ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5059/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 septembrie 2009, reclamanta N.A.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, Primarul Municipiului Arad și Consiliul Județean Arad să se dispună anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. AA din 10 iulie 2009, să se procedeze la reexaminarea dosarului său medical și să fie încadrată în gradul său de handicap grav, cu asistent personal. Reclamanta a solicitat să-i fie acordate și drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și obligarea pârâților în solidar la plata de daune morale în sumă de 10.000 euro, prin echivalentul în lei la cursul Băncii Naționale a României la data plății, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că i-a fost eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap din 2 aprilie 2009, care atestă încadrarea sa în gradul de handicap accentuat, dar conform Cap. 5 pct. 1b din Ordinul nr. 762/2007 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, la evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor hepatice, în transplantul hepatic, în primele 12 luni, apoi în funcție de bilanțul clinic și paraclinic post operator, se acordă grad de handicap grav, caz în care persoana are dreptul la un asistent permanent.

Din acest motiv, reclamanta a solicitat ca pârâții să procedeze la reexaminarea dosarului său medical și să-i acorde încadrarea în gradul de handicap grav, cu asistent personal, precum și drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006, cu începere de la data de 1 ianuarie 2009. Pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca fiind rămasă fără obiect, învederând că acesteia i-a fost eliberată decizia din 17 septembrie 2009 de încadrare în grad de handicap grav cu asistent personal.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 255 din 5 mai 2010, prin care a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, constatând că aceasta a reexaminat dosarul medical al reclamantei și i-a eliberat decizia din 17 septembrie 2009 de încadrare în grad grav de handicap cu asistent personal, astfel cum s-a solicitat prin acțiune. Raportat la această stare de fapt, a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect cererea principală și pe cale de consecință, au fost respinse ca nefondate cererile privind plata daunelor morale și cominatorii solicitate de reclamantă.

Prin aceeași sentință au fost dispuse cererile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 448/2006 și pentru soluționarea lor a fost declinată competența în favoarea Tribunalului Arad, ca instanță de asigurări sociale, cu motivarea că acestea se referă la drepturi de asigurări sociale reglementate prin legea specială, pentru care nu este competentă să se pronunțe instanța de contencios administrativ. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., să fie modificată în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtei Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți la plata daunelor morale în sumă de 10.000 euro.

Recurenta a susținut că respingerea cererii sale de acordare a daunelor morale este rezultatul aplicării greșite a legii de către instanța de fond, care a considerat că nici nu se mai impune analizarea temeiniciei pretențiilor formulate datorită respingerii cererii principale ca fiind rămasă fără obiect.

Recurenta a învederat că emiterea deciziei din 17 septembrie 2009 după formularea cererii de chemare în judecată nu era de natură să înlăture vătămarea produsă, deoarece demersurile pentru obținerea acestei decizii au fost efectuate într-o perioadă de timp nerezonabil și nejustificat de îndelungată, între decembrie 2008 și octombrie 2009, iar noua decizie are valabilitate pentru o perioadă de 12 luni, astfel că a avut eficiență numai 6 luni, de la data emiterii - 17 septembrie 2009 și până la data de 2 aprilie 2010. Considerând că nelegalitatea certificatului contestat a fost recunoscută de comisia intimată, care a procedat la revocarea acestuia numai după formularea acțiunii în justiție, recurenta a susținut că instanța de fond a înlăturat fără temei aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, conform cărora are dreptul la acordarea de daune morale pentru consecințele negative cu impact emoțional puternic produse prin conduita autorității administrative.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004 pentru obligarea comisiei intimate la plata de daune morale în sumă de 10.000 euro pentru repararea prejudiciului moral invocat de recurenta - reclamantă prin cererea de chemare în judecată, ca o consecință a nelegalității certificatului de încadrare în grad de handicap din 10 iulie 2009. Cererea de anulare a acestui act administrativ, formulată la data de 8 septembrie 2009 a rămas fără obiect de la primul termen de judecată - 30 septembrie 2009, ca urmare a emiterii deciziei din 17 septembrie 2009, prin care recurenta-reclamantă a fost încadrată în gradul grav de handicap, cu drept la asistent personal.

Cum obligațiile de reexaminare a dosarului medical al recurentei și de emitere a unei noi decizii de încadrare în gradul de handicap solicitat de aceasta au fost îndeplinite până la primul termen de judecată și respectiv, după 10 zile de la data formulării acțiunii în justiție, se constată că nu sunt întrunite cerințele legale pentru angajarea răspunderii juridice a comisiei intimate și în consecință, nu există temei pentru plata daunelor morale pretinse. Această situație de fapt, dovedită prin probele administrate în cauză, infirmă susținerile recurentei cu privire la perioada îndelungată pentru obținerea deciziei de încadrare a sa în gradul grav de handicap, cu asistent personal și implicit, susținerile privind producerea unui prejudiciu moral prin impactul emoțional al conduitei autorității administrative.

De asemenea, în raport de conținutul certificatelor de încadrare în grad de handicap eliberate de comisia intimată se constată lipsa de temei a susținerilor recurentei privind existența unor daune morale rezultate din perioada redusă, de numai 6 luni, în care a avut eficiență decizia din 17 septembrie 2009. Deși a fost emisă la data de 17 septembrie 2009, decizia a avut valabilitate pentru întreaga perioadă cuprinsă între 2 aprilie 2009 și 2 aprilie 2010, deoarece a înlocuit decizia din 10 iulie 2009 eliberată pentru aceeași perioadă, dar cu indicarea greșită a gradului de handicap în care a fost încadrată recurenta.

Cum prin această nouă decizie a fost numai rectificată decizia anterioară, se reține că recurenta a beneficiat de încadrarea în gradul grav de handicap, cu asistent personal, pe toată perioada de 12 luni de valabilitate a deciziei, cu începere de la data de 2 aprilie 2009 și nu numai pentru o perioadă de 6 luni cum neîntemeiat s-a susținut în cererea de recurs. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.A.L. împotriva sentinței civile nr. 255 din 5 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2010.