ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3391/2007

Deliberând asupra recursului de față, Reclamanta D.G. a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară nr. 149 din 7 februarie 1996 autentificat sub nr. 1297 din 8 februarie 1996 încheiat cu B.A., filiala Constanța, pentru un împrumut în valoare de 15.000.000 lei acordat numitei V.N. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a cumpărat, la data de 15 ianuarie 1996, de la vânzătoarea V.N., un apartament situat în Năvodari, județul Constanța. Vânzătoarea a contractat un împrumut de la B.A., filiala Constanța, în valoare de 15.000.000 lei și a întocmit în fals procura specială autentificată sub nr. 1592 din 1 februarie 1996 prin care reclamanta o împuternicea pe aceasta să ipotecheze imobilul și a semnat, în numele reclamantei, contractul de garanție imobiliară deși nu a avut niciodată acest acord.

S-a stabilit, în cadrul cercetărilor penale că reclamanta nu a semnat procura specială. Curtea de Apel București, prin sentința comercială nr. 184 din 30 octombrie 2006, a admis acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea absolută a actului (contractului de garanție imobiliară). Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a semnat acest contract care a fost falsificat de V.N. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul invocând motive ce se pot încadra în dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. Se susține că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate în întâmpinare respectiv excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 46 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998 republicată și aprobată prin Legea nr. 409/2001 cât și pe excepția prescripției dreptului la acțiune care era de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea. Recursul cuprinde și critica de fond și susține că reclamanta nu putea cere constatarea nulității unui act notarial respectiv a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1297 din 8 februarie 1996 fără a se fi înscris în fals împotriva acestui act. Expertiza grafologică este considerată o probă extrajudiciară față de care părți nu au putut formula obiecțiuni. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Se constată că pârâta a invocat prin întâmpinare excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 46 alin. (1) O.U.G.

nr. 51/1998 cât și excepția prescripției întemeiate atât pe termenul special de 6 luni reglementat de art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998 cât și pe termenul general de prescripție de 3 ani. Instanța de fond, prin sentința comercială nr. 184 din 30 octombrie 2006, s-a pronunțat exclusiv pe aspectele de fond ale litigiului omițând a se pronunța pe excepțiile invocate și încălcând astfel dispozițiile art. 137 C. proc. civ. Găsindu-se întemeiate criticile încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., se va admite recursul și aplicându-se și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., se va casa sentința de fond. Urmează a fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 184 din 30 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2007.