ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 790/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Suceava, reclamanții Ș.N. și Ș.E.N. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți București și Direcția Județeană de Asistență Socială și

Protecția Copilului Suceava, anularea Deciziei nr. 2486 emisă de prima - pârâtă

la data de 18 martie 2010 și obligarea Comisiei Superioare de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București să-i acorde reclamantei

calitatea de însoțitor permanent pentru soțul său, începând cu 01 septembrie

2006 și a o repune în drepturile bănești, cu achitarea tuturor restanțelor

începând cu 01 septembrie 2006.

În motivarea

acțiunii, reclamantul Ș.N. a arătat că suferă de handicap fizic locomotor încă

din anul 1987, având nevoie de însoțitor permanent, această calitate căpătând-o

soția sa, reclamanta Ș.E., prin decizie valabilă până la 01 septembrie 2006,

însă în mod ilegal și abuziv a fost suspendată această calitate de asistent

personal permanent al soțului său, fiindu-i sistate și drepturile bănești

aferente începând cu 01 septembrie 2006.

Prin întâmpinare,

pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava a

invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și tardivității introducerii

acesteia.

Prin Sentința nr. 791

din 3 februarie 2011, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței

materiale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei având

ca obiect „anulare act administrativ", formulată de reclamanții Ș.N. și

Ș.E.N., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București și Direcția Județeană de

Asistență Socială și Protecția Copilului, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Suceava a reținut, în esență, că reclamanții

contestă Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 2486 din 18 martie 2010

emisă de Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, a

căror competențe au fost preluate de Comisia superioară cu activitate

decizională în soluționarea contestațiilor la certificatele de încadrare în

grad și tip de handicap înființată în cadrul Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale.

Or, a reținut prima

instanță, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004

litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, astfel că tribunalul nu este

competent material să judece cererea introductivă, iar competența aparține

curții de apel.

Prin Sentința nr. 139

din 24 martie 2011, Curtea de Apel Suceava a admis excepția invocată de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a respins, ca inadmisibilă,

cererea formulată de reclamanții Ș.N. și Ș.E.N. au solicitat, în contradictoriu

cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți București și Direcția Județeană de Asistență Socială și Protecția

Copilului Suceava.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că din analiza actelor

de la dosar nu rezultă parcurgerea procedurii administrative prealabile de

către contestatori, această procedură reprezentând o condiție de exercitare a dreptului

la acțiune în accepțiunea legiuitorului, astfel că neîndeplinirea acesteia

atrage inadmisibilitatea acțiunii.

Împotriva acestei

soluții au formulat recurs reclamanții care au criticat sentința instanței de

fond, ca fiind netemeinică și nelegală.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de

înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce

urmează a fi expuse.

Într-adevăr, așa cum

s-a reținut și în expunerea rezumativă a circumstanțelor cauzei și soluției

adoptate, instanța de fond a reținut că reclamanții nu a efectuat procedura

prealabilă reglementată la art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, respingând, pe cale

de consecință, acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă în raport cu art. 13

alin. (5) din H.G. nr. 430/2008.

Analizând actele

dosarului, Înalta Curte constată că Decizia nr. 2486 din 18 martie 2010,

atacată în fața instanței de fond, este emisă de Comisia superioară de evaluare

a persoanelor adulte cu handicap, a căror competențe au fost preluate de

Comisia superioară cu activitate decizională în soluționarea contestațiilor la

certificatele de încadrare în grad și tip de handicap înființată în cadrul

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și reprezintă decizia prin

care s-a soluționat contestația reclamantului formulată împotriva

Certificatului nr. 8938 din 13 octombrie 2009.

Instanța de recurs

constată că Decizia nr. 2486 din 18 martie 2010 reprezintă un act administrativ

cu caracter definitiv, în procedura recursului administrativ ierarhic

reglementat la art. 13 din Metodologia privind organizarea și funcționarea

Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap aprobată prin H.G. nr.

430/2008.

Este adevărat că

potrivit art. 13 alin. (5) din metodologia amintita mai sus, „Deciziile

Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare;", dar aceste

dispoziții trebuie interpretate în concordanță cu caracterul definitiv al

deciziei emise în soluționarea contestației, Comisia Superioară nemaiavând

nicio posibilitate legală de retragere a deciziei respective (revocare,

anulare, modificare, etc).

Or, este lipsit de

orice temei să se accepte că legiuitorul ar fi putut institui o procedură

administrativă lipsită de orice finalitate juridică, astfel că dispozițiile

art. 13 alin. (5) din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 430/2008 trebuie

interpretate în sensul că deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit

Legii nr. 554/2004, fără ca procedura plângerii prealabile să fie necesară.

În concluzie, pentru

considerentele de mai sus, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința

atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de Ș.N. și Ș.E. împotriva Sentinței nr. 139 din 24 martie 2011 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 februarie 2012.