ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 156/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 august 2003, la Judecătoria Brăila, reclamanții A.G. și A.V. au chemat-o în judecată pe pârâta A.V.A.B. București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate inexistența dreptului pârâtei de a mai mențiune garanția constituită prin contractul de ipotecă autentificat la B.N.P. C.L., prin încheierea din 21 februarie 1996, asupra imobilului proprietatea reclamanților situat în Brăila, ca urmare a stingerii prin plată a obligației garantate și să se dispună radierea inscripției ipotecare din 21 februarie 1996 din registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4831 din 29 octombrie 2003 Judecătoria Brăila, în raport cu excepția necompetenței sale materiale, invocate de pârâtă, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, recursul declarat împotriva acestei sentințe fiind respins, ca nefondat, prin decizia nr. 913 din 9 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 144 din 23 septembrie 2004, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut că este adevărat că potrivit art. 99 din Legea nr. 64/1995, republicată, după afișarea tabloului definitiv al creditorilor, creanțele acestora nu mai pot fi modificate decât în anumite condiții, dar nu este cazul în speță; în prezenta cauză, prin sentința nr. 853 din 14 octombrie 2003 s-a înlăturat de la executare respectiva creanță, în sumă de 4.546,64 dolari S.U.A. doar în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, nu și existența valabilă a creanței și posibilitatea legală de realizare a ei într-o altă modalitate de executare silită, cum ar fi cea specială prevăzută de O.U.G. nr. 51/1998 republicată, deoarece creanța A.V.A.B.

nu a fost stinsă prin plata în întregime, mai fiind de achitat suma de 4.545,64 dolari S.U.A. și ipoteca se menține, nejustificându-se legal radierea acesteia. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârilor pronunțate, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate inexistența dreptului de a mai menține garanția constituită prin contractul de ipotecă autentificat la B.N.P. la 21 februarie 1996 asupra imobilului proprietatea lor și să se dispună radierea inscripției ipotecare din registrul de transcripțiuni și inscripțiuni.

Recurenții – reclamanți susțin astfel în esență, în motivarea recursului lor că greșit s-a reținut în decizia recurată că declarația de creanță pentru diferența rezultată din consolidare, deși depusă tardiv, cum rezultă din hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, nu-l împiedică pe creditor de a-i urmări pe garanții ipotecari și în cadrul altei modalități de executare silită. De asemenea, susțin recurenții, nu există nici o justificare ca rezultatele lipsei de diligență a pârâtei să se răsfrângă asupra garanților ipotecari, a căror răspundere nu poate depăși limitele răspunderii debitorului împrumutat. Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele: În vederea executării silite, creditoarea A.V.A.B.

a formulat declarație de creanță mai întâi pentru echivalentul în lei al creanței de 64.458,71 mărci germane, la data de 28 mai 2001, iar apoi la 26 noiembrie 2001, pentru suma de 4.545,64 dolari S.U.A., având ca temei Legea nr. 409 din 17 iulie 2001, privind consolidarea creanței în dolari S.U.A. În ce privește prima sumă, aceasta a fost înscrisă în tabloul creditorilor, nu a fost contestată de debitoare, fiind considerată o creanță valabilă și corectă și a fost plătită creditoarei A.V.A.B. Privind cea de-a doua sumă, reprezentând majorarea creanței, debitoarea a formulat contestație și aceasta a fost admisă prin sentința civilă nr. 853 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Brăila, rămasă definitivă și irevocabilă prin deciziei civilă nr. 164/ R din 28 februarie 2003 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, hotărându-se respingerea cererii de majorare a creanței formulate de A.V.A.B.

În motivarea soluției pronunțate, curtea de apel a reținut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 409 din 17 iulie 2001, invocate de creditoarea A.V.A.B. drept temei legal pentru majorarea creanței cu 4.545,64 dolari S.U.A., se impunea ca aceasta să depună cererea de majorare în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a legii, ori, a formulat cererea la data de 26 noiembrie 2001, aceasta fiind, prin urmare, tardiv declarată, astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat. Este de menționat, totodată, că chiar dacă potrivit O.U.G. nr. 51/1998 republicată, în categoria debitorilor A.V.A.B.

intră și persoanele fizice care au constituit garanții pentru restituirea creditului, în speță, garanții ipotecari nu pot fi considerați ca fiind codebitori solidari cu împrumutatul pentru consolidarea creanței, deoarece, la data constituirii ipotecii, 21 februarie 1996, nu exista nici o prevedere legală în acest sens, Legea nr. 409 fiind emisă la 17 iulie 2001. În consecință, reținându-se că întrucât obligația garantată a fost stinsă prin plată, iar în ce privește majorarea acestei creanțe cu 4.545,64 dolari S.U.A., instanțele au decis irevocabil respingerea cererii formulată de A.V.A.B., se constată că în mod greșit a fost menținută garanția constituită prin contractul de ipotecă, aceasta rămânând fără obiect și impunându-se radierea ipotecii.

Drept urmare, se va admite recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței curții de apel, care va fi modificată în sensul că se va admite acțiunea reclamanților, constatându-se inexistența dreptului de urmărire al creditoarei A.V.A.S., conform celor mai sus arătate și se va dispune radierea ipotecii constituite prin contractul autentificat la 21 februarie 1996.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarați de reclamanții A.V. și A.G., împotriva sentinței nr. 144 din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică sentința recurată în sensul că admite acțiunea reclamanților, constată inexistența dreptului de urmărire a creditoarei A.V.A.S. București și dispune radierea ipotecii constituită prin contractul din 21 februarie 1996. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.