ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1921/2009

Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 460 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la 30 ianuarie 2007 în dosarul nr. 5714/2/2006 s-a admis recursul declarat de contestatorii A.G. și A.E. împotriva sentinței nr. 171 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a modificat sentința recurată în sensul că s-a respins contestația la executare formulată de cei doi contestatori, constatând existența autorității de lucru judecat în raport de sentința nr. 84/2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, irevocabilă prin decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Împotriva acestei decizii recurenții A.G. și A.E. au formulat cerere de revizuire întemeiată, inițial, pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ. și restrânsă apoi la motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În cererea lor revizuienții susțin, în esență că la data de 7 ianuarie 2009 urmare unor cereri la O.C.P.I. și apoi la C.N. Iași, au descoperit acte noi respectiv contractul de garanție imobiliară din 17 aprilie 1995, adeverința emisă de C.E.C. la 17 aprilie 1995, extras de carte funciară din 14 aprilie 1995 și chitanța C.E.C. emisă pentru SC C.G., acte care le-a anexat cererii de revizuire, în copie.

Revizuienții susțin că aceste înscrisuri nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința lor și dacă aceste acte ar fi fost cunoscute de instanța de judecată alta era soluția pronunțată întrucât cu ele dovedesc, încă o dată, că autentificarea contractului de garanție imobiliară s-a făcut în fals, de o persoană care avea delegație pentru un alt contract de garanție imobiliară. Analizând cererea de revizuire pentru motivele de fapt și de drept invocate în limitele în care cererea a fost restrânsă se constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Din textul menționat rezultă cu evidență că admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată de descoperirea actelor noi ulterior judecății dar și de dovedirea imposibilității înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții. În cauză actele invocate de recurenți nu pot fi considerate înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru că ele au fost cunoscute părților în timpul procesului, fiind fie semnate de ele fie emise acestora și uneori făcând chiar trimitere la ele. Or, condiția de admisibilitate presupune nu doar ca înscrisul invocat să nu fi fost depus la dosar cu prilejul judecății ci și ca existența și conținutul său să nu fi fost cunoscute la acel moment.

Revizuienții, deși au susținut aceasta, nu au făcut dovada unei împrejurări de forță majoră care să îi fi împiedicat să-și procure în timpul procesului de fond actele invocate ca temei al revizuirii, simplul fapt că au descoperit anumite înscrisuri nefiind de natură să justifice admiterea cererii de revizuire. Pentru ca înscrisurile noi să fie apte să ducă la revizuirea hotărârii în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecății pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată, respectiv să aibă caracter determinant în darea soluției. Înscrisurile invocate de revizuienți nu sunt de natură să ducă la schimbarea soluției întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 460/2007, a admis recursul și a respins contestația la executare constatând existența autorității de lucru judecat în raport de sentința nr. 84/2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Față de cele arătate, în baza art. 326 raportat la art. 323 C. proc. civ. Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A.G. și A.E. cu privire la decizia nr. 460 din 30 ianuarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 5714/2/2006. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009.