ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2522/2003

Asupra recursurilor de față;

Analizând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel Brașov, reclamantul S.Ș. a chemat în judecată,

în calitate de pârâți, Inspectoratul Teritorial pentru Persoane cu Handicap

Brașov și Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap București,

pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea adresei

nr. 2402/2002 emisă de Comisia de Expertize, precum și a certificatului nr.

1564/2001 emis de Inspectoratul Brașov, privind încadrarea în gradul III de

invaliditate și recalcularea retroactiv a tuturor drepturilor cuvenite, conform

legislației în vigoare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că organele de specialitate au schimbat, în mod nelegal, prin actele

abrogate, gradul de invaliditate din gradul II în gradul III, deși Institutul

Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă București

stabilise, inițial, prin actul nr. DB 7169 din 5 decembrie 1997, că reclamantul

se încadrează în gradul II de invaliditate. Reclamantul precizează în acțiune

că în acest fel a fost privat de acordarea unei pensii pentru limită de vârstă,

care ar fi avut o valoare mai mare, raportată la gradul de invaliditate.

Curtea de Apel Brașov, prin sentința

civilă nr. 5/2002, a admis în parte acțiunea, în sensul că a dispus anularea

adresei nr. 2402 din 2 octombrie 2002, a Comisiei Superioare de Expertiză a

Persoanelor cu Handicap și a certificatului nr. 1564 din 28 martie 2001 al

Comisiei de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap și a constatat că

reclamantul prezintă afecțiuni încadrabile în gradul II de invaliditate.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că potrivit criteriilor cuprinse în anexa I a

Ordinului nr. 726/2002 privind stabilirea gradului de handicap la adulți,

afecțiunile corespunzătoare diagnosticului clinic al reclamantului, corespund

gradului II de invaliditate și că această concluzie corespunde și încadrărilor

medicale anterioare.

Cât privește recalcularea pensiei, instanța de fond

a reținut că în raport de limitele învestirii, nu poate dispune asupra

modificării deciziei de pensionare și că nu se poate substitui organelor

administrative, în emiterea unui nou certificat.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs pârâții Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele cu

Handicap, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și reclamantul

S.Ș.

I. În motivarea recursului declarat,

pârâtul-recurent, Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele cu

Handicap Brașov a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că

diagnosticul reclamantului la data efectuării investigațiilor în vederea

stabilirii gradului de handicap, respectiv în anul 2001, ar fi acela de

„dezarticulație coxofemurală” și că actul emis în anul 1997 de Institutul

Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, nu este

relevant.

II. În recursul declarat de

pârâta-recurentă, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap s-a

susținut că diagnosticul reclamantului, respectiv sechele post-traumatice,

fractură de femur, a fost și este încadrabil cel mult în gradul III de

invaliditate și oricum, după traumatismul suferit, intimatul a lucrat timp de

25 de ani.

III. Motivându-și recursul,

intimatul-reclamant S.Ș. a susținut, în esență, că instanța de fond trebuia

să-i recalculeze pensia retroactiv și că tot astfel trebuia să dispună emiterea

unui nou certificat.

Analizând recursurile formulate,

prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea reține următoarele:

Prin adresa nr. DB 7169 din 5

decembrie 1997, Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a

Capacității de Muncă din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, face

cunoscut Oficiului de Expertiză Medicală Brașov că diagnosticul clinic al intimatului-reclamant

de „coxartroză dreaptă secundară după fractură veche, col femural operat”,

corespunde diagnosticului funcțional de deficiență globală medie accentuată,

decizia de încadrare în gradul II de invaliditate din 22 aprilie 1997,

respectând criteriile de diagnostic clinic și funcțional și al capacității de

muncă.

Ulterior emiterii acestei adrese, la

28 martie 2001, Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap Brașov,

emite certificatul nr. 1564 din 28 martie 2001 prin care în baza aceluiași

diagnostic, intimatul-reclamant este încadrat la gradul III de invaliditate.

Această încadrare este menținută de

Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap prin adresa

nr. 2402 din 2 octombrie 2002.

Cu toate acestea, același organ

administrativ, respectiv Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoane cu

Handicap Brașov, emite la 5 iunie 2002, certificatul nr. 2152 din 5 iunie 2002

(deci, ulterior certificatului contestat nr. 1564 din 28 aprilie 2001), prin

care se constată că intimatul-reclamant se încadrează în gradul II de

invaliditate.

Este evident că față de

contradicțiile existente între actele emise cu privire la același diagnostic

clinic și funcțional se impune suplimentarea materialului probator administrat,

eventual efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească cu

certitudine diagnosticul intimatului și în raport de aceasta, gradul de

invaliditate în care se încadrează, avându-se în vedere și criteriile

medico-sociale din Ordinul nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se

stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție

a acestora.

Numai după administrarea unor probe

pertinente și pe deplin concludente, instanța se va putea pronunța asupra

legalității celor două acte administrative contestate, în raport de prevederile

art. 1 din Legea nr. 29/1990.

În consecință, având în vedere cele

mai sus reținute, precum și dispozițiile art. 313 C. proc. civ., recursurile

vor fi admise și cauza trimisă spre rejudecare în vederea suplimentării

materialului probator, în sensul celor arătate.

Cât privește recursul

recurentului-reclamant S.Ș., cu ocazia rejudecării, în raport de soluția ce se

va pronunța, de limitele învestirii, instanța de rejudecare va analiza și

motivele invocate de acesta, ținând cont și de dispozițiile art. 11 din Legea

nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Brașov, de

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, precum și de S.Ș.,

împotriva sentinței nr. 5/F din 24 ianuarie 2003 a Curții de Apel Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2003.