ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3391/2007

Deliberând asupra recursului

de față,

Reclamanta D.G. a solicitat

constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară nr. 149

din 7 februarie 1996 autentificat sub nr. 1297 din 8 februarie 1996 încheiat cu

B.A., filiala Constanța, pentru un împrumut în valoare de 15.000.000 lei

acordat numitei V.N.

Motivându-și acțiunea,

reclamanta arată că a cumpărat, la data de 15 ianuarie 1996, de la vânzătoarea

V.N., un apartament situat în Năvodari, județul Constanța. Vânzătoarea a

contractat un împrumut de la B.A., filiala Constanța, în valoare de 15.000.000

lei și a întocmit în fals procura specială autentificată sub nr. 1592 din 1

februarie 1996 prin care reclamanta o împuternicea pe aceasta să ipotecheze

imobilul și a semnat, în numele reclamantei, contractul de garanție imobiliară

deși nu a avut niciodată acest acord.

S-a stabilit, în cadrul cercetărilor

penale că reclamanta nu a semnat procura specială.

Curtea de Apel București,

prin sentința comercială nr. 184 din 30 octombrie 2006, a admis acțiunea

reclamantei și a constatat nulitatea absolută a actului (contractului de

garanție imobiliară).

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a semnat acest contract

care a fost falsificat de V.N.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petentul invocând motive ce se pot încadra în dispozițiile art.

304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

Se susține că instanța de

fond nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate în întâmpinare respectiv excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr.

51/1998 republicată și aprobată prin Legea nr. 409/2001 cât și pe excepția

prescripției dreptului la acțiune care era de 6 luni de la data la care s-a

cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază

acțiunea.

Recursul cuprinde și critica

de fond și susține că reclamanta nu putea cere constatarea nulității unui act

notarial respectiv a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1297

din 8 februarie 1996 fără a se fi înscris în fals împotriva acestui act.

Expertiza grafologică este

considerată o probă extrajudiciară față de care părți nu au putut formula

obiecțiuni.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Se constată că pârâta a

invocat prin întâmpinare excepția neîndeplinirii procedurii prealabile

prevăzute de art. 46 alin. (1) O.U.G. nr. 51/1998 cât și excepția prescripției

întemeiate atât pe termenul special de 6 luni reglementat de art. 49 din O.U.G.

nr. 51/1998 cât și pe termenul general de prescripție de 3 ani.

Instanța de fond, prin

sentința comercială nr. 184 din 30 octombrie 2006, s-a pronunțat exclusiv pe

aspectele de fond ale litigiului omițând a se pronunța pe excepțiile invocate

și încălcând astfel dispozițiile art. 137 C. proc. civ.

Găsindu-se întemeiate

criticile încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., se va admite recursul și aplicându-se și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., se va casa sentința de fond.

Urmează a fi trimisă cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 184 din 30 octombrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează sentința și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2007.