ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3160/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin contestația la

executare înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 24

octombrie 2006, reclamanții S.D. și S.A. au solicitat anularea tuturor formelor

de executare silită și suspendarea executării silite începute de A.V.A.S. până

la judecarea contestației în anulare.

În motivarea contestației la

executare, astfel cum a fost precizată, contestatorii au invocat excepția

nulității absolute a contractului de ipotecă motivând că a fost încălcat

principiul specializării ipotecii sub aspectul determinării în actul de

garanție imobiliară a datelor de identificare ale bunului asupra căruia s-a

constituit garanția, principiu consacrat de art. 1774 C. civ.

Totodată, au arătat că pe

rolul Curții de Apel București se află înregistrat dosarul nr. 754/2/2006 având

ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară

încheiat în data de 28 iulie 2004. În subsidiar, contestatorii au invocat că

dreptul de ipotecă a fost acordat pârâtei A.V.A.S. numai până la limita sumei

de 17.500.000 lei și nu pentru întreaga sumă pentru care a fost acordat

respectivul împrumut.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 34 din 20 februarie 2007, a

admis contestația la executare formulată de reclamanți, a anulat formele de

executare silită efectuate de A.V.A.S., apreciind că novația intervenită prin

contractul nr. 8473 din 27 iunie 1996 a avut ca efect stingerea vechii

obligații cu toate accesoriile sale, privilegii, ipoteci și fidejusiuni.

Totodată, prima instanță a reținut că garanția constituită prin contractul de

garanție imobiliară încheiat la data de 28 iulie 1994, nu se putea extinde asupra

noului debitor SC C.M. SA decât cu acordul expres al garanților, acest acord

neexistând, contractul nefiind semnat de aceștia. De asemenea, s-a reținut că

nerespectarea principiului specialității ipotecii prin neindicarea tuturor

datelor de identificare ale imobilului ipotecat atrage sancțiunea nulității

absolute a contractului de garanție imobiliară încheiat la data de 28 iulie

1994, nulitate invocată de contestatori pe cale de excepție. Apărarea pârâtei

A.V.A.S. București întemeiată pe prescripția specială reglementată de art. 49

din O.UG. nr. 51/1998, a fost înlăturată pentru argumentul că nulitatea

absolută poate fi invocată oricând pe cale de acțiune sau de excepție, fiind

imprescriptibilă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat, în termen legal recurs, pârâta, solicitând modificarea sentinței

recurată iar pe fond respingerea contestației la executare formulată de

reclamanți precum și a cererii completatoare prin care s-a solicitat să se

constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat în data de

29 iulie 1994 la Notariatul de Stat Constanța.

Recurenta a invocat

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., solicitând examinarea cauzei

sub toate aspectele.

În argumentarea criticilor recurenta

a susținut următoarele:

Forma ad validitatem a

contractului de garanție imobiliară a fost respectată având în vedere faptul că

garanții au semnat contractul de garanție imobiliară menționat, încheierea de

autentificare fiind datată cuprinde denumirea notariatului unde a fost semnat

contractul de ipotecă, fiind și purtând numărul înscrierii ipotecii.

Nu au fost încălcate

dispozițiile art. 1774 C. civ., în contractul de ipotecă fiind identificat

imobilul asupra căruia a fost constituită ipoteca, respectiv „apartament situat

în Constanța compus din 2 camere învecinat cu I.I.”

În contract a fost făcută

mențiunea sumei pentru care se constituie ipoteca de garantare a obligației de

rambursare a creditului în sumă de 312.782.000 lei acordat de B.A. SA.

Considerentele potrivit

cărora reclamanții nu mai dețin calitatea de garanți ipotecari sunt nefondate,

întrucât la art. 2 din contractul de novație se arată că „SC C.M. garantează

obligațiile asumate prin prezentul contract de garanție care însoțesc

obligațiile prevăzute la art. 6 din contractul de credit nr. 10244 completate

cu patrimoniul social al lui SC C.M.”.

Reclamanții nu au calitatea

de a solicita instanței constatarea nulității contractelor de garanție, singura

în măsură să promoveze acțiunea fiind partea care a suferit un prejudiciu ca

urmare a actului încheiat fără valabila exprimare a consimțământului său.

Acțiunea în anulabilitate

este prescrisă prin împlinirea termenului de prescripție extinctivă prevăzut de

art. 3 din Decretul nr. 167/1958, avându-se în vedere data încheierii

contractului de ipotecă.

Recurenta invocă prescripția

specială a dreptului de cere constatarea nulității absolute a contractului de

garanție imobiliară conform dispozițiilor art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998.

Prin întâmpinarea formulată

în raport de cererea de recurs intimații reclamanți au solicitat respingerea

recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de către Curtea de

Apel București.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate și având în vedere și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele

ce se vor arăta în cele ce urmează:

câteva precizări pe care Curtea le apreciază ca utile și necesare în

explicitarea analizei motivelor de recurs.

stabilită de instanța fondului este următoarea:

Prin contractul de garanție

imobiliară încheiat, la data de 28 iulie 1994, la Notariatul de Stat Constanța,

reclamanții S.A. și S.D. au garantat obligația de rambursare a creditului în

sumă de 312.782.000 lei acordat de B.A. SA Sucursala Constanța (antecesoarea

pârâtei A.V.A.S.) debitorului S.A., prin ipotecarea imobilului situat în

Constanța, compus din două camere, învecinat cu Ilie Ion , imobil proprietatea

acestora. În data de 27 iunie 1996 sub nr. 8473 s-a încheiat între S.A. și SC C.M.

SA un contract de novație, iar ulterior prin contractul de cesiune de creanță nr.

925651 din 3 decembrie 1999 încheiat între B.A. și A.V.A.S. și Actul adițional nr.

2 din 17 martie 2006, A.V.A.S. a preluat creanța împotriva SC C.M. SA în

vederea recuperării acesteia.

în raport de susținerile și apărările formulate de părți a reținut în

fundamentarea soluției de admitere a contestației încălcarea principiului

specializării ipotecii reglementat de art. 1774 C. civ. și stingerea ipotecii

urmare contractului de novație intervenit între SC C.M. SA și debitorul S.A.

două motive, în mod de sine stătător impuneau concluzia admiterii contestației

fără să fie nevoie să coexiste sau să fie examinate concomitent.

Dimpotrivă logica juridică

impunea o anumită ordine de preferință în examinarea lor, determinată de

întinderea efectelor pe care le produc.

Cu alte cuvinte în măsura în

care se constată nul contractul de garanție urmare încălcării dispoziților art.

1774 C. civ., examinarea modului de stingere a ipotecii prin novație era lipsită

de interes, deoarece contractul de garanție fusese constatat nul.

Cu aceste precizări, Curtea,

trecând la analiza motivelor de recurs, constată următoarele:

Sancțiunea nulității

absolute a ipotecii urmare încălcării dispozițiilor art. 1774 C. civ., reținută

de prima instanță, ca apărare pe excepție, nu mai subzistă deoarece acțiunea pe

fond privind constatarea nulității absolute a ipotecii formulată de reclamanți concomitent

cu contestația la executare, a fost respinsă irevocabil prin decizia nr. 2460

din 20 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, chiar dacă

acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de garanție reale

imobiliară a fost respinsă ca prescrisă, efectele acestei hotărâri irevocabile

se impun cu putere de lucru judecat în sensul că nu mai poate fi repusă în

discuție nulitatea absolută a contractului de ipotecă.

Este adevărat că

recurenta-pârâtă A.V.A.S. BUCUREȘTI în cadrul acestui motiv de recurs, s-a

apărat examinând pe fond condițiile constituirii ipotecii și nu a invocat

autoritatea de lucru judecat, dar, autoritatea de lucru judecat este o excepție

de ordine publică, ce poate fi invocate și din oficiu, în condițiile în care se

constată existența ei.

Cum, contractul de ipotecă

păstrându-și valabilitatea prin respingerea acțiunii în constatarea nulității

absolute, urmează a examina dacă în cauză a operat stingerea ipotecii în raport

de contractul de novație încheiat între S.A., SC C.M. SA și B.A.

Potrivit acestui contract

încheiat la data de 27 iunie 1996 sub nr. 8473 toate obligațiile au fost

preluate de SC C.M. SA în calitate de nou debitor.

Efectul principal al

novației este acela al stingerii vechii obligații și înlocuirea ei cu o

obligație nouă. O dată cu vechea obligație se sting și toate accesoriile și

garanțiile care o însoțeau, afară de cazul când părțile, prin acordul lor,

prevăd expres ca noua obligație să fie garantată prin garanțiile care însoțeau

vechea obligație.

Din interpretarea

dispozițiilor art. 1134 C. civ., coroborat cu modul de redactare al articolului

2 din contractul de novație nr. 8473 din 27 iunie 1996, Curtea constată că nu

s-a indicat numele garanților de la care se poate recupera debitul, la această

rubrică fiind trasă o linie. Trimiterea către art. 6 din contractul de credit,

existentă pe formularul completat de B.A., unde sunt menționate garanțiile care

însoțeau obligația asumată de debitorul S.A., nu poate fi interpretată în

sensul menținerii acestora în noua obligație care a luat naștere, întrucât

acest articol cuprinde și alte garanții în afara contractului de ipotecă.

Așa fiind, critica

recurentei sub acest aspect apare neîntemeiată, dispozițiile art. 1134 C. civ. își

găsesc pe deplin aplicarea.

În consecință, față de cele

ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. Bucuresti împotriva sentinței comerciale nr. 34 din

20 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 octombrie 2007.