ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2523/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5120 pronunțată la 13 aprilie

2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC A. SA Bârlad împotriva pârâtelor B.R.D. - G.S.G. - sucursala

Academiei, SC M.E.I. SRL București și SC B.C.R. SA - sucursala sector 5 București

acțiune prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor

de garanție imobiliară încheiate cu pârâtele pentru garantarea împrumuturilor

contractate de SC M.E.I. SRL București.

În considerentele

sentinței s-a reținut că motivele de nulitate invocate prin acțiune au constat

în lipsa consimțământului valabil exprimat al reclamantei, în raport de

prevederile art. 111 lit. f) alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și cauza ilicită

și neconformă cu regulile de conviețuire socială.

Cu privire la primul

motiv de nulitate s-a considerat că nu-și găsește aplicabilitate în cauză

întrucât textul de lege invocat face referire exclusiv la gajul asupra unor

bunuri mobile iar pe de altă parte - cu respectarea art. 146 din Legea nr. 31/1990

coroborat cu art. 35 din Decretul nr. 31/1954 - Consiliul de Administrație, cu

aprobarea A.G.E.A., a fost împuternicit legal să constituie garanții asupra

unor bunuri imobile ale societății și a dat împuternicire președintelui pentru

semnarea contractului de garanție imobiliară.

În ce privește a doua

cauză de nulitate s-a constatat că nu s-a dovedit și că scopul, cauza

încheierii celor două contracte de garanție imobiliară a constatat în

garantarea creditului acordat de B.C.R. pârâtei SC M.E.I. SRL București, scop

ce nu poate avea caracter ilicit.

Apelul formulat de

reclamanta SC A. SA - prin lichidator judiciar M.R.L. Sprl a fost respins ca

nefondat, prin Decizia nr. 519 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța apelului a reținut că sunt neîntemeiate criticile aduse

sentinței întrucât, aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină soluția

instanței de fond, fiind analizate fiecare dintre cauzele de nulitate invocate

prin acțiune, iar prin susținerea că reprezentanții reclamantei apelante ar fi

încălcat anumite prevederi legale, aceasta nu face decât să-și invoce propria

culpă la încheierea contractului de garanție.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamanta care a invocat motivele de recurs reglementate de

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susține

următoarele:

- Decizia atacată

este motivată superficial, nefiind arătate motivele de drept care au condus la

formarea convingerii instanței; fiind preluată motivarea hotărârii instanței de

fond.

- Instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra cauzei de nulitate absolută constând în frauda la lege și

nici asupra tuturor înscrisurilor și normelor legale incidente.

- Nu a fost analizată

incidența prevederilor art. 117 alin. (1) și art. 130 alin. (4) din Legea nr. 31/1990

asupra hotărârii generale extraordinare a acționarilor, instanța mulțumindu-se

a arăta că art. 111 din același act normativ nu are incidență în cauză.

- Hotărârea A.G.E.A. din

2 aprilie 2003 a SC A. SA este semnată doar de președintele Consiliului de

Administrație, fără a fi semnată și de secretarul ce trebuia ales dintre

acționarii prezenți.

- Nu s-au avut în

vedere prevederile art. 148 alin. (2) și (3) din Legea Societăților Comerciale

și nici dispozițiile art. 145, faptul că membrii Consiliului de Administrație

au încălcat flagrant aceste dispoziții, situație care demonstrează frauda la

lege.

- Dat fiind faptul că

băncile pârâte au acceptat doar mandatul încredințat de către Consiliul de

Administrație și nu au solicitat și hotărârea A.G.E.A., precum și dovada

publicării acesteia în M. Of. partea a IV-a rezultă că sunt părtașe la fraudă

iar cauza contractelor de ipotecă a fost ilicită potrivit art. 966 coroborat cu

art. 968 C. civ.

- La încheierea

convențiilor de garanție a fost deturnat interesul social al societății,

privind interesul propriu al acționarilor.

- Necercetarea tuturor

actelor de la dosar, ci doar a contractului de garanție imobiliară echivalează

cu necercetarea fondului cauzei.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

- Cu privire la

motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ce vizează

ipoteza existenței unei motivări, dar care este insuficientă pentru că nu

răspunde tuturor cauzelor de nulitate se constată că susținerile recurentei

sunt nefondate, în contextul în care decizia curții de apel cuprinde motivele

de fapt și de drept reținute ca urmare a cercetării motivelor de apel care au

stat la baza adoptării soluției.

De asemenea, se

constată că instanța apelului s-a pronunțat și a argumentat și cauza de

nulitate constând în frauda la lege, considerând că prin aceasta reclamanta își

invocă de fapt propria culpă.

- Nici criticile

întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critici ce vor fi

analizate grupat, nu pot fi primite în condițiile în care reclamanta a invocat

încălcarea unor dispoziții ce țin de legalitatea convocării și ținerii unor A.G.E.A.

și ale Consiliului de Administrație, precum și a hotărârilor adoptate de

acestea întrucât nu fac obiectul acțiunii deduse judecății.

În mod corect s-a

reținut că prin susținerea unor pretinse încălcări ale unor prevederi legale de

către reprezentanții - reclamantei - în faza premergătoare încheierii

contractelor de garanție imobiliară atacate - reclamanta nu face decât să-și

invoce propria culpă, nefiindu-i permis ca prin aceasta să obțină desființarea

actelor menționate.

În ce privește

pretinsa cauză ilicită și neconformă cu regulile de conviețuire socială, Înalta

Curte constată scopul încheierii contractelor de ipotecă este acela de a

garanta creditul acordat de către banca pârâtă, iar garantarea unui credit nu

poate fi considerată nici ilicită și nici potrivnică regulilor de conviețuire

sociale.

Conform celor expuse,

Înalta Curte constată că decizia atacată este legală, reținându-se corect

valabilitatea contractelor de ipotecă contestate de reclamantă, motiv pentru

care o va menține prin respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de

SC

A. SA Bârlad - prin lichidator M.R.L. Sprl Iași împotriva Deciziei comerciale nr.

519 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 septembrie 2008.