ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1442/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1442/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

750/33/2010 la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, reclamantul M.C.G. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea

Națională pentru Persoanele cu Handicap, Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, Consiliul Județean Cluj, Comisia de

Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap , solicitând :

- anularea în parte a certificatului

de încadrare în grad de handicap nr. 3 din 4 ianuarie 2010 emis de Comisia de

Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap de pe lângă Consiliul Județean Cluj

precum

- obligarea Comisiei Superioare de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți de pe lângă Autoritatea

Națională a Persoanelor cu Handicap la emiterea deciziei în baza căreia

reclamantul să beneficieze de asistent personal

- obligarea pârâtele la plata sumei

de 5.000 lei daune morale pentru suferințele provocate

La plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 263/2010 Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Cluj a admis excepția

lipsei de obiect pentru capătul de cerere privind anularea certificatului de

încadrare în grad de handicap și obligarea la emiterea deciziei în baza căreia

să beneficieze reclamantul de asistent personal,a respins acțiunea formulată de

reclamantul M.C.G. fiind obligate pârâtele la plata către reclamant a

cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei.

S-a arătat prin considerentele

sentinței mai sus-menționate că, prin certificatul de încadrare în grad de

handicap nr. III din 4 ianuarie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap de pe lângă Consiliul Județean Cluj, reclamantul M.C.G. a fost

încadrat în gradul de handicap grav cod handicap I fără să i se acorde dreptul la

asistent personal, certificatul fiind nerevizuibil. Anterior,acestui certificat

reclamantul a beneficiat, în baza aceleiași încadrări, și de asistent personal,

astfel că, în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea

certificatului de încadrare III din 4 ianuarie 2010 astfel că cererea

reclamantului de obligare la emiterea unei decizii în baza căruia să

beneficieze de asistent personal, este lipsit de obiect.

În ceea ce privește obligarea

pârâtelor la plata sumei de 5.000 lei daune morale pentru suferințele provocate

instanța de fond a apreciat că prin soluționarea contestației administrative

favorabile, reclamantului i s-a recunoscut dreptul de a beneficia de asistent

personal și cu toate că certificatul de încadrare emis la nivel local era nerevizuibil,

acesta nu era definitiv ca urmare a neepuizării căii administrative de atac,

nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 C. civ.

În ceea ce privește obligarea

pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, instanța a constat că doar după introducerea

acțiunii, contestația administrativă a fost soluționată favorabil, astfel devin

aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

Împotriva sentinței

civile

nr. 263 din data de 17 iunie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, au formulat recurs în termen legal reclamantul M.C.G. și

pârâții Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți

prin Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Consiliul Județean

Cluj, prin care s-a solicitat, de către reclamant, admiterea căii extraordinare

de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în

contencios administrativ așa cum a fost formulată, de către pârâtele Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Consiliul

Județean Cluj, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței

recurate în sensul respingerii cererii reclamantului de obligare la plata sumei

de 600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Reclamantul M.C.G. a învederat, prin

motivele de recurs, că în mod eronat prima instanță a respins cererea de

obligare la plata daunelor morale. A precizat reclamantul că prin certificatul

nr. 3 din data de 4 ianuarie 2010 emis de către Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap de pe lângă Consiliul Județean Cluj nu i s-a mai acordat

dreptul la un asistent personal, în condițiile în care acest certificat nu mai

era revizuibil, fiind dat pe termen nelimitat. Drept urmare, reclamantul a fost

obligat să inițieze acest demers juridic deoarece hotărârea inițială era

nerevizuibilă, din proprie inițiativă organele de stat nu ar fi modificat-o, în

aceste condiții ea rămânând definitivă. Datorită acestui fapt, recurentul

reclamant a arătat că atât el cât și familia sa au fost supuși unui puternic

stres emoțional, iar riscul de a rămâne întreaga viață fără ajutorul și

sprijinul acordat de către un asistent personal a copleșit. Chiar dacă

ulterior, dar numai după promovarea acțiunii, prin decizia nr. 4551 din data de

12 mai 2010 comunicată la data de 27 mai

2010

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a

revenit asupra hotărârii anterioare acordând reclamantului dreptul de a

beneficia de asistent personal, trauma psihică suferită de reclamant și de

familia sa a rămas și nu a fost reparată, iar culpa pârâtelor există chiar și

datorită îndeplinirii cu tardivitate a obligațiilor ce le revenea. Recurentul a

mai relevat că i s-a creat un sentiment de nesiguranță și teamă cu privire la

situația sa viitoare, precum și un profund sentiment de nedreptate datorat

faptului că autoritățile publice i-au creat o stare de discriminare raportat la

persoane aflate într-o situație medicală similară.

Pârâții Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Consiliul Județean Cluj au

arătat, prin motivele de recurs, că instanța de fond a aplicat greșit

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., pe considerentul că actul administrativ

emis de Comisia Superioară a fost emis ulterior momentului în care intimatul reclamant

a introdus acțiunea în contencios administrativ. Pretențiile reclamantului au

fost onorate la data de 12 mai 2010, anterior primei zile de înfățișare la

judecata fondului, ceea ce atrage exonerarea pârâtei de la plata cheltuielilor

de judecată, astfel cum prevede art. 275 C. proc. civ. Unicul impediment legal

prevăzut de art. 275 C. proc. civ. teza a

II-a

care ar fi pus pârâtele în situația de a achita cheltuielile de judecată este

reprezentat de punerea acestora în întârziere anterior momentului chemării în

judecată. Ori, observând că nu există o notificare a intimatului reclamant prin

executor judecătoresc care să pună pârâtele în întârziere, rezultă neîndoielnic

că prevederile art. 275 C. proc. civ. sunt aplicabile în

litigiu.

Recursul reclamantului M.C.G. este

nefondat și va fi respins, în temeiul art. 312

alin.

(1)

C. proc. civ.

, pentru considerentele ce

urmează.

În mod corect, prin sentința

atacată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului de acordare a

daunelor morale solicitate prin acțiune, cu motivarea că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 998 C. civ. Daunele morale sunt, principial,

consecințe de natură nepatrimonială cauzate unei persoane prin fapte

ilicite

culpabile, constând în atingerile

aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept

sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile

delictuale dacă fapta

ilicită

s-a

produs în afara unui cadru contractual. Se reține, în

litigiu,

că nu s-a făcut proba întrunirii cumulative a

condițiilor de angajare a răspunderii

civile

delictuale, atâta vreme cât contestația administrativă formulată de reclamant

împotriva certificatului emis de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap

de pe lângă Consiliul Județean Cluj prin care recurentul a fost încadrat în

gradul de handicap grav cu deficiență funcțională gravă tară asistent personal,

în condițiile art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 14/2003 privind înființarea,

organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Persoanele cu

Handicap, a fost admisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Națională pentru Persoanele cu

Handicap pentru Adulți prin Decizia nr.

4551

din 12

mai 2010, dispunându-se încadrarea reclamantului în gradul de

handicap grav cu deficiență personală gravă putând beneficia de asistent

personal.

Rezultă, din interpretarea

prevederilor art. 1 alin.

(1)

din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, că acordarea daunelor morale este condiționată de

existența unui act administrativ prin care persoana reclamantă să fi fost

vătămată într-un drept ori într-un interes legitim. În cauză, caracterul de act

administrativ, în accepțiunea conferită de dispozițiile art. 2 alin.

(1)

lit.

c)

din

Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, îl prezintă Decizia nr.

4551 din 12

mai

2010

emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți, întrucât acest act putea forma obiectul unei acțiuni în contencios

administrativ, astfel cum prevedea expres art. 13 alin. (5) din O.G. nr.

14/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale

pentru Persoanele cu Handicap, cu modificările și completările ulterioare. Or,

acest act administrativ nu vatămă drepturile și interesele legitime ale recurentului,

ci dimpotrivă recunoaște și consacră dreptul acestuia la încadrarea in gradul

de handicap grav cu beneficiul unui asistent personal, astfel că reclamantul nu

era îndreptățit la obținerea de daune morale.

Cât privește recursurile formulate

de pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți și Consiliul Județean Cluj, se reține că acestea sunt fondate astfel că

vor fi admise, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ și art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., cu

consecința modificării în parte a sentinței recurate în sensul înlăturării

obligației pârâtelor la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de

judecată, precum și a menținerii celorlalte dispoziții din hotărârea atacată,

întrucât prima instanță a făcut în cauză o greșită aplicare a prevederilor art.

274 C. proc. civ.

Într-adevăr, potrivit prevederilor

art. 274 alin.

(1)

C. proc. civ., partea

care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de

judecată. Cu toate acestea, în condițiile art. 275

din

același act normativ, pârâtul care a recunoscut la prima zi

de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de

chemarea în judecată.

Se constată, din actele și lucrările

dosarului instanței de fond, că cererea de chemare în judecată a fost

înregistrată la 4 mai 2010, că primul termen de judecată a fost fixat pentru

data de 10 iunie

2010

și că Decizia

nr. 4551 a fost emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți la data de 12 mai 2010, anterior primei zile de înfățișare. De

aceea, față de aceste împrejurări - cum pretențiile reclamantului referitoare

la anularea în parte a certificatului de handicap nr. 3 din 4 ianuarie

2010

emis de Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap de pe lângă Consiliul Județean Cluj și la

obligarea Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap au primit

o rezolvare favorabilă până la primul termen de judecată și cum nu a existat,

anterior introducerii cererii de chemare în judecată, o punere în întârziere, în

condițiile legii, a pârâtelor - soluția primei instanțe trebuia să fie, pe

temeiul dispozițiilor art. 275 C. proc. civ.

,

aceea de respingere a cererii accesorii a reclamantului de obligare a pârâtelor

la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

M.C.G. împotriva sentinței nr. 263/2010 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de pârâta

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și pârâtul Consiliul Județean

Cluj împotriva aceleiași sentințe.

Modifică în parte sentința atacată

în sensul că înlătură dispozițiile de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor

de judecată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi10 martie 2011.