ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1027/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 143 din 19 septembrie 2008 pronunțată în dosar nr. 371/2/2008 al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a admis acțiunea precizată de contestatorii S.C.T., C.I. și J.M. împotriva pârâtei A.V.A.S. și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a angajamentului de plată din 20 noiembrie 1995 și 21 noiembrie 1995 pentru garantarea convenției de credit din 2 noiembrie 1995 încheiată între debitorul R.S. și B.R.C.E. SA, cu obligarea intimatei la plata sumei de 3.012 lei cheltuieli de judecată către contestatori. Pentru a pronunța această soluție prima instanță, în rejudecare după casarea sentinței nr. 118/2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a reținut în esență că prin angajamentele de plată anterior menționate contestatorii au garantat în favoarea debitorului R.S.

restituirea creditului contractat de acesta și ca urmare a neîndeplinirii obligației de restituire A.V.A.S. a trecut la executarea creanței datorate în baza convenției de credit din 1995, prin executarea contractelor de garanție intitulate angajamente de plată, atribuite contestatorilor în calitate de garanți personali, conform art. 42 C. com. Dat fiind faptul că expertiza grafoscopică efectuată în cauză a evidențiat faptul că, în mod cert, este exclusă posibilitatea ca actele din litigiu să fi fost semnate de contestatori, prima instanță a apreciat că, în speță lipsește consimțământul părților la încheierea contractelor de garanție, condiție esențială cerută de art. 948 C. civ. pentru încheierea valabilă a oricărei convenții, motiv pentru care a admis cererea precizată a contestatorilor și a constatat nulitatea absolută a angajamentelor de plată atribuite acestora.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata A.V.A.S. criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor recurenta invocă faptul că prima instanță a ținut cont de concluziile expertizei grafoscopice efectuate în cauză, fără a solicita contestatorilor să depună înscrisuri semnate de ei în perioada semnării angajamentelor contestate, respectiv anul 1995, având în vedere împrejurarea că scriptele de comparație luate în anul 2008, nu sunt concludente deoarece în această perioadă este posibil ca reclamanta să-și fi schimbat scrisul. Totodată, arată recurenta, au fost încălcate prin soluția pronunțată dispozițiile art. 129 C. proc.

civ., care consacră principiul contradictorialității, precum și obligația instanței de a-l respecta, cerință nesocotită însă, în condițiile în care expertiza depusă la dosar nu i-a fost comunicată, deși a solicitat, astfel încât s-a încălcat și dreptul la apărare. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la dispozițiile art. 3041 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Curtea constată că este nefondat. Astfel, deși recurenta, critică concluziile raportului de expertiză apreciindu-le ca fiind neconcludente în considerarea perioadei lungi de timp scurse între momentul încheierii actelor contestate și cel al efectuării probei, reproșând instanței că nu a solicitat contestatorilor și depunerea altor înscrisuri de comparație, trebuie precizat că la termenul din 19 septembrie 2008, intimata A.V.A.S.

a arătat că a luat cunoștință de conținutul raportului de expertiză grafoscopică, nu are de formulat obiecțiuni și nici alte probe de administrat, după cum rezultă din practicaua sentinței, motiv pentru care instanța a acordat părților cuvântul pe fond. În aceste condiții, este în mod evident contrară realității susținerea recurentei, în sensul că nu i s-a comunicat raportul de expertiză și în acest mod i-a fost îngrădit dreptul la apărare și a fost încălcat principiul contradictorialității, câtă vreme prezentă fiind la dezbatere, această parte a arătat că a luat cunoștință de expertiză și nu înțelege să formuleze obiecțiuni. În consecință, această probă fiind acceptată inclusiv de intimată, instanța nu avea niciun motiv să o înlăture, motiv pentru care și instanța de recurs va respinge critica formulată în acest sens.

Pentru identitate de rațiune vor fi respinse ca nefondate și criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 129 C. proc. civ. și constatând că hotărârea instanței de fond este legală va fi menținută ca atare, ca efect al respingerii recursului ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Fiind în culpă procesuală recurenta va fi obligată și la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 143 din 19 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Obligă recurenta la 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 martie 2009.