ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 637/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 14 decembrie 2006, reclamanta H.D. a chemat în judecată pe pârâții A.V. A.S. - București și S.D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară încheiat, la data de 8 august 1994, cu B.A., sucursala Constanța contract preluat de A.V.A.S., întrucât nu s-a identificat imobilul ipotecat prin stradă, număr, bloc, apartament precum și să se dispună radierea ipotecii instituite în baza acestui contract. Prin sentința comercială nr. 70 din 11 aprilie 2007, Curtea de Apel București a respins excepția prescripției dreptului de a cere constatarea nulității contractului de garanție imobiliară din 8 august 1994 și pe fond a admis acțiunea reclamantei; a constatat nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară menționat și a dispus radierea ipotecii instituite în temeiul acestuia.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești pârâta A.V.A.S. București a declarat recurs susținând, în esență, că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantei pentru constatarea nulității contractului de garanție imobiliară, iar potrivit art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998 aceasta este prescrisă. Recursul este întemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta a solicitat constatarea nulității contractului de garanție imobiliară întrucât nu s-ar fi identificat imobilul ipotecat prin indicare stradă, număr, apartament, contract pe care l-a încheiat, la data de 8 august 1994, cu B.A. Constanța a cărei credite neperformante au fost preluate de A.V.A.S., care a preluat și contractul în discuție.

Cum, este necontestat că litigiul de față este consecința executării unor credite neperformante preluate la datoria publică de către A.V.A.S., iar, în speță, se invocă practic motive de nulitate relativă sunt aplicabile dispozițiile de competență specială precum și cele de procedură reglementate de O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001. În consecință, curtea de apel competentă să judece acest litigiu era îndreptățită să facă și aplicațiunea dispozițiilor procedurale speciale referitoare la soluționarea acestor categorii de cauze. Astfel, potrivit art. 49 alin. (1) din dispoziția legală menționată, termenul de prescripție al acțiunilor împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului dacă legea nu prevede un termen mai scurt.

Acest termen curge, pentru faptele și actele încheiate anterior legii de aprobare a O.U.G. nr. 51/1998, de la data intrării în vigoare a acesteia. Cum Legea nr. 409/2001 de aprobare a O.U.G. nr. 51/1998 a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv la 19 iulie 2001, dreptul material la acțiune al reclamantei era prescris la data introducerii acțiunii sale din 14 decembrie 2006. Având în vedere prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, nu mai pot fi examinate susținerile pe fond ale cererii sale. În consecință, recursul pârâtei A.V.A.S. va fi admis, se va modifica sentința civilă atacată, în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantei, ca prescrisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 70 din 11 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI- a comercială. Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamanta H.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.