ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7706/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, reclamantul S.Ș. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul

Teritorial pentru Persoane cu Handicap Brașov și Comisia Superioară de

Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap București, solicitând anularea

adresei nr. 2402/2002, emisă de Comisia de Expertize, precum și a

certificatului nr. 1564/2001, emis de Inspectoratul Brașov, privind încadrarea

în gradul III de invaliditate și necalcularea retroactivă a tuturor drepturilor

cuvenite conform legislației în vigoare.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că organele de specialitate au schimbat în mod nelegal,

prin actele abrogate, gradul de invaliditate, din gradul II, în gradul III,

deși Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de

Muncă București stabilise inițial prin actul nr. DB 7169 din 5 decembrie 1997,

că reclamantul se încadrează în gradul II de invaliditate. Reclamantul

precizează în acțiune, că în acest fel a fost privat de acordarea unei pensii

pentru limită de vârstă, care ar fi avut o valoare mai mare, raportată la

gradul de invaliditate.

Curtea de Apel Brașov, prin

sentința civilă nr. 5/2002, a admis în parte, acțiunea, în sensul că a dispus anularea

adresei nr. 2402 din 2 octombrie 2002 a Comisiei Superioare de Expertiză a

Persoanelor cu Handicap și a certificatului nr. 1564 din 28 martie 2001 a

Comisiei de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap și a constatat că

reclamantul prezintă afecțiuni încadrabile în gradul II de invaliditate.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, pârâții Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele

cu Handicap, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și reclamantul

S.Ș.

Curtea Supremă de Justiție,

secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2522 din 24 iunie 2003, a admis

recursurile declarate, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre

rejudecare, aceleiași instanțe.

Instanța de casare a

pronunțat această decizie, având în vedere contradicțiile existente între

actele emise cu privire la același diagnostic clinic și funcțional, situație

care impunea suplimentarea materialului probator administrat, eventual

efectuarea unei expertize de specialitate, care să stabilească cu certitudine

diagnosticul reclamantului și în raport cu acesta, gradul de invaliditate în

care se încadrează, avându-se în vedere și criteriile medico-sociale din

Ordinul nr. 726/2002, privind criteriile de bază, pe baza cărora se stabilește

gradul de handicap pentru adulți.

Primind cauza, spre

rejudecare, Curtea de Apel Brașov, ținând seama de recomandările Înaltei Curți

de Casație și Justiție, prin decizia dată, a încuviințat efectuarea unei

expertize de către Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți, deoarece, potrivit art. 13 din O.G. nr. 14/2003, acest

gen de expertize pentru stabilirea gradului de handicap, se efectuează doar de

către Comisia Locală și de către Comisia Superioară Brașov.

În urma efectuării

expertizei de specialitate, aceasta a stabilit un diagnostic clinic și

funcțional privind persoana reclamantului, diagnostic potrivit căruia raportat

la criteriile Ordinului nr. 726/2002, nu poate fi încadrat în gradul de

handicap pretins de reclamant.

Având în vedere noile probe administrate

în cauză, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința nr. 26/F din 11 februarie 2004, a respins acțiunea formulată și

precizată de reclamantul S.Ș., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe,

reclamantul S.Ș. a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, criticile aduse soluției

pronunțate, vizează concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză și

care au stat la baza stabilirii gradului de handicap, probe pe care instanța de

fond și-a întemeiat soluția.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta.

Recurentul-reclamant S.Ș. a

contestat la Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți, certificatul nr. 1564/2001, eliberat de Comisia de Expertiză Medicală

Brașov, prin care a fost încadrat în gradul de handicap mediu.

Prin decizia nr. 2402 din 2

octombrie 2002, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți a menținut punctul de vedere al Comisiei de Expertiză Medicală

a Persoanelor cu Handicap Brașov. Astfel, având în vedere diagnosticul său, de sechele

port-traumatice (fractură de femur), recurentul-reclamant a fost încadrat de ambele

comisii, în gradul de handicap mediu.

Comisiile medicale au luat

în considerare și diagnosticul de hemipareză stângă frust port, accidentul

vascular cerebral din 1997 - asociat la sechele port – traumatice din 1961, și

au concluzionat faptul că nici acesta nu determină tulburări funcționale

accentuate, pentru a fi asimilat în gradul de handicap accentuat.

Din actele aflate la dosarul

cauzei se constată faptul că reclamantul a beneficiat de toate facilitățile

acordate de lege, pentru persoanele cu handicap, precum și de o pensie de

limită de vârstă, ca persoană cu handicap.

În mod corect, instanța de fond

a reținut că potrivit actului din 1997, reclamantul a beneficiat de

facilitățile prevăzute de lege, pentru persoanele cu handicap, facilități de

care se bucură și în prezent, posedând în acest sens, o decizie de pensionare

care a rămas definitivă prin sentința nr. 176 din 22 ianuarie 2002, a

Tribunalului București.

Totodată, instanța de fond a

reținut corect faptul că potrivit Ordinului nr. 726/2002 privind criteriile pe

baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică

măsurile de protecție specială a acestora, reclamantul nu putea fi încadrat în

gradul de handicap accentuat, încadrarea în grade de invaliditate fiind de

competența exclusivă a medicilor experți ai asigurărilor sociale, conform Legii

nr. 19/2000.

Având în vedere cele ce

preced, recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins, sentința atacată

fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.Ș. împotriva sentinței civile nr. 26/F din 11 februarie 2001 a Curții de

Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2004.