ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1187/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 14227 din 23 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC B. SA, excepția prematurității dreptului pârâtei, a lipsei de interes actual a acesteia, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a SC A. SRL, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a SC G.A. SA ca neîntemeiate. A fost admisă acțiunea principală formulată de SC C.A. SA, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și chematele în garanție SC A. SRL și SC G.A. SA. Instanța a obligat pârâta SC B. SA la plata sumei de 328.467,39 lei, reprezentând angajament asumat prin scrisoarea de garanție de restituirea avansului din 26 ianuarie 2001 de SC B. SA și 6.476,20 lei cheltuieli de judecată.

De asemenea s-a admis cererea de chemare în garanție a SC A. SRL, fiind obligată la plata sumei de 328.467,39 lei reprezentând constituirea resurselor corespunzătoare efectuării plăților garantate prin garanția de restituire a avansului, respingându-se cererea de chemare în garanție a SC G.A. SA ca neîntemeiată.

În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că reclamanta a încheiat cu SC A. SRL un contract de antrepriză generală pentru executarea unor lucrări de construcții, contract prin care restituirea avansului de 200.000 euro reclamantei a fost garantat de aceasta, prin emiterea unei scrisori de garanție de restituire din 26 ianuarie 2007. Apărările pârâtei în sensul cărora suma de 350.000 a fost virată înaintea emiterii scrisorii de garanție și că suma de 336.000 lei – virată la 30 ianuarie 2007 – nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (7) din scrisoarea de garanție (al cărui număr nu este menționat în ordinul de plată) au fost înlăturate, considerându-se că avansul a intrat în contul antreprenorului pentru că banca a confirmat, iar din alin. (7) al scrisorii de garanție nu rezultă că numărul acesteia trebuia menționat pe ordinul de plată.

Instanța a mai apreciat că nu se poate stabili cu certitudine că plățile nu s-au efectuat în temeiul scrisorii de garanție și că SC B. SA s-a obligat prin contractul de angajament să plătească la cererea beneficiarului SC C.A. SA garanția în cazul în care SC A. SRL nu a executat lucrările conform contractului de antrepriză. Apelurile formulate de pârâta SC B. SA și chemata în garanție SC A. SRL au fost admise în parte, prin decizia nr. 325 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, care a schimbat sentința în parte, în sensul că a respins cererea reclamantei împotriva SC B. SA și, pe cale de consecință, a respins și cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

S-a respins cererea pârâtei SC B. SA de chemare în garanție a SC A. SRL, menținând celelalte dispoziții ale sentinței cu referire la respingerea excepțiilor procesuale invocate și la respingerea cererii de chemare în garanție a SC G.A. SA. Pentru a se pronunța astfel, instanța apelului a reținut următoarele: - Între SC C.A. SA și SC A. SRL s-a încheiat un contract de antrepriză prin care s-a convenit achitarea unui avans de 200.000 euro. - Restituirea avansului s-a garantat de către SC B. SA conform scrisorii de garanție din 26 ianuarie 2007 ce urma să intre în vigoare la data primirii de către SC A. SRL a sumei de 200.000 euro în contul deținut la SC B. SA, cu menționarea numărului scrisorii de garanție, cu valabilitate până la 26 ianuarie 2008. - Anterior s-a mai încheiat o garanție de restituire a avansului, respectiv scrisoarea de garanție din 4 august 2006 ce a avut valabilitate până la 22 ianuarie 2007 pentru suma de 100.000 euro.

- La data de 10 august 2006 a fost achitată suma de 350.000 lei, iar la 31 ianuarie 2007 a fost achitată suma de 336.000 lei. Prin adresa din 17 mai 2007 SC C.A. SA a solicitat restituirea diferenței de sumă de 350.000 lei și suma de 336.000 lei, reprezentând angajamentul SC B. SA de executare a garanției. - Refuzul băncii în executarea plăților solicitate s-a întemeiat pe faptul că suma virată la 10 august 2006 nu intră sub incidența scrisorii din 26 ianuarie 2007, iar pentru suma de 336.000 lei nu se menționează, în ordinul de plată, numărul scrisorii de garanție. - Față de această situație de fapt, instanța de apel a constatat că cererea reclamantei este nefondată întrucât prima sumă solicitată nu intră sub incidența celei de-a II-a scrisorii de garanție bancară – cu valabilitate de la 26 ianuarie 2007), iar a II-a sumă solicitată ar fi intrat sub incidența S.G.B.

din 26 ianuarie 2007 dacă s-ar fi îndeplinit cumulativ două condiții impuse de regulile uniforme privind garanțiile la cerere (Publicația nr. 458, Camera de Comerț, Paris, 1995) și anume: achitarea avansului de 200.000 euro și neindicarea numărului scrisorii de garanție bancară în ordinul de plată. - Cu privire la faptul că banca a restituit o sumă de 244.535,90 lei – deși nu erau îndeplinite condițiile – s-a apreciat că plata este una nedatorată. - Față de cele arătate s-a respins și cererea de chemare în garanție, considerându-se că sunt nefondate excepțiile invocate în cauză și susținute ca motive de apel câtă vreme, raporturile dintre părți sunt guvernate de contractul de angajament din 26 ianuarie 2007 încheiat între SC B. SA și SC A. SRL, de scrisorile de garanții de restituire a avansului și de contractul de antrepriză generală din 7 iulie 2006. Împotriva deciziei a declarat recurs SC C.A.

SA, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., în susținerea cărora invocă următoarele: - Instanța de apel a interpretat în mod eronat prevederile cuprinse în garanția de restituire a avansului din 26 ianuarie 2007 emisă de SC B. SA. Recurenta consideră că au fost îndeplinite întocmai condițiile impuse prin actul menționat în sensul că: plata avansului a fost făcută în baza unor facturi în cuprinsul cărora s-a menționat faptul că suma reprezintă avans în baza contractului de antrepriză cât și numărul scrisorii de garanție; alin. (7) al scrisorii de garanție nu prevede că numărul scrisorii de garanție trebuie să fie menționat pe ordinul de plată, ci doar că la plata avansului trebuie menționat numărul scrisorii, iar cum aceasta a figurat pe factura în baza căreia s-a efectuat plata, condiția a fost îndeplinită.

De asemenea se susține că avansul a fost virat în contul SC A. SRL, iar în cuprinsul scrisorii de garanție nu este inserată o clauză din care să rezulte că aceasta intră în vigoare decât dacă se plătește integral avansul de 200.000 euro, aceasta fiind suma maximă până la care poate fi angajată răspunderea băncii. - Motivarea instanței de apel cu privire la pretinsa achitare a sumei de 244.535,90 din eroare, reprezentând o plată nedatorată – este străină de natura pricinii întrucât, SC B. SA nu a probat în niciun fel cu ce titlu a făcut plata acestei sume. - Cu privire la fondul cauzei se susține că SC B. SA nu și-a îndeplinit angajamentul asumat prin scrisoarea de garanție, în condițiile în care SC C.A.

SA a îndeplinit toate condițiile din actul arătat pentru a fi în drept să solicite executarea acestuia. Intimatele SC A. SRL și SC B. SA au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: - În ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în ipoteza conform cu care decizia atacată conține motive străine de natura pricinii se constată că recurenta, prin argumentele aduse în susținere, încearcă să readucă în discuție chestiuni de fapt și aprecieri date probelor efectuate în cauză.

Incidența prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. ar fi putut fi atrasă în situația în care din unele din considerentele deciziei ar fi rezultat netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este fondată. Or, în cauză nu poate fi reținută o asemenea contradicție, în contextul în care statuările instanței pe aspectul plății sumei de 244.535,90 lei – vin să confirme alături de celelalte considerente soluția dată de instanța apelului. - Nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. ce vizează pretinsa interpretare eronată a Garanției de restituire a avansului din 26 ianuarie 2007 nu poate fi primită. Pe de o parte, din cuprinsul actului menționat, rezultă în mod clar că valoarea avansului ce trebuia depus este „de 200.000 euro” în echivalent ron, la cursul B.N.R.

din data plății acestuia, iar nu o sumă „de până la” 200.000 euro așa cum pretinde recurenta. Pe lângă această condiție de intrare în vigoare a garanției s-a reținut în mod corect că mai este necesară și menționarea numărului garanției, condiție impusă prin Regulile uniforme privind garanțiile la cerere (Publicația nr. 458, Camera de Comerț, Paris, 1995), motiv pentru care nu se poate reține o interpretare greșită a actului menționat. Pe de altă parte, se constată că – și în această situație – prin argumentele aduse în susținerea motivului de recurs se tinde la o reapreciere a probelor din partea instanței de control judiciar ceea ce ar contraveni atribuțiilor acesteia ce se limitează doar la analizarea motivelor de nelegalitate.

Pentru considerentele expuse urmează a se constata că motivele de recurs nu sunt fondate, motiv pentru care decizia atacată va fi menținută ca legală, prin respingerea recursului conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.A. SA București împotriva deciziei nr. 325 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2010.