ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 156/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

26 august 2003, la Judecătoria Brăila, reclamanții A.G. și A.V. au chemat-o în

judecată pe pârâta A.V.A.B. București, pentru ca, prin hotărârea ce se va

pronunța să se constate inexistența dreptului pârâtei de a mai mențiune

garanția constituită prin contractul de ipotecă autentificat la B.N.P. C.L.,

prin încheierea din 21 februarie 1996, asupra imobilului proprietatea

reclamanților situat în Brăila, ca urmare a stingerii prin plată a obligației

garantate și să se dispună radierea inscripției ipotecare din 21 februarie 1996

din registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare, cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința civilă nr. 4831 din 29

octombrie 2003 Judecătoria Brăila, în raport cu excepția necompetenței sale

materiale, invocate de pârâtă, și-a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București, recursul declarat împotriva acestei

sentințe fiind respins, ca nefondat, prin decizia nr. 913 din 9 martie 2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 144 din 23 septembrie 2004, a

respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință,

curtea de apel a reținut că este adevărat că potrivit art. 99 din Legea nr. 64/1995,

republicată, după afișarea tabloului definitiv al creditorilor, creanțele

acestora nu mai pot fi modificate decât în anumite condiții, dar nu este cazul

în speță; în prezenta cauză, prin sentința nr. 853 din 14 octombrie 2003 s-a

înlăturat de la executare respectiva creanță, în sumă de 4.546,64 dolari S.U.A.

doar în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, nu și existența

valabilă a creanței și posibilitatea legală de realizare a ei într-o altă

modalitate de executare silită, cum ar fi cea specială prevăzută de O.U.G. nr. 51/1998

republicată, deoarece creanța A.V.A.B. nu a fost stinsă prin plata în

întregime, mai fiind de achitat suma de 4.545,64 dolari S.U.A. și ipoteca se

menține, nejustificându-se legal radierea acesteia.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs reclamanții, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârilor

pronunțate, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate

inexistența dreptului de a mai menține garanția constituită prin contractul de

ipotecă autentificat la B.N.P. la 21 februarie 1996 asupra imobilului

proprietatea lor și să se dispună radierea inscripției ipotecare din registrul

de transcripțiuni și inscripțiuni.

Recurenții – reclamanți susțin

astfel în esență, în motivarea recursului lor că greșit s-a reținut în decizia

recurată că declarația de creanță pentru diferența rezultată din consolidare,

deși depusă tardiv, cum rezultă din hotărâri judecătorești intrate în puterea

lucrului judecat, nu-l împiedică pe creditor de a-i urmări pe garanții

ipotecari și în cadrul altei modalități de executare silită.

De asemenea, susțin recurenții, nu

există nici o justificare ca rezultatele lipsei de diligență a pârâtei să se

răsfrângă asupra garanților ipotecari, a căror răspundere nu poate depăși

limitele răspunderii debitorului împrumutat.

Recursul este fondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată următoarele:

În vederea executării silite,

creditoarea A.V.A.B. a formulat declarație de creanță mai întâi pentru

echivalentul în lei al creanței de 64.458,71 mărci germane, la data de 28 mai

2001, iar apoi la 26 noiembrie 2001, pentru suma de 4.545,64 dolari S.U.A.,

având ca temei Legea nr. 409 din 17 iulie 2001, privind consolidarea creanței

în dolari S.U.A.

În ce privește prima sumă, aceasta a

fost înscrisă în tabloul creditorilor, nu a fost contestată de debitoare, fiind

considerată o creanță valabilă și corectă și a fost plătită creditoarei A.V.A.B.

Privind cea de-a doua sumă,

reprezentând majorarea creanței, debitoarea a formulat contestație și aceasta a

fost admisă prin sentința civilă nr. 853 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului

Brăila, rămasă definitivă și irevocabilă prin deciziei civilă nr. 164/ R din 28

februarie 2003 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, hotărându-se respingerea cererii de majorare a creanței formulate

de A.V.A.B.

În motivarea soluției pronunțate,

curtea de apel a reținut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 409 din 17

iulie 2001, invocate de creditoarea A.V.A.B. drept temei legal pentru majorarea

creanței cu 4.545,64 dolari S.U.A., se impunea ca aceasta să depună cererea de

majorare în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a legii, ori, a

formulat cererea la data de 26 noiembrie 2001, aceasta fiind, prin urmare,

tardiv declarată, astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat.

Este de menționat, totodată, că

chiar dacă potrivit O.U.G. nr. 51/1998 republicată, în categoria debitorilor A.V.A.B.

intră și persoanele fizice care au constituit garanții pentru restituirea

creditului, în speță, garanții ipotecari nu pot fi considerați ca fiind

codebitori solidari cu împrumutatul pentru consolidarea creanței, deoarece, la

data constituirii ipotecii, 21 februarie 1996, nu exista nici o prevedere

legală în acest sens, Legea nr. 409 fiind emisă la 17 iulie 2001.

În consecință, reținându-se că

întrucât obligația garantată a fost stinsă prin plată, iar în ce privește

majorarea acestei creanțe cu 4.545,64 dolari S.U.A., instanțele au decis

irevocabil respingerea cererii formulată de A.V.A.B., se constată că în mod

greșit a fost menținută garanția constituită prin contractul de ipotecă,

aceasta rămânând fără obiect și impunându-se radierea ipotecii.

Drept urmare, se va admite recursul

declarat de reclamanți împotriva sentinței curții de apel, care va fi

modificată în sensul că se va admite acțiunea reclamanților, constatându-se

inexistența dreptului de urmărire al creditoarei A.V.A.S., conform celor mai

sus arătate și se va dispune radierea ipotecii constituite prin contractul

autentificat la 21 februarie 1996.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarați de

reclamanții A.V. și A.G., împotriva sentinței nr. 144 din 23 septembrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică sentința recurată în sensul

că admite acțiunea reclamanților, constată inexistența dreptului de urmărire a

creditoarei A.V.A.S. București și dispune radierea ipotecii constituită prin

contractul din 21 februarie 1996.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.