ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3528/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 21

ianuarie 2002, cu completările ulterioare din 22 februarie 2002, reclamantul V.D.

cu domiciliul în București, sector 2, debitor garant al unui contract de

credit, a chemat în judecată pârâta, A.V.A.B., pentru:

- radierea ipotecii autentificată cu

nr. 26450 din 26 mai 1995 la Notariatul sector 3 București;

- nulitatea absolută a ipotecii;

- prescrierea dreptului de a cere

executarea silită;

- nulitatea absolută a contractului

de ipotecă.

Curtea de Apel București, secția

VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 23 din 28 februarie 2002, a admis

excepția nedepunerii cauțiunii prevăzută de art. 25 din O.U.G. nr. 51/1958,

aprobată prin Legea nr. 409/2001 și a respins acțiunea.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța a reținut că cererea reclamantei constituie o contestație la

executarea titlului executor, contractul invocat de reclamantă.

Pentru a fi luată în examinare,

reclamantul are obligația depunerii în prealabil, a unei cauțiuni, conform

prevederilor art. 25 din Legea nr. 409/2001.

Prin încheierea de ședință din 22

februarie 2002, instanța a stabilit depunerea unei cauțiuni de 3.807.833.600

lei.

Cum această cauțiune nu a fost

depusă, petenta susținând, fără temei, că nu o datorează, instanța a respins

cererea pe această excepție.

Împotriva sentinței instanței de

fond, reclamantul a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 4, 7, 8, 9 și 10 C.

proc. civ., precum și art. 304 alin. (1) și 305 C. proc. civ., formulând

următoarele critici:

- instanța, cu încălcarea

principiului disponibilității, a calificat cererea sa drept contestație la

executare și a obligat-o la plata cauțiunii.

În realitate, cererea privește o

acțiune civilă în care a ridicat două excepții de ordine publică: prescripția

și nulitatea.

- comunicarea titlului executor de

către A.V.A.B. nu constituie un act începător de executare, deci, nu s-a

început executarea silită, iar cererea sa nu este o contestație la executare,

pentru a justifica măsura depunerii unei cauțiuni;

- greșit instanța nu s-a pronunțat

asupra nulității și prescripției.

Recursul este nefondat.

Reclamantul, garant ipotecar pentru

un credit acordat de fosta B.X. beneficiarei de credit, SC C. SRL București

(350.000 dolari S.U.A.), a cerut radierea ipotecii, nulitatea contractului de

ipotecă, prescrierea dreptului de executare silită.

Cererea sa este urmarea adresei A.V.A.B.,

cesionară a creanței cu nr. 7168 din 18 septembrie 2001, prin care se comunica

garantului ipotecar, titlurile executorii (contractul de credit și contractul

de ipotecă), cu somarea achitării debitului în 5 zile lucrătoare, după care se

va proceda la executarea silită, în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 și a Legii nr. 409/2001:

sechestrul bunurilor și vânzarea silită prin licitație publică.

Prin contestarea titlurilor, s-a

contestat executarea și pentru a fi analizată, Legea nr. 409/2001, în art. 25,

prevede depunerea unei cauțiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar

supus valorificării, astfel că excepția invocată de pârâtă, privind nedepunerea

cauțiunii, întemeiat a fost admisă de instanță.

Pârâta nu a comunicat numai titlul

executor, ci a cerut plata sub amenințarea executării silite.

Ca urmare, fără temei recurenta susține

că executarea nu a început.

Obligația prealabilă a depunerii

cauțiunii nefiind îndeplinită, instanța nu a mai analizat susținerile pe fond

ale petentei, soluționarea cauzei făcându-se pe excepție.

Criticile recurentei fiind

nefondate, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul V.D.I., împotriva sentinței nr. 23 din 28 februarie

2002 a Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 16 septembrie 2003.