grad de handicap grav,

caz în care persoana are dreptul la un asistent permanent.

Din

acest motiv, reclamanta a solicitat ca pârâții să procedeze la reexaminarea dosarului

său medical și să-i acorde încadrarea în gradul de handicap grav, cu asistent personal,

precum și drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006, cu începere de la data de

1 ianuarie 2009.

Pârâta

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a depus întâmpinare

și a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca fiind rămasă fără

obiect, învederând că acesteia i-a fost eliberată decizia din 17 septembrie 2009

de încadrare în grad de handicap grav cu asistent personal.

Curtea

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința

civilă nr. 255 din 5 mai 2010, prin care a respins acțiunea formulată împotriva

pârâtei Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți,

constatând că aceasta a reexaminat dosarul medical al reclamantei și i-a eliberat

decizia din 17 septembrie 2009 de încadrare în grad grav de handicap cu asistent

personal, astfel cum s-a solicitat prin acțiune.

Raportat

la această stare de fapt, a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect cererea principală

și pe cale de consecință, au fost respinse ca nefondate cererile privind plata daunelor

morale și cominatorii solicitate de reclamantă.

Prin

aceeași sentință au fost dispuse cererile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 448/2006

și pentru soluționarea lor a fost declinată competența în favoarea Tribunalului

Arad, ca instanță de asigurări sociale, cu motivarea că acestea se referă la drepturi

de asigurări sociale reglementate prin legea specială, pentru care nu este competentă

să se pronunțe instanța de contencios administrativ.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând ca în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 7, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., să fie modificată în parte

hotărârea atacată, în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtei Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți la plata daunelor morale în

sumă de 10.000 euro.

Recurenta

a susținut că respingerea cererii sale de acordare a daunelor morale este rezultatul

aplicării greșite a legii de către instanța de fond, care a considerat că nici nu

se mai impune analizarea temeiniciei pretențiilor formulate datorită respingerii

cererii principale ca fiind rămasă fără obiect.

Recurenta

a învederat că emiterea deciziei din 17 septembrie 2009 după formularea cererii

de chemare în judecată nu era de natură să înlăture vătămarea produsă, deoarece

demersurile pentru obținerea acestei decizii au fost efectuate într-o perioadă de

timp nerezonabil și nejustificat de îndelungată, între decembrie 2008 și octombrie

2009, iar noua decizie are valabilitate pentru o perioadă de 12 luni, astfel că

a avut eficiență numai 6 luni, de la data emiterii - 17 septembrie 2009 și până

la data de 2 aprilie 2010.

Considerând

că nelegalitatea certificatului contestat a fost recunoscută de comisia intimată,

care a procedat la revocarea acestuia numai după formularea acțiunii în justiție,

recurenta a susținut că instanța de fond a înlăturat fără temei aplicarea dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 554/2004, conform cărora are dreptul la acordarea de daune

morale pentru consecințele negative cu impact emoțional puternic produse prin conduita

autorității administrative.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Instanța

de fond a constatat întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 8 din Legea nr. 554/2004 pentru obligarea comisiei intimate la plata de daune

morale în sumă de 10.000 euro pentru repararea prejudiciului moral invocat de recurenta

- reclamantă prin cererea de chemare în judecată, ca o consecință a nelegalității

certificatului de încadrare în grad de handicap din 10 iulie 2009.

Cererea

de anulare a acestui act administrativ, formulată la data de 8 septembrie 2009 a

rămas fără obiect de la primul termen de judecată - 30 septembrie 2009, ca urmare

a emiterii deciziei din 17 septembrie 2009, prin care recurenta-reclamantă a fost

încadrată în gradul grav de handicap, cu drept la asistent personal.

Cum

obligațiile de reexaminare a dosarului medical al recurentei și de emitere a unei

noi decizii de încadrare în gradul de handicap solicitat de aceasta au fost îndeplinite

până la primul termen de judecată și respectiv, după 10 zile de la data formulării

acțiunii în justiție, se constată că nu sunt întrunite cerințele legale pentru angajarea

răspunderii juridice a comisiei intimate și în consecință, nu există temei pentru

plata daunelor morale pretinse.

Această

situație de fapt, dovedită prin probele administrate în cauză, infirmă susținerile

recurentei cu privire la perioada îndelungată pentru obținerea deciziei de încadrare

a sa în gradul grav de handicap, cu asistent personal și implicit, susținerile privind

producerea unui prejudiciu moral prin impactul emoțional al conduitei autorității

administrative.

De

asemenea, în raport de conținutul certificatelor de încadrare în grad de handicap

eliberate de comisia intimată se constată lipsa de temei a susținerilor recurentei

privind existența unor daune morale rezultate din perioada redusă, de numai 6 luni,

în care a avut eficiență decizia din 17 septembrie 2009.

Deși

a fost emisă la data de 17 septembrie 2009, decizia a avut valabilitate pentru întreaga

perioadă cuprinsă între 2 aprilie 2009 și 2 aprilie 2010, deoarece a înlocuit decizia

din 10 iulie 2009 eliberată pentru aceeași perioadă, dar cu indicarea greșită a

gradului de handicap în care a fost încadrată recurenta. Cum prin această nouă decizie

a fost numai rectificată decizia anterioară, se reține că recurenta a beneficiat

de încadrarea în gradul grav de handicap, cu asistent personal, pe toată perioada

de 12 luni de valabilitate a deciziei, cu începere de la data de 2 aprilie 2009

și nu numai pentru o perioadă de 6 luni cum neîntemeiat s-a susținut în cererea

de recurs.

Pentru

considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de N.A.L. împotriva sentinței civile nr. 255 din 5 mai 2010 a

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2010.