ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3528/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 21 ianuarie 2002, cu completările ulterioare din 22 februarie 2002, reclamantul V.D. cu domiciliul în București, sector 2, debitor garant al unui contract de credit, a chemat în judecată pârâta, A.V.A.B., pentru: - radierea ipotecii autentificată cu nr. 26450 din 26 mai 1995 la Notariatul sector 3 București; - nulitatea absolută a ipotecii; - prescrierea dreptului de a cere executarea silită; - nulitatea absolută a contractului de ipotecă. Curtea de Apel București, secția VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 23 din 28 februarie 2002, a admis excepția nedepunerii cauțiunii prevăzută de art. 25 din O.U.G.

nr. 51/1958, aprobată prin Legea nr. 409/2001 și a respins acțiunea. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că cererea reclamantei constituie o contestație la executarea titlului executor, contractul invocat de reclamantă. Pentru a fi luată în examinare, reclamantul are obligația depunerii în prealabil, a unei cauțiuni, conform prevederilor art. 25 din Legea nr. 409/2001. Prin încheierea de ședință din 22 februarie 2002, instanța a stabilit depunerea unei cauțiuni de 3.807.833.600 lei. Cum această cauțiune nu a fost depusă, petenta susținând, fără temei, că nu o datorează, instanța a respins cererea pe această excepție. Împotriva sentinței instanței de fond, reclamantul a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 4, 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ., precum și art. 304 alin. (1) și 305 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - instanța, cu încălcarea principiului disponibilității, a calificat cererea sa drept contestație la executare și a obligat-o la plata cauțiunii. În realitate, cererea privește o acțiune civilă în care a ridicat două excepții de ordine publică: prescripția și nulitatea. - comunicarea titlului executor de către A.V.A.B. nu constituie un act începător de executare, deci, nu s-a început executarea silită, iar cererea sa nu este o contestație la executare, pentru a justifica măsura depunerii unei cauțiuni; - greșit instanța nu s-a pronunțat asupra nulității și prescripției. Recursul este nefondat. Reclamantul, garant ipotecar pentru un credit acordat de fosta B.X.

beneficiarei de credit, SC C. SRL București (350.000 dolari S.U.A.), a cerut radierea ipotecii, nulitatea contractului de ipotecă, prescrierea dreptului de executare silită. Cererea sa este urmarea adresei A.V.A.B., cesionară a creanței cu nr. 7168 din 18 septembrie 2001, prin care se comunica garantului ipotecar, titlurile executorii (contractul de credit și contractul de ipotecă), cu somarea achitării debitului în 5 zile lucrătoare, după care se va proceda la executarea silită, în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 și a Legii nr. 409/2001: sechestrul bunurilor și vânzarea silită prin licitație publică. Prin contestarea titlurilor, s-a contestat executarea și pentru a fi analizată, Legea nr. 409/2001, în art. 25, prevede depunerea unei cauțiuni egale cu 20% din valoarea activului bancar supus valorificării, astfel că excepția invocată de pârâtă, privind nedepunerea cauțiunii, întemeiat a fost admisă de instanță.

Pârâta nu a comunicat numai titlul executor, ci a cerut plata sub amenințarea executării silite. Ca urmare, fără temei recurenta susține că executarea nu a început. Obligația prealabilă a depunerii cauțiunii nefiind îndeplinită, instanța nu a mai analizat susținerile pe fond ale petentei, soluționarea cauzei făcându-se pe excepție. Criticile recurentei fiind nefondate, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul V.D.I., împotriva sentinței nr. 23 din 28 februarie 2002 a Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2003.