ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 637/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 637/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 14 decembrie
2006, reclamanta H.D. a
chemat
în judecată pe pârâții A.V.
A.S. - București
și S.D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea
absolută a
contractului de garanție
imobiliară încheiat, la data de 8 august 1994,
cu B.A., sucursala Constanța contract preluat de A.V.A.S.,
întrucât nu s-a identificat imobilul ipotecat
prin stradă, număr, bloc,
apartament precum și să se dispună radierea
ipotecii instituite în baza acestui contract.
Prin sentința
comercială nr. 70 din 11 aprilie 2007, Curtea de
Apel București a respins
excepția prescripției dreptului de a cere
constatarea nulității
contractului de garanție imobiliară din 8 august
1994 și pe fond a admis acțiunea
reclamantei; a constatat nulitatea
absolută a contractului de garanție imobiliară menționat și a dispus
radierea ipotecii instituite în temeiul acestuia.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești
pârâta A.V.A.S. București a declarat recurs susținând, în esență, că în mod
greșit a fost admisă acțiunea reclamantei pentru constatarea nulității
contractului de garanție imobiliară, iar potrivit art. 49 din O.U.G. nr.
51/1998 aceasta este prescrisă.
Recursul este întemeiat pentru cele ce se vor
arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă
că reclamanta a solicitat constatarea nulității contractului de garanție
imobiliară întrucât nu s-ar fi identificat imobilul ipotecat prin indicare
stradă, număr, apartament, contract pe care l-a încheiat, la data de 8 august
1994, cu B.A. Constanța a cărei credite neperformante au fost preluate de A.V.A.S.,
care a preluat și contractul în discuție.
Cum, este necontestat că litigiul de față
este consecința executării unor credite neperformante preluate la datoria
publică de către A.V.A.S., iar, în speță, se invocă practic motive de nulitate
relativă sunt aplicabile dispozițiile de competență specială precum și cele de
procedură reglementate de O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001.
În consecință, curtea de apel competentă să
judece acest litigiu era îndreptățită să facă și aplicațiunea dispozițiilor
procedurale speciale referitoare la soluționarea acestor categorii de cauze.
Astfel, potrivit art. 49 alin. (1) din
dispoziția legală menționată, termenul de prescripție al acțiunilor împotriva A.V.A.S.
este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască
faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de
la data producerii faptului sau încheierii actului dacă legea nu prevede un termen
mai scurt. Acest termen curge, pentru faptele și actele încheiate anterior
legii de aprobare a O.U.G. nr. 51/1998, de la data intrării în vigoare a
acesteia.
Cum Legea nr. 409/2001 de aprobare a O.U.G.
nr. 51/1998 a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial,
respectiv la 19 iulie 2001, dreptul material la acțiune al reclamantei era
prescris la data introducerii acțiunii sale din 14 decembrie 2006.
Având în vedere prescripția dreptului la
acțiune al reclamantei, nu mai pot fi examinate susținerile pe fond ale cererii
sale.
În consecință, recursul pârâtei A.V.A.S. va
fi admis, se va
modifica sentința civilă
atacată, în sensul că va fi respinsă acțiunea
reclamantei, ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva
sentinței comerciale nr. 70 din
11 aprilie 2007 a Curții de Apel
București,
secția a
VI-
a comercială.
Modifică hotărârea
recurată în sensul că respinge, ca prescrisă,
acțiunea formulată de reclamanta H.D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 februarie 2008.