ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3445/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3445/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta C.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

M.M.F.P.S., D.G.P.P.H. - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap și Consiliul Local al Sectorului 3 București - Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap:

anularea Deciziei de încadrare în grad

de handicap nr. H1. din 19 mai 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap;

anularea, pe cale de consecință, a Certificatului

de încadrare în grad de handicap nr. H2. din 31 martie 2011 emis de Comisia de Evaluare

a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Local al Sectorului 3 București;

obligarea pârâtei D.G.P.P.H. - Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap la soluționarea contestației

în sensul modificării Certificatului nr. H2. din 31 martie 2011 și încadrării reclamantei,

în principal, în gradul de handicap accentuat, iar, în subsidiar, în situația în

care se va aprecia că afecțiunea acesteia se încadrează în noțiunea de deficiență

medie, încadrarea acesteia în gradul de handicap mediu;

obligarea pârâtei D.G.P.P.H. - Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap la emiterea unei noi decizii

în raport de încadrarea acesteia în gradul de handicap accentuat sau, după caz,

în gradul de handicap mediu;

obligarea pârâților la plata de daune morale

în cuantum de 25.000 RON;

obligarea pârâților la plata cheltuielilor

de judecată reprezentând onorariu de avocat și orice alte taxe decurgând din litigiu.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat,

în esență, că din anul 2008 a fost încadrată în gradul de handicap accentuat, certificatele

eliberate de autoritățile competente stabilind de fiecare dată încadrarea în acest

grad de handicap, fiecare certificat fiind eliberat anual, cu o valabilitate de

12 luni, și supus revizuirii la expirarea perioadei de valabilitate.

A mai arătat reclamanta că la data de 31

martie 2011, Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului

Local al Sectorului 3 București a eliberat Certificatul de încadrare în grad de

handicap nr. H2., prin care a stabilit că aceasta nu se încadrează în grad de handicap,

motivarea Comisiei fiind aceea că „Nu se încadrează în criteriile medicopsihosociale

aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și Ordinul nr.

1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.”.

S-a mai susținut că potrivit celor menționate

în documentele prezentate la termenul stabilit pentru revizuire, diagnosticul a

fost același ca și în anii precedenți, respectiv: tulburări maligne de ritm, stop

cardio-respirator resuscitat (2006), sindrom QT prelungit, cardiodefibrilator implantabil

(data implant 13 noiembrie 2007) tip M.M.V., recomandările medicului specialist

fiind de asemenea aceleași ca și în anii precedenți, respectiv: „evitarea eforturilor

intense/prelungite, stresul nervos, abuzul de cafeină, tratament medicamentos”.

A opinat reclamanta că aprecierea Comisiei

în sensul că nu se încadrează în grad de handicap este una nejustificată, în contextul

în care nu a existat o ameliorare în starea de sănătate sau vreo altă schimbare

față de anii anteriori.

A precizat reclamanta că împotriva acestei

decizii a formulat contestație în termenul legal, în conformitate cu prevederile

art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 și art. 13 alin. (2) din Metodologia privind

organizarea și funcționarea Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap,

aprobată prin H.G. nr. 430/2008, contestația sa fiind respinsă prin decizia nr.

5575 din 19 mai 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte

cu Handicap din cadrul Direcției Generală Protecția Persoanelor cu Handicap.

Reclamantă a criticat decizia astfel emisă

susținând că aceasta este nemotivată, nefiind astfel respectate prevederile

art. 5 alin. (3) lit. b) din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei

superioare de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, aprobat prin Ordinul M.M.F.P.S.

nr. 1736/2010.

A susținut reclamanta că în cuprinsul deciziei

în speță s-a menționat doar faptul că aceasta nu se încadrează în criteriile medicopsihosociale

aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și Ordinul nr.

1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P., fără nicio altă mențiune, în opinia sa o atare

mențiune neputând fi considerată ca având caracter de motivare, întrucât nu sunt

menționate criteriile obiective concrete ce au determinat formarea opiniei Comisiei.

Or, din toate documentele prezentate rezultă

că afecțiunea de care suferă reprezintă o deficiență accentuată, în conformitate

cu criteriile prevăzute de Ordinul nr. 762/1992/2007, care ar fi trebuit să determine

încadrarea în gradul de handicap accentuat și nu neîncadrarea în grad de handicap,

cum în mod eronat au reținut atât Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap,

cât și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

Pârâtul M.M.F.P.S. a formulat întâmpinare,

invocând în cuprinsul acesteia, pe cale de excepție, inadmisibilitatea cererii de

chemare în judecată sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute

de art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere dispozițiile art. 13 alin. (5)

din H.G. nr. 430/2008 care instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile

privind atacarea unei decizii a Comisiei Superioare în contencios administrativ.

Pe fondul cauzei, pârâtul M.M.F.P.S. a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea deciziei nr. 5575

din 19 mai 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți, întrucât aceasta este în conformitate cu prevederile Ordinului comun

nr. 762 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 al M.S.P. din 2007.

Pârâtul

Consiliul Local Sector 3 București - Comisia de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a formulat de asemenea întâmpinare, prin care

a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere dispozițiile

art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 și art. 13 alin. (5) din O.G. nr. 14/2003,

conform cărora, certificatele de încadrare în grad și tip de handicap a adulților

cu handicap pot fi contestate la Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu

handicap pentru adulți, iar deciziile emise de Comisia Superioară sunt cele ce pot

fi atacate în contencios administrativ și nu certificatele de încadrare emise de

comisiile locale.

Pe fondul cauzei, pârâtul

Consiliul Local Sector 3 București - Comisia

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative contestate, ca fiind legale

și temeinice.

Prin sentința civilă nr. 6843 din 17 noiembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și

fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Consiliul

Local Sector 3 București - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

Totodată, instanța a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată

de pârâtul M.M.F.P.S., fiind respinsă acțiunea formulată ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului Consiliul Local Sector 3 București - Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap, că această autoritate are calitatea de emitentă a Certificatului

de încadrare în grad de handicap nr. H2. din 31 martie 2011, act administrativ a

cărui anulare se solicită în cauză.

Prima instanță a apreciat întemeiată excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtul

M.M.F.P.S., reținând în acest sens, pe

de o parte, prevederile art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008 potrivit cărora

„Deciziile Comisiei superioare pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare”, iar pe de altă parte,

faptul că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

C.T., criticând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 7 și pct. 9, invocând de asemenea art. 304

1

din C.

proc. civ.

A susținut recurenta că prima instanță

a pronunțat soluția atacată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motivarea

instanței fiind una superficială, aceasta mărginindu-se să redea prevederile legale

aplicabile în materie, fără a indica însă motivele pentru care susținerile sale

au fost înlăturate.

Pe de altă parte, a mai arătat recurenta,

Consiliul Local Sector 3 București - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap a eliberat Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. H2., împotriva

acestui certificat formulând contestației în termenul legal de 30 de zile, în conformitate

cu prevederea art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006 și art. 13 alin. (2) din

Metodologia aprobată prin H.G. nr. 430/2008.

Contestația formulată a fost soluționată

prin decizia nr. 5575 din 19 mai 2011 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap, împotriva acestei decizii formulând acțiune în anulare, potrivit

art. 8 din Legea nr. 554/2004.

A solicitat recurenta să se constate că

în conformitate cu art. 13 alin. (2) și alin. (5) din H.G. nr. 430/2008, contestațiile

formulate împotriva certificatelor de încadrare în grad de handicap se soluționează

prin deciziile Comisiei Superioare, iar aceste decizii pot fi atacate potrivit Legii

nr. 554/2004.

A opinat recurenta că în cazul de față

decizia de încadrare în grad de handicap nr. H1. din 19.05.2011 reprezintă tocmai

actul prin care s-a soluționat plângerea prealabilă reglementată de art. 7 din Legea

nr. 554/2004, nemaifiind necesară introducerea, la aceeași autoritate, a unei noi

plângeri având ca obiect decizia în speță.

Recurenta a concluzionat în sensul că procedura

prealabilă administrativă reglementată de lege a fost îndeplinită în prezenta cauză,

fiind respectate astfel dispozițiile art. 109 alin. (2) din C. proc. civ.

La dosarul cauzei a depus întâmpinare Comisia

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Sector 3, care prin apărările

invocate a învederat, în principal, faptul că certificatul emis de autoritate a

fost anulat prin emiterea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. H1., acest

din urmă act fiind de altfel singurul susceptibil a fi atacat în contencios administrativ.

Pe de altă parte, intimata - pârâtă a apreciat temeinică și legală soluția primei

instanțe în sensul respingerii acțiunii formulate ca inadmisibilă, urmare a neîndeplinirii

procedurii prealabile.

Examinând sentința atacată prin prisma

recursului declarat dar și sub toate aspectele, în condițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele

expuse în continuare.

Prin acțiunea introductivă, reclamanta

a supus controlului judiciar decizia de încadrare în grad de handicap nr. H1.

din 19 mai 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți, din chiar cuprinsul acesteia rezultând că obiectul său îl constituie

soluționarea contestației formulată împotriva Certificatului nr. H2. din 31

martie 2011 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap București

- Sector 3.

Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1)

- (5) din O.G. nr. 14/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității

Naționale pentru Persoanele cu Handicap, în forma în vigoare la data emiterii deciziei

contestate:

„

(1)

În subordinea consiliilor județene și

a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București se înființează comisii

de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți, denumite în continuare comisii,

cu avizul pentru conformitate al Autorității

.

(2)

Comisiile se organizează în subordinea consiliilor județene, respectiv a consiliilor

locale ale sectoarelor municipiului București, cu activitate decizională în materia

încadrării persoanelor în grad de handicap. Activitatea Comisiilor este coordonată

metodologic de Comisia superioară

.

(3)

Încadrarea sau respingerea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap care

necesită protecție specială în raport cu gradul de handicap se atestă prin certificat

emis de Comisii. Eliberarea certificatului este scutită de taxa de timbru

.

(4)

Certificatele emise potrivit alin. (3) pot fi contestate, în termen de 30 de zile

calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară. Contestația va fi soluționată

prin decizie, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării

.

(5)

Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului

administrativ

nr. 29/1990

, cu modificările ulterioare, cererile

adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de timbru.”

Din prevederile normative citate rezultă

cu claritate că primul act adoptat în procedura încadrării într-o categorie de handicap

este certificatul emis de comisia constituită la nivelul sectorului, în municipiul

București (sau la nivelul județului), acesta putând fi contestat administrativ la

Comisia superioară care emite o decizie, la rândul ei atacabilă la instanța de contencios

administrativ competentă.

În speță, actul considerat nelegal și vătămător

este Certificatul nr. H2. din 31 martie 2011 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap București - Sector 3.

Împotriva acestui certificat s-a exercitat

recursul ierarhic, ca modalitate a procedurii prealabile reglementată expres în

cuprinsul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din redactarea textului art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, reținut de instanța de fond ca temei de drept al inadmisibilității

acțiunii, rezultă că obiectul procedurii prealabile îl constituie actul administrativ,

procedura prealabilă vizând actul autorității emitente, cererea de revocare adresându-se

fie autorității emitente, fie autorității ierarhic superioare.

Or, reclamanta-recurentă s-a adresat autorității

ierarhic superioare sub aspectul stabilirii calității de persoană cu handicap, situație

în care au fost respectate cerințele art. 7 din Legea nr. 554/2004.

De reținut în ceea ce privește această

procedură stabilită de lege este că plângerea prealabilă reprezintă un remediu legal

pus la dispoziția persoanelor vătămate și nu o cale excesivă care ar fi de natură

să restrângă accesul la justiție, într-un termen rezonabil, conform cerințelor

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Formularea plângerii prealabile sub forma

recursului ierarhic sau grațios reprezintă, în opinia legiuitorului român, o condiție

specială de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, sancțiunea neîndeplinirii

acestei condiții fiind aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

În cauză, s-a aplicat greșit această sancțiune,

deoarece reclamanta a parcurs procedura prealabilă sesizării instanței de judecată,

formulând contestație la Comisia Superioară, ceea ce reprezintă recursul ierarhic.

Procedura prealabilă nu a fost concepută

ca un mijloc de împiedicare sau restrângere a accesului la justiție, ci dimpotrivă

ca o posibilitate de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ

atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau organul ierarhic superior.

Această procedură specială a fost respectată

în cauză, neexistând niciun temei pentru ca recurenta să fie obligată să formuleze

o nouă plângere prealabilă, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

împotriva deciziei Comisiei Superioare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 312 alin. (1), (3) și (5) raportat la art. art. 20 alin. (3) teza finală din

Legea nr. 554/204, se va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.T. împotriva

sentinței civile nr. 6843 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

11 septembrie 2012.