ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4562/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4562/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

primă instanță

Prin Cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal

la data de 18 ianuarie 2011, sub nr. 538/86/2011, reclamanții P.V. și P.I. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Medicală Județeană a

Persoanelor Adulte cu Handicap și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în

totalitate a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3083 din 7 decembrie

2010.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat, în esență, că actul administrativ contestat a fost emis

cu nerespectarea dispozițiilor legale, întrucât reclamanta suferă de alte

afecțiuni mult mai severe, astfel încât gradul de handicap care rezultă din

actele constatate nu este conform cu realitatea.

Prin Sentința nr.

1434 din 25 februarie 2011, Tribunalul Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a

Tribunalului Suceava și a declinat competența de Soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

La primul termen de

judecată, în fața Curții de Apel Suceava, reclamantul a precizat că solicită să

se judece în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale București - Direcția Generală a Protecția Persoanelor cu Handicap -

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

Ambele pârâte au

depus în fața acestei instanțe întâmpinare, formulând apărări pe cale de

excepție și apărări de fond.

Prima pârâtă a

invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P.I.,

motivând că Certificatul de încadrare în gradul de handicap nr. 5193 din 23

iunie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava

a fost eliberat pe numele P.V.

Pe fondul cauzei

prima pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că potrivit

Legii nr. 448/2006 criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabilește

încadrarea în grad și tip de handicap sunt aprobate prin ordin comun al

Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului

Sănătății și că potrivit acestui Ordin (nr. 762 a MMFES și 1992 al MSP), la

evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor vederii se ține cont de

parametrii funcționali prevăzuți la capitolul I și că aceste criterii în cazul

reclamantei reflectă încadrarea în gradul de handicap mediu și nu cel de "

încadrare în grad de handicap grav".

Pârâta Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a invocat excepția

inadmisibilității cererii de chemare în judecată sub raportul neîndeplinirii

procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin Încheierea din

data de 4 iulie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P.I. și a dispus

repunerea cauzei pe rol.

Instanța, în virtutea

rolului său activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru

clarificarea situației de fapt, a pus în discuția părților necesitatea

efectuării unei expertize medico-legale care să stabilească gradul de handicap

în care se încadrează reclamanta.

Reclamanții au

refuzat însă efectuarea expertizei, invocând starea gravă de sănătate a

reclamantei P.M. și imposibilitatea deplasării la instituția competentă să

efectueze expertiza.

de apel

Prin Sentința civilă

nr. 292 din 22 septembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția contencios

administrativ și fiscal a admis contestația, a anulat Decizia de încadrare în

grad de handicap nr. 3083 din 7 decembrie 2010, emisă de Comisia Superioară, de

Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, și Certificatul de încadrare în grad

de handicap nr. 5193 din 23 iunie 2010, emis de Comisia de evaluare a

persoanelor adulte cu handicap Suceava.

A obligat Comisia de

evaluare a persoanelor adulte cu handicap Suceava să emită o nouă decizie prin

care să o încadreze pe reclamantă în gradul de handicap grav, cu indemnizație

de însoțitor.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- Comisia de Evaluare

a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava a încadrat-o pe reclamantă în gradul I

de handicap, deficiență funcțională gravă, cu asistent personal și cu

indemnizație de însoțitor. O asemenea încadrare s-a făcut în baza actelor

medicale care stabileau diagnosticul de VAO = pmm fc (ne) ceea ce din explicațiile

comisiei echivalează cu cecitate absolută.

La revizuire, în anul

2010, după prezentarea unei noi documentații și reexaminarea reclamantei,

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava prin Certificatul

de încadrare în grad de handicap nr. 5193 din 23 iunie 2010, a încadrat-o în

gradul de handicap mediu, cod de handicap 4, cu cod de boală H26; H34 (VOD=1/10

ce și VOS=0 fpl), deficiență funcțională medie.

- Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, prin Decizia de încadrare în grad

de handicap nr. 3083 din 7 decembrie 2010, a menținut concluziile comisiei

teritoriale de încadrare în grad mediu de handicap, cu același cod de boală și

cod de handicap, cu motivarea conform criteriilor medicopsihosociale aprobate

prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al MMFES și nr. 1992 din 19 noiembrie

2007 al MSP.

În raport de această

situație de fapt, instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor Legii nr.

448/2006, republicată, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor

cu handicap și a reținut că în exercitarea atribuțiilor privind încadrarea unei

persoane adulte într-un grad de handicap, comisia de evaluare analizează

dosarul întocmit de serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu

handicap.

Din interpretarea

art. 6 alin. (4) din Norme rezultă că evaluarea complexă nu se limitează la

analiza exclusivă a diagnosticului medical care trebuie corelat cu evaluarea

psihosocială, iar pe de altă parte, diagnosticul medical nu se rezumă la cel

rezultat din documentele depuse de persoana evaluată, comisia având dreptul de

a solicita investigații paraclinice suplimentare (art. 5 alin. (5) lit. d) din

Norme). Prin urmare, diagnosticul medical rezultat din documentele depuse de

solicitant nu este suficient pentru a fundamenta încadrarea într-un anumit grad

de handicap.

A constatat prima

instanță că din documentele care au stat la baza emiterii actelor

administrative contestate nu rezultă că la reevaluarea reclamantei comisia a

solicitat asemenea investigații, în condițiile în care reclamanta fusese

considerată la evaluarea anterioară ca având o deficiență funcțională gravă,

deoarece prezenta cecitate absolută (orbire), iar la reevaluare are o revenire

a vederii, deși din actele medicale rezultă o patologie complexă (diabet,

hipertensiune) afecțiuni care în contextul vârstei - 75 ani - au urmări

ireversibile. A apreciat instanță că o asemenea împrejurare se cerea

clarificată medical prin investigații suplimentare, pentru că în contextul

medical arătat, era greu de presupus o revenire a vederii.

Evaluarea complexă nu

s-a efectuat nici prin coroborarea datelor medicale cu cele psihosociale. Or,

sub acest aspect, ancheta socială prezintă o autonomie foarte scăzută din cauza

limitării în desfășurarea activităților și participării sociale și dependența

de ajutorul unei persoane în toate activitățile.

S-a mai reținut că

autoritatea pârâtă, nu a explicat, nici la cererea instanței, schimbarea stării

de sănătate și încadrării în gradul de handicap mediu, deși conform art. 87 alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 448/2006 „revocă sau înlocuiește măsura de protecție

stabilită, în condițiile legii, dacă împrejurările care au determinat

stabilirea acesteia s-au modificat".

- A concluzionat

instanța de fond în sensul că, în cursul reevaluării, Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava nu a efectuat o evaluare complexă, prin

analiza coroborată a documentelor medicale cu celelalte înscrisuri depuse la

dosarul de evaluare și nu a dispus investigații suplimentare pentru a clarifica

situația medicală a reclamantei, contrar prevederilor enunțate în cursul

considerentelor, situație ce a condus la o emiterea unor acte administrative cu

încălcarea dispozițiilor legale cu forță juridică superioară.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Consiliul Județean Suceava - Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap și Ministerul Muncii Familiei și Protecției

Sociale, solicitând modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii

acțiunii reclamanților.

3.1. Recurentul-pârât

Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale și-a încadrat criticile în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanța de fond a

aplicat greșit legea în raport cu datele medicale rezultate din în înscrisurile

depuse la dosarul cauzei, în sensul că, în raport cu dispozițiile Cap. 2,

Subcap. 1: Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor vederii din

Ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și

1992 al Ministrului Sănătății Publice din 2007, deficiența funcțională a

intimatei este medie (VAO cuprinsă între 1/4 și 1/10).

3.2. Recurentul-pârât

Consiliul Județean Suceava - Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu

handicap a criticat sentința în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând

că instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 430/2008,

care fac referire strict la documentele necesare pentru prima încadrare în grad

de handicap, în timp ce reevaluarea efectuată la nivel național în anul 2010 a

avut drept scop să se verifice dacă încadrarea în grad de handicap al persoanei

s-a făcut de către comisie corespunzător stării de sănătate a reclamantei.

Având în vedere că

actul medical eliberat de medicul specialist oftalmolog la data de 19 iunie

2010 preciza că acuitatea vizuală a reclamantei este de 1/10 - OD și zero - OS,

comisia nu putea și nu avea puterea de a încadra reclamanta în alt grad de

handicap decât cel prevăzut în Ordinul nr. 762 a MMFS și nr. 1992 din 19

noiembrie 2007 al Ministrului Sănătății Publice cap. 2, subcap. 1: Evaluarea

gradului de handicap în afectarea funcțiilor vederii și anume gradul de

handicap mediu.

Recurentul-pârât a

mai arătat că, în speță, culpa nu revine comisiei, ci medicului specialist

oftalmolog, care a apreciat că părții i-a revenit vederea, și reclamantei, care

nu și-a îndeplinit obligația de a aduce înscrisuri noi care să susțină că

starea ei de sănătate este cea care a fost constatată de Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap Suceava în anul 2010.

În altă ordine de

idei, recurentul pârât a arătat că instanța nu putea stabili starea de sănătate

a reclamantei decât pe baza unor evaluări certe, efectuate printr-o expertiză

de specialitate care să verifice gradul în care este afectată vederea părții,

actele emise de medicii specialiști fiind contradictorii.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate

aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304

1

Cod procedura

civilă, Înalta Curte constată că în cauza de față situația de fapt nu a fost pe

deplin stabilită, motiv pentru care recursul va fi admis, după cum se va

detalia în continuare.

și de drept relevante

Instanța de contencios

administrativ a fost învestită cu o acțiune având ca obiect anularea Deciziei

de încadrare în grad de handicap nr. 3083 din 7 decembrie 2010, prin care,

soluționând contestația administrativă împotriva Certificatului nr. 5193 din 23

iunie 2010, emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din

cadrul Consiliului Județean Suceava, Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii Familiei și

Protecției Sociale a dispus încadrarea intimatei P.V. în gradul de handicap

mediu, cu valabilitate 12 luni.

Problema concretă

supusă dezlegării vizează neîncadrarea în grad de handicap grav, cu drept la

asistent personal, în condițiile în care intimata-reclamantă a beneficiat

anterior de acest drept, așa cum rezultă din Certificatul nr. 4785 din 25 iunie

2008, emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul

Consiliului Județean Suceava.

Schimbarea de optică

a Comisiei Superioare nu a fost motivată, în decizie menționându-se doar „conform

criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august

2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P”, dar ulterior,

prin apărările făcute în fața instanței de fond și prin motivele de recurs,

autoritatea emitentă a invocat diagnosticul clinic înscris în actele medicale

emise de medicul specialist, care, prin aplicarea criteriilor menționate (cap.

2, subcap. 1), nu permiteau decât încadrarea în gradul de handicap mediu.

În recursul său,

Consiliul Județean Suceava - Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu

handicap afirmă, textual, următoarele:

„Exercitându-și rolul

activ prevăzut în art. 129 alin. (5) C. proc. civ., la termenul din 27 iunie

2011, instanța de fond a pus în discuția părților necesitatea administrării probei

cu expertiză medicală pentru a se stabili diagnosticul reclamantei P.V., dar

întrucât curatorul reclamantei s-a opus, a pășit la judecarea cauzei și a

anulat actele atacate fără a-și fundamenta soluția pe o probă de specialitate

aptă să răstoarne prezumția lor de legalitate și veridicitate.”

În acest context,

date fiind motivele invocate, Înalta Curte, constatând că situația de fapt nu

este pe deplin lămurită, reține că pentru dezlegarea cauzei este necesară o

expertiză medico-legală, probă pe care instanța o poate dispune din oficiu,

chiar dacă părțile se împotrivesc, conform art. 129 alin. (5) și 201 alin. (1)

C. proc. civ., cu scopul obținerii unei opinii de specialitate asupra

diagnosticului clinic și gradului de afectare a acuității vizuale a intimatei

reclamante.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la punctul precedent, constatând că nu este posibilă modificarea

hotărârii fără administrarea unei expertize medico-legale, în temeiul art. 312

alin. (3) teza a III-a, art. 313 și art. 314 C. proc. civ., se va admite

recursul, casându-se sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Consiliul Județean Suceava - Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

împotriva Sentinței civile nr. 292 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel

Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM