ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4562/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primă instanță Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 18 ianuarie 2011, sub nr. 538/86/2011, reclamanții P.V. și P.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Medicală Județeană a Persoanelor Adulte cu Handicap și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în totalitate a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3083 din 7 decembrie 2010. În motivarea acțiunii, s-a arătat, în esență, că actul administrativ contestat a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale, întrucât reclamanta suferă de alte afecțiuni mult mai severe, astfel încât gradul de handicap care rezultă din actele constatate nu este conform cu realitatea.

Prin Sentința nr. 1434 din 25 februarie 2011, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava și a declinat competența de Soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. La primul termen de judecată, în fața Curții de Apel Suceava, reclamantul a precizat că solicită să se judece în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București - Direcția Generală a Protecția Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap. Ambele pârâte au depus în fața acestei instanțe întâmpinare, formulând apărări pe cale de excepție și apărări de fond.

Prima pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P.I., motivând că Certificatul de încadrare în gradul de handicap nr. 5193 din 23 iunie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava a fost eliberat pe numele P.V.

Pe fondul cauzei prima pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că potrivit Legii nr. 448/2006 criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad și tip de handicap sunt aprobate prin ordin comun al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Sănătății și că potrivit acestui Ordin (nr. 762 a MMFES și 1992 al MSP), la evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor vederii se ține cont de parametrii funcționali prevăzuți la capitolul I și că aceste criterii în cazul reclamantei reflectă încadrarea în gradul de handicap mediu și nu cel de " încadrare în grad de handicap grav". Pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin Încheierea din data de 4 iulie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P.I. și a dispus repunerea cauzei pe rol. Instanța, în virtutea rolului său activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru clarificarea situației de fapt, a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize medico-legale care să stabilească gradul de handicap în care se încadrează reclamanta. Reclamanții au refuzat însă efectuarea expertizei, invocând starea gravă de sănătate a reclamantei P.M. și imposibilitatea deplasării la instituția competentă să efectueze expertiza.

2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința civilă nr. 292 din 22 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis contestația, a anulat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3083 din 7 decembrie 2010, emisă de Comisia Superioară, de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, și Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5193 din 23 iunie 2010, emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Suceava. A obligat Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Suceava să emită o nouă decizie prin care să o încadreze pe reclamantă în gradul de handicap grav, cu indemnizație de însoțitor. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava a încadrat-o pe reclamantă în gradul I de handicap, deficiență funcțională gravă, cu asistent personal și cu indemnizație de însoțitor.

O asemenea încadrare s-a făcut în baza actelor medicale care stabileau diagnosticul de VAO = pmm fc (ne) ceea ce din explicațiile comisiei echivalează cu cecitate absolută. La revizuire, în anul 2010, după prezentarea unei noi documentații și reexaminarea reclamantei, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava prin Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5193 din 23 iunie 2010, a încadrat-o în gradul de handicap mediu, cod de handicap 4, cu cod de boală H26; H34 (VOD=1/10 ce și VOS=0 fpl), deficiență funcțională medie. - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, prin Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3083 din 7 decembrie 2010, a menținut concluziile comisiei teritoriale de încadrare în grad mediu de handicap, cu același cod de boală și cod de handicap, cu motivarea conform criteriilor medicopsihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al MMFES și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al MSP.

În raport de această situație de fapt, instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor Legii nr. 448/2006, republicată, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și a reținut că în exercitarea atribuțiilor privind încadrarea unei persoane adulte într-un grad de handicap, comisia de evaluare analizează dosarul întocmit de serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap. Din interpretarea art. 6 alin. (4) din Norme rezultă că evaluarea complexă nu se limitează la analiza exclusivă a diagnosticului medical care trebuie corelat cu evaluarea psihosocială, iar pe de altă parte, diagnosticul medical nu se rezumă la cel rezultat din documentele depuse de persoana evaluată, comisia având dreptul de a solicita investigații paraclinice suplimentare (art. 5 alin. (5) lit. d) din Norme).

Prin urmare, diagnosticul medical rezultat din documentele depuse de solicitant nu este suficient pentru a fundamenta încadrarea într-un anumit grad de handicap. A constatat prima instanță că din documentele care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate nu rezultă că la reevaluarea reclamantei comisia a solicitat asemenea investigații, în condițiile în care reclamanta fusese considerată la evaluarea anterioară ca având o deficiență funcțională gravă, deoarece prezenta cecitate absolută (orbire), iar la reevaluare are o revenire a vederii, deși din actele medicale rezultă o patologie complexă (diabet, hipertensiune) afecțiuni care în contextul vârstei - 75 ani - au urmări ireversibile.

A apreciat instanță că o asemenea împrejurare se cerea clarificată medical prin investigații suplimentare, pentru că în contextul medical arătat, era greu de presupus o revenire a vederii. Evaluarea complexă nu s-a efectuat nici prin coroborarea datelor medicale cu cele psihosociale. Or, sub acest aspect, ancheta socială prezintă o autonomie foarte scăzută din cauza limitării în desfășurarea activităților și participării sociale și dependența de ajutorul unei persoane în toate activitățile.

S-a mai reținut că autoritatea pârâtă, nu a explicat, nici la cererea instanței, schimbarea stării de sănătate și încadrării în gradul de handicap mediu, deși conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 448/2006 „revocă sau înlocuiește măsura de protecție stabilită, în condițiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat". - A concluzionat instanța de fond în sensul că, în cursul reevaluării, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava nu a efectuat o evaluare complexă, prin analiza coroborată a documentelor medicale cu celelalte înscrisuri depuse la dosarul de evaluare și nu a dispus investigații suplimentare pentru a clarifica situația medicală a reclamantei, contrar prevederilor enunțate în cursul considerentelor, situație ce a condus la o emiterea unor acte administrative cu încălcarea dispozițiilor legale cu forță juridică superioară.

3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Consiliul Județean Suceava - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților. 3.1. Recurentul-pârât Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și-a încadrat criticile în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanța de fond a aplicat greșit legea în raport cu datele medicale rezultate din în înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în sensul că, în raport cu dispozițiile Cap. 2, Subcap. 1: Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor vederii din Ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și 1992 al Ministrului Sănătății Publice din 2007, deficiența funcțională a intimatei este medie (VAO cuprinsă între 1/4 și 1/10).

3.2. Recurentul-pârât Consiliul Județean Suceava - Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap a criticat sentința în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 430/2008, care fac referire strict la documentele necesare pentru prima încadrare în grad de handicap, în timp ce reevaluarea efectuată la nivel național în anul 2010 a avut drept scop să se verifice dacă încadrarea în grad de handicap al persoanei s-a făcut de către comisie corespunzător stării de sănătate a reclamantei. Având în vedere că actul medical eliberat de medicul specialist oftalmolog la data de 19 iunie 2010 preciza că acuitatea vizuală a reclamantei este de 1/10 - OD și zero - OS, comisia nu putea și nu avea puterea de a încadra reclamanta în alt grad de handicap decât cel prevăzut în Ordinul nr. 762 a MMFS și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministrului Sănătății Publice cap. 2, subcap.

1: Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor vederii și anume gradul de handicap mediu. Recurentul-pârât a mai arătat că, în speță, culpa nu revine comisiei, ci medicului specialist oftalmolog, care a apreciat că părții i-a revenit vederea, și reclamantei, care nu și-a îndeplinit obligația de a aduce înscrisuri noi care să susțină că starea ei de sănătate este cea care a fost constatată de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava în anul 2010. În altă ordine de idei, recurentul pârât a arătat că instanța nu putea stabili starea de sănătate a reclamantei decât pe baza unor evaluări certe, efectuate printr-o expertiză de specialitate care să verifice gradul în care este afectată vederea părții, actele emise de medicii specialiști fiind contradictorii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304 1 Cod procedura civilă, Înalta Curte constată că în cauza de față situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, motiv pentru care recursul va fi admis, după cum se va detalia în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o acțiune având ca obiect anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3083 din 7 decembrie 2010, prin care, soluționând contestația administrativă împotriva Certificatului nr. 5193 din 23 iunie 2010, emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Suceava, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale a dispus încadrarea intimatei P.V.

în gradul de handicap mediu, cu valabilitate 12 luni. Problema concretă supusă dezlegării vizează neîncadrarea în grad de handicap grav, cu drept la asistent personal, în condițiile în care intimata-reclamantă a beneficiat anterior de acest drept, așa cum rezultă din Certificatul nr. 4785 din 25 iunie 2008, emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Suceava. Schimbarea de optică a Comisiei Superioare nu a fost motivată, în decizie menționându-se doar „conform criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P”, dar ulterior, prin apărările făcute în fața instanței de fond și prin motivele de recurs, autoritatea emitentă a invocat diagnosticul clinic înscris în actele medicale emise de medicul specialist, care, prin aplicarea criteriilor menționate (cap. 2, subcap.

1), nu permiteau decât încadrarea în gradul de handicap mediu. În recursul său, Consiliul Județean Suceava - Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap afirmă, textual, următoarele: „Exercitându-și rolul activ prevăzut în art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., la termenul din 27 iunie 2011, instanța de fond a pus în discuția părților necesitatea administrării probei cu expertiză medicală pentru a se stabili diagnosticul reclamantei P.V., dar întrucât curatorul reclamantei s-a opus, a pășit la judecarea cauzei și a anulat actele atacate fără a-și fundamenta soluția pe o probă de specialitate aptă să răstoarne prezumția lor de legalitate și veridicitate.” În acest context, date fiind motivele invocate, Înalta Curte, constatând că situația de fapt nu este pe deplin lămurită, reține că pentru dezlegarea cauzei este necesară o expertiză medico-legală, probă pe care instanța o poate dispune din oficiu, chiar dacă părțile se împotrivesc, conform art. 129 alin. (5) și 201 alin. (1) C. proc.

civ., cu scopul obținerii unei opinii de specialitate asupra diagnosticului clinic și gradului de afectare a acuității vizuale a intimatei reclamante. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la punctul precedent, constatând că nu este posibilă modificarea hotărârii fără administrarea unei expertize medico-legale, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a III-a, art. 313 și art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, casându-se sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Consiliul Județean Suceava - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței civile nr. 292 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM