ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3160/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 24 octombrie 2006, reclamanții S.D. și S.A. au solicitat anularea tuturor formelor de executare silită și suspendarea executării silite începute de A.V.A.S. până la judecarea contestației în anulare. În motivarea contestației la executare, astfel cum a fost precizată, contestatorii au invocat excepția nulității absolute a contractului de ipotecă motivând că a fost încălcat principiul specializării ipotecii sub aspectul determinării în actul de garanție imobiliară a datelor de identificare ale bunului asupra căruia s-a constituit garanția, principiu consacrat de art. 1774 C. civ.

Totodată, au arătat că pe rolul Curții de Apel București se află înregistrat dosarul nr. 754/2/2006 având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară încheiat în data de 28 iulie 2004. În subsidiar, contestatorii au invocat că dreptul de ipotecă a fost acordat pârâtei A.V.A.S. numai până la limita sumei de 17.500.000 lei și nu pentru întreaga sumă pentru care a fost acordat respectivul împrumut. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 34 din 20 februarie 2007, a admis contestația la executare formulată de reclamanți, a anulat formele de executare silită efectuate de A.V.A.S., apreciind că novația intervenită prin contractul nr. 8473 din 27 iunie 1996 a avut ca efect stingerea vechii obligații cu toate accesoriile sale, privilegii, ipoteci și fidejusiuni.

Totodată, prima instanță a reținut că garanția constituită prin contractul de garanție imobiliară încheiat la data de 28 iulie 1994, nu se putea extinde asupra noului debitor SC C.M. SA decât cu acordul expres al garanților, acest acord neexistând, contractul nefiind semnat de aceștia. De asemenea, s-a reținut că nerespectarea principiului specialității ipotecii prin neindicarea tuturor datelor de identificare ale imobilului ipotecat atrage sancțiunea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară încheiat la data de 28 iulie 1994, nulitate invocată de contestatori pe cale de excepție. Apărarea pârâtei A.V.A.S. București întemeiată pe prescripția specială reglementată de art. 49 din O.UG.

nr. 51/1998, a fost înlăturată pentru argumentul că nulitatea absolută poate fi invocată oricând pe cale de acțiune sau de excepție, fiind imprescriptibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal recurs, pârâta, solicitând modificarea sentinței recurată iar pe fond respingerea contestației la executare formulată de reclamanți precum și a cererii completatoare prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat în data de 29 iulie 1994 la Notariatul de Stat Constanța. Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., solicitând examinarea cauzei sub toate aspectele.

În argumentarea criticilor recurenta a susținut următoarele: Forma ad validitatem a contractului de garanție imobiliară a fost respectată având în vedere faptul că garanții au semnat contractul de garanție imobiliară menționat, încheierea de autentificare fiind datată cuprinde denumirea notariatului unde a fost semnat contractul de ipotecă, fiind și purtând numărul înscrierii ipotecii. Nu au fost încălcate dispozițiile art. 1774 C. civ., în contractul de ipotecă fiind identificat imobilul asupra căruia a fost constituită ipoteca, respectiv „apartament situat în Constanța compus din 2 camere învecinat cu I.I.” În contract a fost făcută mențiunea sumei pentru care se constituie ipoteca de garantare a obligației de rambursare a creditului în sumă de 312.782.000 lei acordat de B.A.

SA. Considerentele potrivit cărora reclamanții nu mai dețin calitatea de garanți ipotecari sunt nefondate, întrucât la art. 2 din contractul de novație se arată că „SC C.M. garantează obligațiile asumate prin prezentul contract de garanție care însoțesc obligațiile prevăzute la art. 6 din contractul de credit nr. 10244 completate cu patrimoniul social al lui SC C.M.”. Reclamanții nu au calitatea de a solicita instanței constatarea nulității contractelor de garanție, singura în măsură să promoveze acțiunea fiind partea care a suferit un prejudiciu ca urmare a actului încheiat fără valabila exprimare a consimțământului său. Acțiunea în anulabilitate este prescrisă prin împlinirea termenului de prescripție extinctivă prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, avându-se în vedere data încheierii contractului de ipotecă.

Recurenta invocă prescripția specială a dreptului de cere constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară conform dispozițiilor art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998. Prin întâmpinarea formulată în raport de cererea de recurs intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de către Curtea de Apel București. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează: 1. Preliminar se impun câteva precizări pe care Curtea le apreciază ca utile și necesare în explicitarea analizei motivelor de recurs.

2. Situația de fapt stabilită de instanța fondului este următoarea: Prin contractul de garanție imobiliară încheiat, la data de 28 iulie 1994, la Notariatul de Stat Constanța, reclamanții S.A. și S.D. au garantat obligația de rambursare a creditului în sumă de 312.782.000 lei acordat de B.A. SA Sucursala Constanța (antecesoarea pârâtei A.V.A.S.) debitorului S.A., prin ipotecarea imobilului situat în Constanța, compus din două camere, învecinat cu Ilie Ion , imobil proprietatea acestora. În data de 27 iunie 1996 sub nr. 8473 s-a încheiat între S.A. și SC C.M. SA un contract de novație, iar ulterior prin contractul de cesiune de creanță nr. 925651 din 3 decembrie 1999 încheiat între B.A. și A.V.A.S.

și Actul adițional nr. 2 din 17 martie 2006, A.V.A.S. a preluat creanța împotriva SC C.M. SA în vederea recuperării acesteia. 3. În drept, prima instanță, în raport de susținerile și apărările formulate de părți a reținut în fundamentarea soluției de admitere a contestației încălcarea principiului specializării ipotecii reglementat de art. 1774 C. civ. și stingerea ipotecii urmare contractului de novație intervenit între SC C.M. SA și debitorul S.A. 4. Ori, fiecare din cele două motive, în mod de sine stătător impuneau concluzia admiterii contestației fără să fie nevoie să coexiste sau să fie examinate concomitent. Dimpotrivă logica juridică impunea o anumită ordine de preferință în examinarea lor, determinată de întinderea efectelor pe care le produc.

Cu alte cuvinte în măsura în care se constată nul contractul de garanție urmare încălcării dispoziților art. 1774 C. civ., examinarea modului de stingere a ipotecii prin novație era lipsită de interes, deoarece contractul de garanție fusese constatat nul. Cu aceste precizări, Curtea, trecând la analiza motivelor de recurs, constată următoarele: Sancțiunea nulității absolute a ipotecii urmare încălcării dispozițiilor art. 1774 C. civ., reținută de prima instanță, ca apărare pe excepție, nu mai subzistă deoarece acțiunea pe fond privind constatarea nulității absolute a ipotecii formulată de reclamanți concomitent cu contestația la executare, a fost respinsă irevocabil prin decizia nr. 2460 din 20 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, chiar dacă acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de garanție reale imobiliară a fost respinsă ca prescrisă, efectele acestei hotărâri irevocabile se impun cu putere de lucru judecat în sensul că nu mai poate fi repusă în discuție nulitatea absolută a contractului de ipotecă. Este adevărat că recurenta-pârâtă A.V.A.S. BUCUREȘTI în cadrul acestui motiv de recurs, s-a apărat examinând pe fond condițiile constituirii ipotecii și nu a invocat autoritatea de lucru judecat, dar, autoritatea de lucru judecat este o excepție de ordine publică, ce poate fi invocate și din oficiu, în condițiile în care se constată existența ei. Cum, contractul de ipotecă păstrându-și valabilitatea prin respingerea acțiunii în constatarea nulității absolute, urmează a examina dacă în cauză a operat stingerea ipotecii în raport de contractul de novație încheiat între S.A., SC C.M.

SA și B.A. Potrivit acestui contract încheiat la data de 27 iunie 1996 sub nr. 8473 toate obligațiile au fost preluate de SC C.M. SA în calitate de nou debitor. Efectul principal al novației este acela al stingerii vechii obligații și înlocuirea ei cu o obligație nouă. O dată cu vechea obligație se sting și toate accesoriile și garanțiile care o însoțeau, afară de cazul când părțile, prin acordul lor, prevăd expres ca noua obligație să fie garantată prin garanțiile care însoțeau vechea obligație. Din interpretarea dispozițiilor art. 1134 C. civ., coroborat cu modul de redactare al articolului 2 din contractul de novație nr. 8473 din 27 iunie 1996, Curtea constată că nu s-a indicat numele garanților de la care se poate recupera debitul, la această rubrică fiind trasă o linie.

Trimiterea către art. 6 din contractul de credit, existentă pe formularul completat de B.A., unde sunt menționate garanțiile care însoțeau obligația asumată de debitorul S.A., nu poate fi interpretată în sensul menținerii acestora în noua obligație care a luat naștere, întrucât acest articol cuprinde și alte garanții în afara contractului de ipotecă. Așa fiind, critica recurentei sub acest aspect apare neîntemeiată, dispozițiile art. 1134 C. civ. își găsesc pe deplin aplicarea. În consecință, față de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucuresti împotriva sentinței comerciale nr. 34 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2007.