ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3985/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 15 aprilie 2003, pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta B.O. le-a chemat în judecată pe pârâtele A.V.A.B. și SC T.I. SRL, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună radierea ipotecii, instituite în favoarea B.A. SA, să se efectueze cuvenitele mențiuni la Biroul de Carte funciară din cadrul Judecătoriei Constanța și să se constate inexistența garanției imobiliare pentru un împrumut în sumă de 200.000.000 lei, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 29/ COM din 22 mai 2003, Curtea de Apel Constanța a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtă și și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel, au fost avute în vedere dispozițiile art. 19 19 din Legea nr. 409/2001. După declinare, pricina a fost înregistrată sub nr. 1363/2003, pe rolul Curții de Apel București. Prin sentința comercială nr. 1 din 12 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins cererea formulată de reclamanta B.O., reținând că instanța a stabilit în sarcina reclamantei, în temeiul art. 83 din O.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, o cauțiune în sumă de 93.022.679 lei și reclamanta nu s-a conformat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, următoarele: - nu a avut posibilitatea materială să achite cauțiunea stabilită de instanță; conform art. 83 din O.G.

nr. 51/1998, debitorii pot contesta în justiție măsurile dispuse de A.V.A.B. și pot face contestație la executare numai după depunerea unei cauțiuni egale cu 20 % din valoarea activului bancar supus valorificării, ori, cererea sa se află sub incidența dispozițiilor art. 44 din ordonanță, ea fiind, în legătură cu creanțele neperformante în care A.V.A.B. este parte și formularea unei astfel de acțiuni nu este condiționată de plata unei cauțiuni; - greșit a fost calificată cererea sa ca fiind o contestație și chiar dacă ar fi fost, instanța nu putea pronunța o soluție de respingere a cererii, în condițiile în care nu a intrat în cercetarea fondului; - soluția pe care instanța o avea la îndemână era aceea a suspendării cauzei și nicidecum a respingerii cererii, în condițiile în care art. 155 1 C. proc.

civ., stipulează că instanța poate suspenda cauza dacă partea nu se conformează dispozițiilor instanței; - potrivit dispozițiilor art. 255 C. proc. civ., atât timp cât nu s-a rezolvat fondul, instanța trebuia să se pronunțe printr-o încheiere și nu printr-o sentință. Recursul este întemeiat și va fi admis în conformitate cu considerentele ce vor fi arătate în continuare: Într-adevăr, din actele dosarului, se constată că soluția pronunțată de curtea de apel, de respingere a acțiunii pentru nedepunere a cauțiunii reprezintă o sancțiune prea gravă, în contextul în care C. proc. civ., oferă și o altă soluție într-o atare situație, și anume, punerea în aplicare a dispozițiilor art. 155 1 alin. (1) C. proc.

civ., instanța putând suspenda judecata, până la îndeplinirea de către reclamantă a obligației depunerii cauțiunii stabilite în sarcina sa, cu respectarea dispozițiilor art. 155 1 alin. (2) C. proc. civ., judecata urmând a fi reluată și procesul putând continua. În consecință, față de considerentele mai sus arătate și în considerarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., se va admite recursul reclamantei, va fi casată sentința curții de apel și se va trimite cauza aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.O., împotriva sentinței nr. 1 din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează sentința nr. 1 din 12 ianuarie 2004 și trimite cauza la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 iunie 2005.