ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1800/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap București, Direcția Generală de

Asistență Socială și Protecția Copilului de pe lângă Consiliul Județean Suceava

și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală

Protecția Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap, anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 82

din 6 ianuarie 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a fost evaluat din anul 2008 cu grad de handicap grav,

că până în anul 2010 a fost în evidența instituțiilor medicale, a beneficiat de

indemnizația legală specifică gradului său de handicap, iar în anul 2010,

potrivit evaluării Comisiei Județene Suceava - confirmată de Comisia

Superioară, s-a constatat că nu se mai încadrează în normele medicale de

acordarea unui grad de handicap, fără ca prin deciziile emise să se facă

trimitere la actele medicale depuse și să se specifice și criteriile în raport

de care s-au făcut noile evaluări.

Prin întâmpinare,

pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat în

principal excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii

prealabile, conform art. 7(1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin Sentința nr. 232

din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a desființat Decizia nr. 82/2011 a

Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, obligând

aceeași comisie la reevaluarea reclamantului.

Cu privire la

excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, prima

instanță a reținut că, în speță, decizia contestată a fost emisă de Comisia

Superioară de Evaluare în cadrul contestației adresate de reclamant împotriva

certificatului eliberat de Comisia Județeană Suceava de Evaluare, decizie care

evidențiază o rezolvare nefavorabilă (din punctul de vedere al reclamantului) a

solicitării sale, așa încât promovarea de către acesta a unui recurs prealabil,

ar expune reclamantul la aceeași opțiune a comisiei centrale, fără ca recursul

administrativ prealabil să-și atingă scopul pentru care a fost instituit.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, din conținutul deciziei contestate, că autoritatea

centrală s-a limitat să specifice codurile bolii reclamantului și să

argumenteze respingerea contestației prin uzitarea formulei standard „nu se

încadrează în criteriile medicopsihosociale aprobate prin Ordinul 762/2007 al

MMEFS și Ordinul 1992/2007 al MSP”.

Cele două ordine

comune impun comisiilor abilitate să procedeze la evaluarea deficiențelor

(ușoare - medii - accentuate) în funcție de anumiți parametri, în vederea

stabilirii gradelor de handicap (ușor - mediu - accentuat).

Comisiile abilitate

pentru stabilirea gradului de handicap au un drept exclusiv de apreciere cu

privire la diagnosticarea și evaluarea gradului de handicap, însă, aceleași

comisii, au obligația legală de a motiva măsurile dispuse, motivație ce trebuie

să conțină elementele de fapt și de drept pe care s-a sprijinit decizia luată

(ex: istoricul bolii, actele medicale verificate, în ce a constatat examinarea

reclamantului, menționarea criteriilor care nu sunt îndeplinite de reclamant -

prin raportare la cele enumerate de ordinele sus-menționate), care să permită,

pe de o parte reclamantului să cunoască și evalueze temeiurile și efectele

deciziei, iar pe de altă parte să facă posibilă exercitarea controlului asupra

modului în care comisia superioară și-a exercitat dreptul de apreciere.

În speță, s-a reținut

că pârâta Comisia Superioară de Evaluare nu și-a motivat actul emis.

Împotriva acestei

sentinței a formulat recurs Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale,

susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece nu-și

justifică încadrarea în grad de handicap, potrivit criteriilor prevăzute în

Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și

Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății

Publice.

Recurenta nu și-a

încadrat în drept motivul de recurs.

Analizând acele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, întemeiat pe

prevederile procedurale ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect

instanța de fond a reținut că potrivit certificatului Comisiei Județene Suceava

și deciziei Comisiei Superioare de Evaluare reclamantul suferă de hemiplegie

(boală a sistemului nervos) și sechele ale bolii cerebrovasculare, iar potrivit

anchetei sociale acesta este „imobilizat la pat” .

Totodată instanța de

fond a constatat, în mod corect, că decizia autorității pârâte de neacordare a

gradului de handicap se rezumă la enumerarea unor coduri de boală, fiind

complet nemotivată, iar instanța de control judiciar reține, la rândul său că

nici pe parcursul procesului (fond și recurs) pârâta nu și-a motivat, în

concret, actul administrativ prin raportare la diagnosticul și situația

personală a reclamantului.

Față de situația de

fapt expusă și cu referire la prevederile art. 2 din Legea nr. 448/2006,

republicată, care definesc persoana cu handicap precum și față de prevederile

Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr.

762/1992/2007 - Capitolul referitor la bolile neurologice, Înalta Curte

apreciază că hotărârea instanței de fond, de anulare a deciziei nr. 82/2011 și

de obligare a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap

la reevaluarea reclamantului este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. 1

C. proc. civ. recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva

Sentinței nr. 232 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 aprilie 2012.