ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1800/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap București, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului de pe lângă Consiliul Județean Suceava și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 82 din 6 ianuarie 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost evaluat din anul 2008 cu grad de handicap grav, că până în anul 2010 a fost în evidența instituțiilor medicale, a beneficiat de indemnizația legală specifică gradului său de handicap, iar în anul 2010, potrivit evaluării Comisiei Județene Suceava - confirmată de Comisia Superioară, s-a constatat că nu se mai încadrează în normele medicale de acordarea unui grad de handicap, fără ca prin deciziile emise să se facă trimitere la actele medicale depuse și să se specifice și criteriile în raport de care s-au făcut noile evaluări. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat în principal excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, conform art. 7(1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Prin Sentința nr. 232 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a desființat Decizia nr. 82/2011 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, obligând aceeași comisie la reevaluarea reclamantului. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, prima instanță a reținut că, în speță, decizia contestată a fost emisă de Comisia Superioară de Evaluare în cadrul contestației adresate de reclamant împotriva certificatului eliberat de Comisia Județeană Suceava de Evaluare, decizie care evidențiază o rezolvare nefavorabilă (din punctul de vedere al reclamantului) a solicitării sale, așa încât promovarea de către acesta a unui recurs prealabil, ar expune reclamantul la aceeași opțiune a comisiei centrale, fără ca recursul administrativ prealabil să-și atingă scopul pentru care a fost instituit.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, din conținutul deciziei contestate, că autoritatea centrală s-a limitat să specifice codurile bolii reclamantului și să argumenteze respingerea contestației prin uzitarea formulei standard „nu se încadrează în criteriile medicopsihosociale aprobate prin Ordinul 762/2007 al MMEFS și Ordinul 1992/2007 al MSP”. Cele două ordine comune impun comisiilor abilitate să procedeze la evaluarea deficiențelor (ușoare - medii - accentuate) în funcție de anumiți parametri, în vederea stabilirii gradelor de handicap (ușor - mediu - accentuat).

Comisiile abilitate pentru stabilirea gradului de handicap au un drept exclusiv de apreciere cu privire la diagnosticarea și evaluarea gradului de handicap, însă, aceleași comisii, au obligația legală de a motiva măsurile dispuse, motivație ce trebuie să conțină elementele de fapt și de drept pe care s-a sprijinit decizia luată (ex: istoricul bolii, actele medicale verificate, în ce a constatat examinarea reclamantului, menționarea criteriilor care nu sunt îndeplinite de reclamant - prin raportare la cele enumerate de ordinele sus-menționate), care să permită, pe de o parte reclamantului să cunoască și evalueze temeiurile și efectele deciziei, iar pe de altă parte să facă posibilă exercitarea controlului asupra modului în care comisia superioară și-a exercitat dreptul de apreciere.

În speță, s-a reținut că pârâta Comisia Superioară de Evaluare nu și-a motivat actul emis. Împotriva acestei sentinței a formulat recurs Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece nu-și justifică încadrarea în grad de handicap, potrivit criteriilor prevăzute în Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice. Recurenta nu și-a încadrat în drept motivul de recurs. Analizând acele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, întemeiat pe prevederile procedurale ale art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În mod corect instanța de fond a reținut că potrivit certificatului Comisiei Județene Suceava și deciziei Comisiei Superioare de Evaluare reclamantul suferă de hemiplegie (boală a sistemului nervos) și sechele ale bolii cerebrovasculare, iar potrivit anchetei sociale acesta este „imobilizat la pat” . Totodată instanța de fond a constatat, în mod corect, că decizia autorității pârâte de neacordare a gradului de handicap se rezumă la enumerarea unor coduri de boală, fiind complet nemotivată, iar instanța de control judiciar reține, la rândul său că nici pe parcursul procesului (fond și recurs) pârâta nu și-a motivat, în concret, actul administrativ prin raportare la diagnosticul și situația personală a reclamantului.

Față de situația de fapt expusă și cu referire la prevederile art. 2 din Legea nr. 448/2006, republicată, care definesc persoana cu handicap precum și față de prevederile Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 762/1992/2007 - Capitolul referitor la bolile neurologice, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de fond, de anulare a deciziei nr. 82/2011 și de obligare a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap la reevaluarea reclamantului este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. 1 C. proc. civ. recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței nr. 232 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2012.