ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2523/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5120 pronunțată la 13 aprilie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Bârlad împotriva pârâtelor B.R.D. - G.S.G. - sucursala Academiei, SC M.E.I. SRL București și SC B.C.R. SA - sucursala sector 5 București acțiune prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractelor de garanție imobiliară încheiate cu pârâtele pentru garantarea împrumuturilor contractate de SC M.E.I. SRL București. În considerentele sentinței s-a reținut că motivele de nulitate invocate prin acțiune au constat în lipsa consimțământului valabil exprimat al reclamantei, în raport de prevederile art. 111 lit. f) alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și cauza ilicită și neconformă cu regulile de conviețuire socială.

Cu privire la primul motiv de nulitate s-a considerat că nu-și găsește aplicabilitate în cauză întrucât textul de lege invocat face referire exclusiv la gajul asupra unor bunuri mobile iar pe de altă parte - cu respectarea art. 146 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 35 din Decretul nr. 31/1954 - Consiliul de Administrație, cu aprobarea A.G.E.A., a fost împuternicit legal să constituie garanții asupra unor bunuri imobile ale societății și a dat împuternicire președintelui pentru semnarea contractului de garanție imobiliară. În ce privește a doua cauză de nulitate s-a constatat că nu s-a dovedit și că scopul, cauza încheierii celor două contracte de garanție imobiliară a constatat în garantarea creditului acordat de B.C.R.

pârâtei SC M.E.I. SRL București, scop ce nu poate avea caracter ilicit. Apelul formulat de reclamanta SC A. SA - prin lichidator judiciar M.R.L. Sprl a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 519 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Pentru a se pronunța astfel, instanța apelului a reținut că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinței întrucât, aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină soluția instanței de fond, fiind analizate fiecare dintre cauzele de nulitate invocate prin acțiune, iar prin susținerea că reprezentanții reclamantei apelante ar fi încălcat anumite prevederi legale, aceasta nu face decât să-și invoce propria culpă la încheierea contractului de garanție.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta care a invocat motivele de recurs reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susține următoarele: - Decizia atacată este motivată superficial, nefiind arătate motivele de drept care au condus la formarea convingerii instanței; fiind preluată motivarea hotărârii instanței de fond. - Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cauzei de nulitate absolută constând în frauda la lege și nici asupra tuturor înscrisurilor și normelor legale incidente. - Nu a fost analizată incidența prevederilor art. 117 alin. (1) și art. 130 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 asupra hotărârii generale extraordinare a acționarilor, instanța mulțumindu-se a arăta că art. 111 din același act normativ nu are incidență în cauză.

- Hotărârea A.G.E.A. din 2 aprilie 2003 a SC A. SA este semnată doar de președintele Consiliului de Administrație, fără a fi semnată și de secretarul ce trebuia ales dintre acționarii prezenți. - Nu s-au avut în vedere prevederile art. 148 alin. (2) și (3) din Legea Societăților Comerciale și nici dispozițiile art. 145, faptul că membrii Consiliului de Administrație au încălcat flagrant aceste dispoziții, situație care demonstrează frauda la lege. - Dat fiind faptul că băncile pârâte au acceptat doar mandatul încredințat de către Consiliul de Administrație și nu au solicitat și hotărârea A.G.E.A., precum și dovada publicării acesteia în M. Of. partea a IV-a rezultă că sunt părtașe la fraudă iar cauza contractelor de ipotecă a fost ilicită potrivit art. 966 coroborat cu art. 968 C. civ.

- La încheierea convențiilor de garanție a fost deturnat interesul social al societății, privind interesul propriu al acționarilor. - Necercetarea tuturor actelor de la dosar, ci doar a contractului de garanție imobiliară echivalează cu necercetarea fondului cauzei. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: - Cu privire la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ce vizează ipoteza existenței unei motivări, dar care este insuficientă pentru că nu răspunde tuturor cauzelor de nulitate se constată că susținerile recurentei sunt nefondate, în contextul în care decizia curții de apel cuprinde motivele de fapt și de drept reținute ca urmare a cercetării motivelor de apel care au stat la baza adoptării soluției.

De asemenea, se constată că instanța apelului s-a pronunțat și a argumentat și cauza de nulitate constând în frauda la lege, considerând că prin aceasta reclamanta își invocă de fapt propria culpă. - Nici criticile întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critici ce vor fi analizate grupat, nu pot fi primite în condițiile în care reclamanta a invocat încălcarea unor dispoziții ce țin de legalitatea convocării și ținerii unor A.G.E.A. și ale Consiliului de Administrație, precum și a hotărârilor adoptate de acestea întrucât nu fac obiectul acțiunii deduse judecății. În mod corect s-a reținut că prin susținerea unor pretinse încălcări ale unor prevederi legale de către reprezentanții - reclamantei - în faza premergătoare încheierii contractelor de garanție imobiliară atacate - reclamanta nu face decât să-și invoce propria culpă, nefiindu-i permis ca prin aceasta să obțină desființarea actelor menționate.

În ce privește pretinsa cauză ilicită și neconformă cu regulile de conviețuire socială, Înalta Curte constată scopul încheierii contractelor de ipotecă este acela de a garanta creditul acordat de către banca pârâtă, iar garantarea unui credit nu poate fi considerată nici ilicită și nici potrivnică regulilor de conviețuire sociale. Conform celor expuse, Înalta Curte constată că decizia atacată este legală, reținându-se corect valabilitatea contractelor de ipotecă contestate de reclamantă, motiv pentru care o va menține prin respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SA Bârlad - prin lichidator M.R.L. Sprl Iași împotriva Deciziei comerciale nr. 519 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2008.