ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3531/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții I.A., I.D.M. și B.I.D.,

au solicitat radierea ipotecii pentru garantarea convenției de credit acordat

de B.X. către SC C.L. SRL, întrucât dreptul de creanță s-a prescris, iar

contractul de ipotecă este lovit de nulitate absolută.

Curtea de Apel București, prin sentința

comercială nr. 14 din 17 februarie 2003 a respins acțiunea reclamanților și,

constatând abuzul de drept procesual, i-a sancționat cu câte 500.000 lei

amendă.

Instanța de fond a reținut, în

esență, că reclamanții nu au îndeplinit obligația prevăzută de dispozițiile art.

19

12

și 19

13

din Legea nr. 409/2001, de plată a cauțiunii,

iar pe de altă parte, abuzul de drept s-a manifestat prin ignorarea unor

hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate într-o cerere identică, prin

care acestora li s-a respins cererea de radiere a ipotecii.

Împotriva sentinței astfel

pronunțate, reclamanții au declarat recurs la data de 13 martie 2003, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc.

civ.

Astfel, recurenții susțin că

instanța de fond a calificat greșit acțiunea ca fiind o contestație la titlu,

ce are ca finalitate înlăturarea executării pornite de A.V.A.B., înfrângând

disponibilitatea acțiunii în procesul civil. Greșit instanța de fond a

considerat aplicabile dispozițiile O.G. nr. 51/1998, respingând cererea pentru

nedepunerea cauțiunii.

În același mod, curtea de apel a făcut

o greșită aplicare a dispozițiilor art. 723 și 108 C. proc. civ., privind

sancționarea abuzului de drept, legea prevăzând sancțiunea în cazul

introducerii cu rea credință a unor cereri vădit netemeinice, în condițiile în

care fondul cauzei nu a fost analizat.

Prin întâmpinarea depusă, intimata,

A.V.A.B., a solicitat respingerea recursului declarat împotriva sancțiunii

aplicate pentru abuzul de drept, calea de atac fiind reexaminarea, dar și

împotriva soluției de respingere a cererii pentru neplata cauțiunii.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

Principiul fundamental,

caracteristic procesului civil, se referă la disponibilitatea acțiunii și

constă în posibilitatea titularilor drepturilor civile de a-și exercita deplin

dispoziția asupra obiectului procesului și mijloacelor procesuale de apărare a

dreptului.

Când dreptul de a dispune este

potrivnic legii sau aduce atingere intereselor legitime ale altor persoane sau

statului, instanța de judecată are rolul de a lămuri obiectul procesului,

caracterizându-l potrivit conținutului cererii și dispozițiilor legale.

Dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998

prevăd, în art. 39, că sunt titluri executorii contractele sau convențiile de

credit, dar și actele prin care s-au constituit garanții personale sau reale

pentru restituirea acestor creanțe.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 83

din actul normativ citat stabilesc că, împotriva măsurilor dispuse de A.V.A.B.,

debitorii pot face contestație la executare numai după depunerea unei cauțiuni

egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării.

Astfel, instanța de fond a

caracterizat obiectul acțiunii ca fiind contestație la executare și a stabilit

neîndeplinirea obligațiilor legale de către reclamanți pentru a păși la

cercetarea fondului litigiului.

În privința sancțiunii pentru abuzul

de drept procesual, dispozițiile art. 108

5

C. proc. civ. stabilesc

calea de atac a reexaminării: „cel obligat la amendă sau despăgubire va putea

face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra

amenzii sau despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora”.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva

sentinței comerciale nr. 14 din 17 februarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții I.A., I.D.M. și B.I.D., împotriva sentinței nr. 14 din 17

februarie 2002 a Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 septembrie 2003.