ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1797/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 4 iulie 2006,

reclamantele C.M.V. și C.P.O. au chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S.

BUCUREȘTI București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

nulitatea absolută a Contractului de garanție imobiliară autentificat cu nr. 1276

din 17 ianuarie 1995, să se dispună radierea ipotecii înscrisă sub C7 în C.F. și

să se constate că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea

silită, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea acțiunii

reclamanții au arătat că în cuprinsul contractului de garanție imobiliară nu

este menționat contractul de credit, valoarea creditului și dobânzilor, pentru

care s-a constituit garanția, fiind astfel lipsit de cauză, situație în care

s-a solicitat repunerea părților în situația anterioară, prin radierea

ipotecii, arătându-se că a intervenit și prescripția dreptului de a cere

executarea silită.

Prin sentința comercială nr.

166 din 10 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, a respins capetele unu

și trei din cererea de chemare în judecată privind constatarea nulității

absolute a contractului de garanție și a intervenției prescripției dreptului de

a cere executarea silită; a admis excepția inadmisibilității capătului doi de

cerere și a respins ca inadmisibilă cererea de radiere a ipotecii.

În motivarea pe fond a

acestei soluții instanța a reținut că prin contractul de garanție imobiliară în

litigiu se respectă dispozițiile art. 1774 și 1777 C. civ. și este indicată

creanța de 30.000.000 lei pentru care s-a constituit ipoteca; iar față de

contractul de cesiune de creanță din 16 decembrie 1999, dreptul de a cere

executarea silită nu este prescris în raport de art. 13 din O.U.G. nr. 51/1998

republicată, care prevede un termen special de 7 ani.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești reclamanții au declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând, în esență, admiterea capetelor unu și trei din cererea lor

introductivă și respingerea excepției inadmisibilității cererii de radiere a

ipotecii, considerând că trebuia menționat contractul de credit, valoarea

acestuia și a dobânzilor, cu consecința radierii ipotecii înscrise în baza unui

contract de garanție imobiliară nul, și trebuia să se constate prescris dreptul

de a cere executarea silită.

Recursul este întemeiat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea probatoriilor

administrate în cauză se constată că reclamanții au încheiat un contract de

garanție imobiliară cu B.A. SA, filiala Aleșd, autentificat sub nr. 1276 din 17

ianuarie 1995, pentru garantarea unui credit acordat și neachitat la scadență,

pentru care s-a constituit și o ipotecă pentru suma de 30.000.000 lei pe

imobilul proprietatea girantei, compus din 6 camere și dependințe.

În această situație instanța

de fond a constatat corect că nu au fost încălcate dispozițiile art. 1774 C.

civ., fiind menționată natura și situația imobiliară asupra căruia, s-a

constituit ipoteca, fiind precizată și valoarea creanței de 30.000.000 lei,

potrivit art. 1777 C. civ.

În consecință, susținerile

reclamanților privind nulitatea garanției au fost corect înlăturate de

instanță, împrejurare în care nu se mai putea pune problema radierii ipotecii.

Soluția instanței de fond

este greșită sub aspectul dezlegării capătului de cerere trei referitor la

prescripția dreptului de a cere executarea silită de către A.V.A.S. București,

care a preluat debitul în litigiu prin contractul de cesiune de creanță nr. 128/923051

din 16 decembrie 1999 și actul adițional din această dată.

În speță, instanța a făcut o

greșită aplicațiune a termenului de prescripție de 7 ani prevăzut de art. 13 alin.

(5) din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, întrucât nu s-au făcut dovezi

concludente că pârâta A.V.A.S. București și-a îndeplinit obligația legală

prevăzută de art. 13 alin. (3) privind notificarea debitorilor cedați, în formă

scrisă, în termen de 10 zile de la efectuarea cesiunii.

În consecință, nu era

aplicabil termenul special de prescripție de 7 ani, ci în cauză operează

dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind termenul general de prescripție de

3 ani.

Având în vedere cele de mai

sus, recursul reclamanților va fi admis, va fi modificată sentința atacată în

parte, în sensul că va fi admis capătul trei al acțiunii și se va constata

prescrisă executarea silită pornită de A.V.A.S., fiind menținute celelalte

dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții C.M.V. și C.P.O. împotriva sentinței comerciale nr. 166 din 10

septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială.

Modifică sentința atacată,

în parte, în sensul că admite capătul 3 de cerere și constată prescrisă

executarea silită pornită de intimata A.V.A.S. București.

Menține restul dispozițiilor

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2008.