ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4562/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4562/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii și procedura derulată în
primă instanță
Prin Cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal
la data de 18 ianuarie 2011, sub nr. 538/86/2011, reclamanții P.V. și P.I. au
solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Medicală Județeană a
Persoanelor Adulte cu Handicap și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor
Adulte cu Handicap, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în
totalitate a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3083 din 7 decembrie
2010.
În motivarea
acțiunii, s-a arătat, în esență, că actul administrativ contestat a fost emis
cu nerespectarea dispozițiilor legale, întrucât reclamanta suferă de alte
afecțiuni mult mai severe, astfel încât gradul de handicap care rezultă din
actele constatate nu este conform cu realitatea.
Prin Sentința nr.
1434 din 25 februarie 2011, Tribunalul Suceava, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a
Tribunalului Suceava și a declinat competența de Soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal.
La primul termen de
judecată, în fața Curții de Apel Suceava, reclamantul a precizat că solicită să
se judece în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale București - Direcția Generală a Protecția Persoanelor cu Handicap -
Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Ambele pârâte au
depus în fața acestei instanțe întâmpinare, formulând apărări pe cale de
excepție și apărări de fond.
Prima pârâtă a
invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P.I.,
motivând că Certificatul de încadrare în gradul de handicap nr. 5193 din 23
iunie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava
a fost eliberat pe numele P.V.
Pe fondul cauzei
prima pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că potrivit
Legii nr. 448/2006 criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabilește
încadrarea în grad și tip de handicap sunt aprobate prin ordin comun al
Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului
Sănătății și că potrivit acestui Ordin (nr. 762 a MMFES și 1992 al MSP), la
evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor vederii se ține cont de
parametrii funcționali prevăzuți la capitolul I și că aceste criterii în cazul
reclamantei reflectă încadrarea în gradul de handicap mediu și nu cel de "
încadrare în grad de handicap grav".
Pârâta Comisia
Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a invocat excepția
inadmisibilității cererii de chemare în judecată sub raportul neîndeplinirii
procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin Încheierea din
data de 4 iulie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios
administrativ a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și
excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P.I. și a dispus
repunerea cauzei pe rol.
Instanța, în virtutea
rolului său activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru
clarificarea situației de fapt, a pus în discuția părților necesitatea
efectuării unei expertize medico-legale care să stabilească gradul de handicap
în care se încadrează reclamanta.
Reclamanții au
refuzat însă efectuarea expertizei, invocând starea gravă de sănătate a
reclamantei P.M. și imposibilitatea deplasării la instituția competentă să
efectueze expertiza.
Hotărârea Curții
de apel
Prin Sentința civilă
nr. 292 din 22 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția contencios
administrativ și fiscal a admis contestația, a anulat Decizia de încadrare în
grad de handicap nr. 3083 din 7 decembrie 2010, emisă de Comisia Superioară, de
Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, și Certificatul de încadrare în grad
de handicap nr. 5193 din 23 iunie 2010, emis de Comisia de evaluare a
persoanelor adulte cu handicap Suceava.
A obligat Comisia de
evaluare a persoanelor adulte cu handicap Suceava să emită o nouă decizie prin
care să o încadreze pe reclamantă în gradul de handicap grav, cu indemnizație
de însoțitor.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
- Comisia de Evaluare
a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava a încadrat-o pe reclamantă în gradul I
de handicap, deficiență funcțională gravă, cu asistent personal și cu
indemnizație de însoțitor. O asemenea încadrare s-a făcut în baza actelor
medicale care stabileau diagnosticul de VAO = pmm fc (ne) ceea ce din explicațiile
comisiei echivalează cu cecitate absolută.
La revizuire, în anul
2010, după prezentarea unei noi documentații și reexaminarea reclamantei,
Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava prin Certificatul
de încadrare în grad de handicap nr. 5193 din 23 iunie 2010, a încadrat-o în
gradul de handicap mediu, cod de handicap 4, cu cod de boală H26; H34 (VOD=1/10
ce și VOS=0 fpl), deficiență funcțională medie.
- Comisia Superioară
de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, prin Decizia de încadrare în grad
de handicap nr. 3083 din 7 decembrie 2010, a menținut concluziile comisiei
teritoriale de încadrare în grad mediu de handicap, cu același cod de boală și
cod de handicap, cu motivarea conform criteriilor medicopsihosociale aprobate
prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al MMFES și nr. 1992 din 19 noiembrie
2007 al MSP.
În raport de această
situație de fapt, instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor Legii nr.
448/2006, republicată, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor
cu handicap și a reținut că în exercitarea atribuțiilor privind încadrarea unei
persoane adulte într-un grad de handicap, comisia de evaluare analizează
dosarul întocmit de serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu
handicap.
Din interpretarea
art. 6 alin. (4) din Norme rezultă că evaluarea complexă nu se limitează la
analiza exclusivă a diagnosticului medical care trebuie corelat cu evaluarea
psihosocială, iar pe de altă parte, diagnosticul medical nu se rezumă la cel
rezultat din documentele depuse de persoana evaluată, comisia având dreptul de
a solicita investigații paraclinice suplimentare (art. 5 alin. (5) lit. d) din
Norme). Prin urmare, diagnosticul medical rezultat din documentele depuse de
solicitant nu este suficient pentru a fundamenta încadrarea într-un anumit grad
de handicap.
A constatat prima
instanță că din documentele care au stat la baza emiterii actelor
administrative contestate nu rezultă că la reevaluarea reclamantei comisia a
solicitat asemenea investigații, în condițiile în care reclamanta fusese
considerată la evaluarea anterioară ca având o deficiență funcțională gravă,
deoarece prezenta cecitate absolută (orbire), iar la reevaluare are o revenire
a vederii, deși din actele medicale rezultă o patologie complexă (diabet,
hipertensiune) afecțiuni care în contextul vârstei - 75 ani - au urmări
ireversibile. A apreciat instanță că o asemenea împrejurare se cerea
clarificată medical prin investigații suplimentare, pentru că în contextul
medical arătat, era greu de presupus o revenire a vederii.
Evaluarea complexă nu
s-a efectuat nici prin coroborarea datelor medicale cu cele psihosociale. Or,
sub acest aspect, ancheta socială prezintă o autonomie foarte scăzută din cauza
limitării în desfășurarea activităților și participării sociale și dependența
de ajutorul unei persoane în toate activitățile.
S-a mai reținut că
autoritatea pârâtă, nu a explicat, nici la cererea instanței, schimbarea stării
de sănătate și încadrării în gradul de handicap mediu, deși conform art. 87 alin.
(1) lit. d) din Legea nr. 448/2006 „revocă sau înlocuiește măsura de protecție
stabilită, în condițiile legii, dacă împrejurările care au determinat
stabilirea acesteia s-au modificat".
- A concluzionat
instanța de fond în sensul că, în cursul reevaluării, Comisia de Evaluare a
Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava nu a efectuat o evaluare complexă, prin
analiza coroborată a documentelor medicale cu celelalte înscrisuri depuse la
dosarul de evaluare și nu a dispus investigații suplimentare pentru a clarifica
situația medicală a reclamantei, contrar prevederilor enunțate în cursul
considerentelor, situație ce a condus la o emiterea unor acte administrative cu
încălcarea dispozițiilor legale cu forță juridică superioară.
Recursul exercitat
în cauză
Împotriva acestei
sentințe au declarat recurs Consiliul Județean Suceava - Comisia de Evaluare a
Persoanelor Adulte cu Handicap și Ministerul Muncii Familiei și Protecției
Sociale, solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii
acțiunii reclamanților.
3.1. Recurentul-pârât
Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și-a încadrat criticile în
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanța de fond a
aplicat greșit legea în raport cu datele medicale rezultate din în înscrisurile
depuse la dosarul cauzei, în sensul că, în raport cu dispozițiile Cap. 2,
Subcap. 1: Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor vederii din
Ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și
1992 al Ministrului Sănătății Publice din 2007, deficiența funcțională a
intimatei este medie (VAO cuprinsă între 1/4 și 1/10).
3.2. Recurentul-pârât
Consiliul Județean Suceava - Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu
handicap a criticat sentința în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând
că instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 430/2008,
care fac referire strict la documentele necesare pentru prima încadrare în grad
de handicap, în timp ce reevaluarea efectuată la nivel național în anul 2010 a
avut drept scop să se verifice dacă încadrarea în grad de handicap al persoanei
s-a făcut de către comisie corespunzător stării de sănătate a reclamantei.
Având în vedere că
actul medical eliberat de medicul specialist oftalmolog la data de 19 iunie
2010 preciza că acuitatea vizuală a reclamantei este de 1/10 - OD și zero - OS,
comisia nu putea și nu avea puterea de a încadra reclamanta în alt grad de
handicap decât cel prevăzut în Ordinul nr. 762 a MMFS și nr. 1992 din 19
noiembrie 2007 al Ministrului Sănătății Publice cap. 2, subcap. 1: Evaluarea
gradului de handicap în afectarea funcțiilor vederii și anume gradul de
handicap mediu.
Recurentul-pârât a
mai arătat că, în speță, culpa nu revine comisiei, ci medicului specialist
oftalmolog, care a apreciat că părții i-a revenit vederea, și reclamantei, care
nu și-a îndeplinit obligația de a aduce înscrisuri noi care să susțină că
starea ei de sănătate este cea care a fost constatată de Comisia de Evaluare a
Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava în anul 2010.
În altă ordine de
idei, recurentul pârât a arătat că instanța nu putea stabili starea de sănătate
a reclamantei decât pe baza unor evaluări certe, efectuate printr-o expertiză
de specialitate care să verifice gradul în care este afectată vederea părții,
actele emise de medicii specialiști fiind contradictorii.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursurilor
Examinând sentința
atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate
aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304
1
Cod procedura
civilă, Înalta Curte constată că în cauza de față situația de fapt nu a fost pe
deplin stabilită, motiv pentru care recursul va fi admis, după cum se va
detalia în continuare.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Instanța de contencios
administrativ a fost învestită cu o acțiune având ca obiect anularea Deciziei
de încadrare în grad de handicap nr. 3083 din 7 decembrie 2010, prin care,
soluționând contestația administrativă împotriva Certificatului nr. 5193 din 23
iunie 2010, emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din
cadrul Consiliului Județean Suceava, Comisia Superioară de Evaluare a
Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii Familiei și
Protecției Sociale a dispus încadrarea intimatei P.V. în gradul de handicap
mediu, cu valabilitate 12 luni.
Problema concretă
supusă dezlegării vizează neîncadrarea în grad de handicap grav, cu drept la
asistent personal, în condițiile în care intimata-reclamantă a beneficiat
anterior de acest drept, așa cum rezultă din Certificatul nr. 4785 din 25 iunie
2008, emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul
Consiliului Județean Suceava.
Schimbarea de optică
a Comisiei Superioare nu a fost motivată, în decizie menționându-se doar „conform
criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august
2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P”, dar ulterior,
prin apărările făcute în fața instanței de fond și prin motivele de recurs,
autoritatea emitentă a invocat diagnosticul clinic înscris în actele medicale
emise de medicul specialist, care, prin aplicarea criteriilor menționate (cap.
2, subcap. 1), nu permiteau decât încadrarea în gradul de handicap mediu.
În recursul său,
Consiliul Județean Suceava - Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu
handicap afirmă, textual, următoarele:
„Exercitându-și rolul
activ prevăzut în art. 129 alin. (5) C. proc. civ., la termenul din 27 iunie
2011, instanța de fond a pus în discuția părților necesitatea administrării probei
cu expertiză medicală pentru a se stabili diagnosticul reclamantei P.V., dar
întrucât curatorul reclamantei s-a opus, a pășit la judecarea cauzei și a
anulat actele atacate fără a-și fundamenta soluția pe o probă de specialitate
aptă să răstoarne prezumția lor de legalitate și veridicitate.”
În acest context,
date fiind motivele invocate, Înalta Curte, constatând că situația de fapt nu
este pe deplin lămurită, reține că pentru dezlegarea cauzei este necesară o
expertiză medico-legală, probă pe care instanța o poate dispune din oficiu,
chiar dacă părțile se împotrivesc, conform art. 129 alin. (5) și 201 alin. (1)
C. proc. civ., cu scopul obținerii unei opinii de specialitate asupra
diagnosticului clinic și gradului de afectare a acuității vizuale a intimatei
reclamante.
Temeiul legal al
soluției instanței de recurs
Pentru considerentele
expuse la punctul precedent, constatând că nu este posibilă modificarea
hotărârii fără administrarea unei expertize medico-legale, în temeiul art. 312
alin. (3) teza a III-a, art. 313 și art. 314 C. proc. civ., se va admite
recursul, casându-se sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași
instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de Consiliul Județean Suceava - Comisia de Evaluare a Persoanelor
Adulte cu Handicap și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
împotriva Sentinței civile nr. 292 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel
Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată
și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM