ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1187/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 14227 din 23 decembrie 2008,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B. SA,

excepția prematurității dreptului pârâtei, a lipsei de interes

actual a acesteia, precum și excepția lipsei calității

procesuale pasive a SC A. SRL, excepția inadmisibilității

cererii de chemare în judecată a SC G.A. SA ca neîntemeiate. A fost

admisă acțiunea principală formulată de SC C.A. SA, în

contradictoriu cu pârâta SC B. SA și chematele în garanție SC A. SRL

și SC G.A. SA.

Instanța a obligat pârâta SC B.

SA la plata sumei de 328.467,39 lei, reprezentând angajament asumat prin

scrisoarea de garanție de restituirea avansului din 26 ianuarie 2001 de SC

B. SA și 6.476,20 lei cheltuieli de judecată.

De asemenea s-a admis cererea de

chemare în garanție a SC A. SRL, fiind obligată la plata sumei de

328.467,39 lei reprezentând constituirea resurselor corespunzătoare

efectuării plăților garantate prin garanția de restituire a

avansului, respingându-se cererea de chemare în garanție a SC G.A. SA ca

neîntemeiată.

În considerentele sentinței,

prima instanță a reținut că reclamanta a încheiat cu SC A.

SRL un contract de antrepriză generală pentru executarea unor

lucrări de construcții, contract prin care restituirea avansului de

200.000 euro reclamantei a fost garantat de aceasta, prin emiterea unei

scrisori de garanție de restituire din 26 ianuarie 2007.

Apărările pârâtei în

sensul cărora suma de 350.000 a fost virată înaintea emiterii

scrisorii de garanție și că suma de 336.000 lei – virată la

30 ianuarie 2007 – nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin.

(7) din scrisoarea de garanție (al cărui număr nu este

menționat în ordinul de plată) au fost înlăturate,

considerându-se că avansul a intrat în contul antreprenorului pentru

că banca a confirmat, iar din alin. (7) al scrisorii de garanție nu

rezultă că numărul acesteia trebuia menționat pe ordinul de

plată.

Instanța a mai apreciat că

nu se poate stabili cu certitudine că plățile nu s-au efectuat

în temeiul scrisorii de garanție și că SC B. SA s-a obligat prin

contractul de angajament să plătească la cererea beneficiarului

SC C.A. SA garanția în cazul în care SC A. SRL nu a executat

lucrările conform contractului de antrepriză.

Apelurile formulate de pârâta SC B.

SA și chemata în garanție SC A. SRL au fost admise în parte, prin

decizia nr. 325 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, care a schimbat sentința în parte, în sensul

că a respins cererea reclamantei împotriva SC B. SA și, pe cale de

consecință, a respins și cererea de obligare la plata

cheltuielilor de judecată. S-a respins cererea pârâtei SC B. SA de chemare

în garanție a SC A. SRL, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței cu referire la respingerea excepțiilor procesuale invocate

și la respingerea cererii de chemare în garanție a SC G.A. SA.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța apelului a reținut următoarele:

- Între SC C.A. SA și SC A. SRL

s-a încheiat un contract de antrepriză prin care s-a convenit achitarea

unui avans de 200.000 euro.

- Restituirea avansului s-a garantat

de către SC B. SA conform scrisorii de garanție din 26 ianuarie 2007

ce urma să intre în vigoare la data primirii de către SC A. SRL a

sumei de 200.000 euro în contul deținut la SC B. SA, cu menționarea

numărului scrisorii de garanție, cu valabilitate până la 26

ianuarie 2008.

- Anterior s-a mai încheiat o

garanție de restituire a avansului, respectiv scrisoarea de garanție

din 4 august 2006 ce a avut valabilitate până la 22 ianuarie 2007 pentru

suma de 100.000 euro.

- La data de 10 august 2006 a fost

achitată suma de 350.000 lei, iar la 31 ianuarie 2007 a fost achitată

suma de 336.000 lei. Prin adresa din 17 mai 2007 SC C.A. SA a solicitat

restituirea diferenței de sumă de 350.000 lei și suma de 336.000

lei, reprezentând angajamentul SC B. SA de executare a garanției.

- Refuzul băncii în executarea

plăților solicitate s-a întemeiat pe faptul că suma virată

la 10 august 2006 nu intră sub incidența scrisorii din 26 ianuarie

2007, iar pentru suma de 336.000 lei nu se menționează, în ordinul de

plată, numărul scrisorii de garanție.

- Față de această

situație de fapt, instanța de apel a constatat că cererea

reclamantei este nefondată întrucât prima sumă solicitată nu

intră sub incidența celei de-a II-a scrisorii de garanție

bancară – cu valabilitate de la 26 ianuarie 2007), iar a II-a sumă

solicitată ar fi intrat sub incidența S.G.B. din 26 ianuarie 2007

dacă s-ar fi îndeplinit cumulativ două condiții impuse de

regulile uniforme privind garanțiile la cerere (Publicația nr. 458,

Camera de Comerț, Paris, 1995) și anume: achitarea avansului de

200.000 euro și neindicarea numărului scrisorii de garanție

bancară în ordinul de plată.

- Cu privire la faptul că banca

a restituit o sumă de 244.535,90 lei – deși nu erau îndeplinite

condițiile – s-a apreciat că plata este una nedatorată.

- Față de cele

arătate s-a respins și cererea de chemare în garanție,

considerându-se că sunt nefondate excepțiile invocate în cauză

și susținute ca motive de apel câtă vreme, raporturile dintre

părți sunt guvernate de contractul de angajament din 26 ianuarie 2007

încheiat între SC B. SA și SC A. SRL, de scrisorile de garanții de

restituire a avansului și de contractul de antrepriză generală din

7 iulie 2006.

Împotriva deciziei a declarat recurs

SC C.A. SA, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.

7 și 8 C. proc. civ., în susținerea cărora invocă

următoarele:

- Instanța de apel a interpretat

în mod eronat prevederile cuprinse în garanția de restituire a avansului

din 26 ianuarie 2007 emisă de SC B. SA.

Recurenta consideră că au

fost îndeplinite întocmai condițiile impuse prin actul menționat în

sensul că: plata avansului a fost făcută în baza unor facturi în

cuprinsul cărora s-a menționat faptul că suma reprezintă

avans în baza contractului de antrepriză cât și numărul

scrisorii de garanție; alin. (7) al scrisorii de garanție nu prevede

că numărul scrisorii de garanție trebuie să fie menționat

pe ordinul de plată, ci doar că la plata avansului trebuie

menționat numărul scrisorii, iar cum aceasta a figurat pe factura în

baza căreia s-a efectuat plata, condiția a fost îndeplinită.

De asemenea se susține că

avansul a fost virat în contul SC A. SRL, iar în cuprinsul scrisorii de

garanție nu este inserată o clauză din care să rezulte

că aceasta intră în vigoare decât dacă se plătește

integral avansul de 200.000 euro, aceasta fiind suma maximă până la

care poate fi angajată răspunderea băncii.

- Motivarea instanței de apel

cu privire la pretinsa achitare a sumei de 244.535,90 din eroare, reprezentând

o plată nedatorată – este străină de natura pricinii

întrucât, SC B. SA nu a probat în niciun fel cu ce titlu a făcut plata

acestei sume.

- Cu privire la fondul cauzei se

susține că SC B. SA nu și-a îndeplinit angajamentul asumat prin

scrisoarea de garanție, în condițiile în care SC C.A. SA a îndeplinit

toate condițiile din actul arătat pentru a fi în drept să

solicite executarea acestuia.

Intimatele SC A. SRL și SC B.

SA au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând decizia atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

- În ce privește motivul de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în ipoteza

conform cu care decizia atacată conține motive străine de natura

pricinii se constată că recurenta, prin argumentele aduse în

susținere, încearcă să readucă în discuție chestiuni

de fapt și aprecieri date probelor efectuate în cauză.

Incidența prevederilor art. 304

pct. 7 C. proc. civ. ar fi putut fi atrasă în situația în care din

unele din considerentele deciziei ar fi rezultat netemeinicia acțiunii,

iar din altele faptul că acțiunea este fondată.

Or, în cauză nu poate fi

reținută o asemenea contradicție, în contextul în care

statuările instanței pe aspectul plății sumei de 244.535,90

lei – vin să confirme alături de celelalte considerente soluția

dată de instanța apelului.

- Nici critica întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. ce vizează pretinsa

interpretare eronată a Garanției de restituire a avansului din 26

ianuarie 2007 nu poate fi primită.

Pe de o parte, din cuprinsul actului

menționat, rezultă în mod clar că valoarea avansului ce trebuia

depus este „de 200.000 euro” în echivalent ron, la cursul B.N.R. din data

plății acestuia, iar nu o sumă „de până la” 200.000 euro

așa cum pretinde recurenta. Pe lângă această condiție de

intrare în vigoare a garanției s-a reținut în mod corect că mai

este necesară și menționarea numărului garanției,

condiție impusă prin Regulile uniforme privind garanțiile la

cerere (Publicația nr. 458, Camera de Comerț, Paris, 1995), motiv

pentru care nu se poate reține o interpretare greșită a actului

menționat.

Pe de altă parte, se

constată că – și în această situație – prin

argumentele aduse în susținerea motivului de recurs se tinde la o

reapreciere a probelor din partea instanței de control judiciar ceea ce ar

contraveni atribuțiilor acesteia ce se limitează doar la analizarea

motivelor de nelegalitate.

Pentru considerentele expuse

urmează a se constata că motivele de recurs nu sunt fondate, motiv

pentru care decizia atacată va fi menținută ca legală, prin

respingerea recursului conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC C.A. SA București împotriva deciziei nr. 325 din

23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.