ÎCCJ, decizie (scj.ro #83237)

Revizuire Condițiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322.5 cod procedură civilă În sensul art.322 pct.5 Cod procedură civilă prin „înscrisuri noi” sunt acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta. Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. Ca urmare simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.1057 din 13 martie 2008) Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția Comercială prin decizia nr.460 din 30 ianuarie 2007, a admis recursul declarat de contestatorii A.G. și A.E. împotriva sentinței nr.171 din 17 iulie 2006 a Curții de Apel București –Secția a VI-a Comercială, a modificat sentința recurată în sensul că a respins contestația la executare formulată de contestatorii A.G. și A.E., constatând existența autorității de lucru judecat în raport de sentința nr.84 din 14 august 2003 a Curții de Apel București –Secția a VI-a Comercială, irevocabilă prin decizia nr.2106 din 24 august 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție –Secția Comercială.

Prin cererea de revizuire înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția Comercială sub nr.2982 din 17 octombrie 2007 revizuenții: A.G. și A.E. au solicitat revizuirea deciziei nr.460 din 30 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția Comercială în dosarul nr.5714/2/2006 invocând ca temei de drept dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă. În motivarea cererii revizuenții au arătat că ulterior pronunțării deciziei nr.460 din 30 ianuarie 2007 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția Comercială a judecat recursul declarat de contestatorii A.G. și A.E.

împotriva sentinței nr.171 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel București –Secția a VI-a Comercială a intrat în posesia unor înscrisuri noi ce au fost reținute de partea potrivnică respectiv dosarul de licitație din 5 mai 2003 a apartamentului proprietatea personală a revizuenților –înscris care în opinia revizuenților conduce la schimbarea în tot a deciziei nr.460 din 30 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție –Secția Comercială pronunțată în dosarul nr.5714/2/2006. Cererea de revizuire este nefondată.

Potrivit art.322 pct.5 Cod procedură civilă „revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care s-a întemeiat”. În sensul art.322 pct.5 Cod procedură civilă prin „înscrisuri noi” se înțeleg acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele nu au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta.

Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. Ca urmare simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire. Pe de altă parte, nu orice înscris, chiar determinant în cauză poate justifica cererea de revizuire. În speță revizuenții referitor la înscrisul invocat, respectiv dosarul de licitație publică din 5 mai 2003 nu au probat faptul împiedicării lor datorită unor împrejurări mai presus de voința lor de a prezenta evocatul înscris în fața instanței de recurs.

De altfel, actul nu este determinant în soluționarea cauzei nefiind de natură a schimba soluția pronunțată de instanța de recurs, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție –Secția Comercială prin decizia nr.460 din 30 ianuarie 2007 a admis recursul declarat de contestatori constatând existența autorității de lucru judecat în raport de sentința nr.84 din 24 august 2003 a Curții de Apel București –Secția a VI-a Comercială, irevocabilă prin decizia nr.2106 din 24 august 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție –Secția Comercială împrejurare în raport de care Înalta Curte constatând neîndeplinirea cerințelor art.322 pct.5 Cod procedură civilă a respins cererea de revizuire.