ÎCCJ, decizie (scj.ro #83237)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83237) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Revizuire
Condițiile de admisibilitate ale
unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322.5 cod
procedură civilă
În sensul art.322 pct.5 Cod procedură civilă prin „înscrisuri
noi” sunt acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece
numai în această situație ele au putut fi reținute de partea
potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în
imposibilitate de a le prezenta.
Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de
descoperirea ulterior judecății a unor acte noi dar și de
imposibilitatea înfățișării lor în instanță
datorită unor împrejurări mai presus de voința părții.
Ca urmare simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite
înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus
de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu
este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.
(Înalta Curte de
Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.1057
din 13 martie 2008)
Înalta
Curte de Casație și Justiție –Secția Comercială prin
decizia nr.460 din 30 ianuarie 2007, a admis recursul declarat de contestatorii
A.G. și A.E. împotriva sentinței nr.171 din 17 iulie 2006 a Curții
de Apel București –Secția a VI-a Comercială, a modificat
sentința recurată în sensul că a respins contestația la
executare formulată de contestatorii A.G. și A.E., constatând
existența autorității de lucru judecat în raport de
sentința nr.84 din 14 august 2003 a Curții de Apel București
–Secția a VI-a Comercială, irevocabilă prin decizia nr.2106 din
24 august 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
–Secția Comercială.
Prin
cererea de revizuire înregistrată la Înalta Curte de Casație și
Justiție –Secția Comercială sub nr.2982 din 17 octombrie 2007
revizuenții: A.G. și A.E. au solicitat revizuirea deciziei nr.460 din
30 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție –Secția Comercială în dosarul nr.5714/2/2006 invocând
ca temei de drept dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură
civilă.
În motivarea cererii revizuenții au arătat că ulterior
pronunțării deciziei nr.460 din 30 ianuarie 2007 prin care Înalta
Curte de Casație și Justiție –Secția Comercială a
judecat recursul declarat de contestatorii A.G. și A.E. împotriva
sentinței nr.171 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel București
–Secția a VI-a Comercială a intrat în posesia unor înscrisuri noi ce
au fost reținute de partea potrivnică respectiv dosarul de
licitație din 5 mai 2003 a apartamentului proprietatea personală a
revizuenților –înscris care în opinia revizuenților conduce la
schimbarea în tot a deciziei nr.460 din 30 ianuarie 2007 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție –Secția Comercială
pronunțată în dosarul nr.5714/2/2006.
Cererea de revizuire este nefondată.
Potrivit art.322 pct.5 Cod procedură civilă „revizuirea unei
hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau
prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o
instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere
dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri
doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi
înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,
ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau
administrative pe care s-a întemeiat”.
În sensul art.322 pct.5 Cod procedură civilă prin „înscrisuri noi” se
înțeleg acele înscrisuri care existau la data judecății,
deoarece numai în această situație ele nu au putut fi reținute de
partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind
în imposibilitate de a le prezenta.
Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de
descoperirea ulterior judecății a unor acte noi dar și de
imposibilitatea înfățișării lor în instanță
datorită unor împrejurări mai presus de voința părții.
Ca urmare simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite
înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus
de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu
este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.
Pe
de altă parte, nu orice înscris, chiar determinant în cauză poate
justifica cererea de revizuire.
În speță revizuenții referitor la înscrisul invocat, respectiv
dosarul de licitație publică din 5 mai 2003 nu au probat faptul
împiedicării lor datorită unor împrejurări mai presus de
voința lor de a prezenta evocatul înscris în fața instanței de
recurs.
De altfel, actul nu este determinant în soluționarea cauzei nefiind de
natură a schimba soluția pronunțată de instanța de
recurs, având în vedere că Înalta Curte de Casație și
Justiție –Secția Comercială prin decizia nr.460 din 30 ianuarie
2007 a admis recursul declarat de contestatori constatând existența
autorității de lucru judecat în raport de sentința nr.84 din 24
august 2003 a Curții de Apel București –Secția a VI-a
Comercială, irevocabilă prin decizia nr.2106 din 24 august 2008 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție –Secția
Comercială împrejurare în raport de care Înalta Curte constatând
neîndeplinirea cerințelor art.322 pct.5 Cod procedură civilă a
respins cererea de revizuire.