ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1134/2017

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1134/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 1134/2017

Deliberând

asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 5 iulie 2012, sub nr. x/1285/2012, pe rolul

Tribunalului Specializat Cluj, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată

în calitate de pârâtă pe SC B. SA solicitând obligarea acesteia la plata

sumei de 1.300.000 euro, respectiv 5.785.000 lei calculat la cursul B.N.R. din

data de 3 iulie 2012, reprezentând contravaloarea garanției bancare

emisă de C. Bank ZRT la data de 14 decembrie 2011, în favoarea B. SA.

Totodată,

a solicitat obligarea societății debitoare la plata către SC A.

SRL a sumei de 1.042.977,75 euro, respectiv 4.641.250,98 lei calculat la cursul

B.N.R. din data de 3 iulie 2012, reprezentând contravaloarea garanției

privind calitatea lucrărilor reținută în numerar de către

SC B. SA, în calitate de beneficiar, în sumă de 1.042.977,75 euro.

De asemenea,

a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând

în onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru

judiciar.

Prin

sentința civilă nr. 538 din 25 februarie 2015 pronunțată în

Dosarul nr. x/1285/2012 al Tribunalului Specializat Cluj, s-a admis în parte

acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC A. SRL

prin lichidator judiciar C.I.I. D., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA

și, în consecință:

A fost

obligată pârâta la plata sumei de 262.360,75 euro în echivalentul lei la

cursul B.N.R. din ziua plății cu titlu de restituire garanție de

bună-execuție în favoarea reclamantei. S-a reținut, în

esență, că reclamantul nu a dovedit cererea sa de obligare a

pârâților la plata despăgubirilor.

În motivarea

acestei sentințe, tribunalul a constatat că, la data de 8 iunie 2006,

a fost încheiat contractul general de construcții între pârâta SC B. SA,

în calitate de beneficiar și SC A. SRL, în calitate de antreprenor, având

ca obiectiv dezvoltarea unui complex comercial multifuncțional sub

denumirea B. Center în Cluj-Napoca, pe amplasamentul deținut exclusiv de B.

Antreprenorul

SC A. SRL a solicitat instanței obligarea pârâtei SC B. SA la plata sumei

de 1.300.000 euro echivalent cu 5.785.000 lei, cu titlu de garanție

bancară emisă de C. Bank ZRT la data de 14 decembrie 2011 în favoarea

pârâtei, precum și la plata sumei de 1.042.977,785 euro echivalent cu

4.641.250,98 lei, reprezentând contravaloarea garanției pentru calitatea

lucrărilor reținută în numerar de către B., în calitate de

beneficiar.

Ulterior, pe

parcursul soluționării litigiului, la data de 24 iulie 2012, între

părțile contractului general de construcții din 8 iunie 2006, a

fost încheiat actul adițional nr. 11.

Raportat la

conținutul acestui act adițional, tribunalul a constatat că

acesta reprezintă un compromis bilateral, prin care sunt făcute

recunoașteri cu caracter extrajudiciar privind valoarea lucrărilor ce

se impun a fi remediate în virtutea garanției pentru calitatea

lucrărilor oferită de antreprenor beneficiarului, precum și cu

privire la caracterul culpabil al unor defecțiuni incidente la lucrarea

executată. Totodată, prin acest act adițional nr. 11,

părțile și-au asumat și obligații, pe de o parte de a

renunța la sume restante sau obligații de plată în

legătură cu acest contract și de a renunța la orice fel de

proceduri judiciare iar, pe de altă parte, de renunțare a

beneficiarului la executarea scrisorii de garanție bancară de

1.300.000 euro. De asemenea, beneficiarul și-a asumat obligația de a

restitui 450.000 euro din suma totală de 1.042.977,75 euro în termen de 30

de zile de la semnarea acestui act adițional, iar diferența de

592.977,75 euro urma a fi folosită de B. pentru remedierea lucrărilor

neexecutate.

Ulterior

deschiderii procedurii insolvenței față de reclamantă, prin

precizarea la acțiune formulată la data de 20 ianuarie 2014, SC A.

SRL prin lichidator judiciar C.I.I. D. a înțeles să-și

reducă cuantumul pretențiilor bănești de la 1.042.977,75

euro, la suma de 450.000 euro.

Cu toate

acestea, raportat la cele soluționate amiabil de părți, reclamanta

SC A. SRL nu a înțeles să renunțe la judecarea litigiului

pendinte, dar a renunțat la judecarea primului petit al acțiunii

civile privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.300.000 euro, însă

reclamanta nu s-a prevalat de actul adițional nr. 11, ci a invocat

împrejurarea că beneficiarul pârât a renunțat la executarea scrisorii

de garanție bancară.

Pe de

altă parte, s-a reținut că reclamanta SC A. SRL a procedat la

punerea în executare a sentinței civile nr. 2030/2012 pronunțată

de Tribunalul Specializat Cluj, în Dosarul nr. x/1285/2011, pârâta fiind

executată silit pentru suma de 1.147.504,27 lei, potrivit răspunsului

la întrebarea nr. 10 din interogatoriu, situație în care pârâta B. a

refuzat să execute partea care îi revine din obligațiile inserate în

cuprinsul actului adițional, de restituire a sumei de 450.000 euro.

În acest

context, instanța a luat act de caracterul litigios al raportului juridic

dedus judecății, iar în virtutea principiului nemijlocirii a stabilit

pe cale judiciară dacă reclamanta a remediat toate defectele

stabilite în anexa la procesul-verbal de recepție finală nr. 790 din

19 decembrie 2011, iar, în măsura în care probele administrate pe cale

judiciară au fost constatate ca fiind insuficiente, instanța a

ținut cont de mărturisirile extrajudiciare consemnate în cuprinsul

actului adițional nr. 11/2012.

Prin urmare,

tribunalul a constatat că pârâta SC B. SA a reținut suma de

1.042.977,75 euro cu titlu de garanție de bună-execuție, aspect,

de altfel, necontestat de părți.

În plus, s-a

mai reținut că, astfel cum rezultă din procesul-verbal de

recepție finală la terminarea lucrărilor nr. 790 din 19

decembrie 2011, antreprenorul A. SRL a predat lucrarea ce a format obiectul

contractului general de construcții încheiat la data de 08 iunie 2006 cu o

serie de deficiențe pe care reclamanta SC A. SRL s-a obligat să le

remedieze, potrivit pct. 7 și 8 din acest proces-verbal.

Tribunalul a

constatat că pârâta SC B. SA a fost obligată să

plătească reclamantei SC A. SRL, în calitate de antreprenor, suma de

262.360,75 euro, ce reprezintă diferența dintre totalul de

1.042.977,75 euro reținut de beneficiar cu titlu de garanție pentru

defecțiuni și suma de 780.617 de euro, alcătuită din

contravaloarea reparațiilor deja suportate de pârâtă: 134.750 euro

și 633.317 euro pentru zidul de sprijin, precum și suma de 12.550

euro contravaloarea lucrărilor care mai trebuie efectuate și ar fi

trebuit efectuate de reclamantă.

În plus,

tribunalul a subliniat că reclamanta are împotriva pârâtei B. un drept de

creanță în cuantum de 262.360,75 euro.

În acest

context, pârâta a invocat compensația legală, arătând că

și B. SA deține împotriva reclamantei SC A. SRL un drept de

creanță în cuantum de 1.147.504,27 lei, sumă cu care aceasta a

fost executată silit și pentru care Judecătoria Cluj-Napoca, ca

instanță de executare, prin sentința civilă nr. 2479 din 08

februarie 2013, a admis contestația la executare și a dispus

întoarcerea executării silite pentru suma de 1.147.504,27 lei.

În raport cu

deschiderea procedurii insolvenței față de SC A. SRL coroborat

cu dispozițiile art. 52 din Legea nr. 85/2006, tribunalul a apreciat

că în speță nu sunt îndeplinite condițiile

compensației legale între cele două creanțe, având în vedere

și caracterul nelegal al executării silite a sumei de 1.147.504,27

lei, care a fost constatat de instanță la data de 8 februarie 2013

prin sentința civilă nr. 2479/2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca,

devenită ulterior irevocabilă prin anularea recursului ca netimbrat.

Împotriva

acestei sentințe, au formulat apel atât reclamanta, cât și pârâta,

fiind soluționate prin decizia nr. 1223 din 24 septembrie 2015 de

către Curtea de Apel Cluj prin care a luat act de tranzacția

încheiată între părți, apreciind că actul adițional

nr. 11 are valoarea juridică a unei tranzacții.

În

considerentele acestei decizii, Curtea de Apel Cluj a reținut că

necesitatea verificării stingerii litigiului pe calea tranzacției

rezultă din caracterul esențial al acesteia, anume ca prin ea

părțile își fac una alteia concesii reciproce, renunțând la

anumite drepturi sau stipulând chiar prestații noi, în schimbul unor

renunțări făcute de partea cealaltă.

În plus, în

raport cu dispozițiile art. 271 C. proc. civ., s-a mai reținut

că, în mod greșit, a analizat instanța de fond dacă

reclamanta a remediat toate defectele stabilite în anexa la procesul-verbal de

recepție finală nr. 790 din 19 decembrie 2011, cu ignorarea actului

adițional nr. 11 la contract, prin care părțile au înțeles

să stingă litigiul principal, astfel cum acesta a fost conferit spre

soluționare primei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 271 C.

proc. civ. În consecință, s-a apreciat că modalitatea de

executare a tranzacției nu are relevanță în acest cadru

procesual.

Împotriva

aceste decizii, intimata B. SA a declarat recurs, care a fost soluționat

prin decizia nr. 1117 din 9 iunie 2016 de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, în sensul casării deciziei recurate

și trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În motivarea

deciziei, Înalta Curte a reținut că, în acest litigiu, niciuna dintre

părți nu a solicitat pronunțarea unei hotărâri de

expedient, astfel încât instanța de apel avea obligația de a aplica

dispozițiile art. 295 C. proc. civ. În plus, s-a dispus ca instanța

de apel, în rejudecare, să verifice, în limitele cererii de apel,

stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima

instanță. De asemenea, s-a mai apreciat că instanța de apel

nu a supus dezbaterii și discuției părților pretinsa cerere

de pronunțare a unei hotărâri de expedient.

În rejudecare,

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a pronunțat decizia

civilă nr. 998 din 22 noiembrie 2016, prin care a admis apelul declarat de

pârâta SC B. SA împotriva sentinței civile nr. 538 din 25 februarie 2015

pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a schimbat-o în

tot, în sensul că a respins acțiunea formulată și

precizată de reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar C.I.I. D., în

contradictoriu cu pârâta SC B. SA.

Prin

aceeași decizie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC

A. SRL, prin Cabinet Individual de Insolvență D.

A fost

obligată intimata să plătească apelantei SC B., suma de

15.869,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de

15.864,5 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru achitate în

apel și suma de 5 lei timbru judiciar.

În motivarea

acestei decizii, instanța de apel a reținut că litigiul privind

lucrările pretins a fi fost executate de A. în favoarea chiriașilor,

a format obiectul Dosarului nr. x/1285/2011, în cadrul căruia Tribunalul

Specializat Cluj a pronunțat sentința civilă nr. 2030/2012 prin

care apelanta a fost obligată la plata sumei de 1.147.504,27 lei. În plus,

s-a reținut că, la data încheierii actului adițional nr. 11, A.

nu pusese încă în executare sentința evocată anterior.

Totodată,

Curtea de Apel Cluj a constatat că actul adițional nr. 11 a presupus

renunțarea apelantei la executarea scrisorii de garanție bancară

în valoare de 1.300.000 lei, precum și ca apelanta să restituie suma

de 450.000 euro, din sumele în valoare de 1.042.977,75 euro reținute cu

titlu de garanție de bună execuție, în termen de 30 de zile de

la semnarea actului adițional nr. 11.

Tot sub acest

aspect, s-a mai reținut că, în schimbul obligațiilor asumate de

apelantă, A. a renunțat la creanța disputată în Dosarul nr.

x/1285/2011, constând în valoarea lucrărilor executate în favoarea

chiriașilor. În acest context s-a reținut că obligația

reclamantei A. era aceea de a nu executa sentința civilă nr.

2030/2012 având în vedere că aceasta obținuse deja o hotărâre de

primă instanță executorie.

Din

această perspectivă, s-a constatat că angajamentul asumat de A.

de a renunța la executarea sumei de 1.147.504,27 lei a reprezentat tocmai

cauza juridică a obligației apelantei de a renunța la executarea

scrisorii de garanție bancară și de a restitui suma de 450.000

euro.

Curtea de

Apel Cluj a mai reținut că, ulterior renunțării apelantei

la executarea scrisorii de garanție bancară, A., văzând eliminat

riscul de a mai fi executată scrisoarea, a pus în executare sentinței

civilă nr. 2030/2012 și a încasat suma de 1.147.504,27 lei, lucru

care s-a întâmplat anterior expirării termenului de 30 de zile

prevăzut de actul adițional nr. 11 pentru plata sumei de 450.000

euro.

În aceste

condiții, instanța de apel a constatat că, în speță,

pârâta a refuzat solicitarea reclamantei de a-i restitui suma de 450.000 euro,

având în vedere că A. a încălcat dispozițiile actului

adițional nr. 11 tocmai prin executarea sentinței civile nr.

2030/20012, împrejurare care o îndreptățește să invoce

excepția de neexecutare.

În

consecință, Curtea de Apel Cluj a reținut că cele două

obligații sunt reciproce și interdependente, astfel încât

încălcarea de către A. a propriei obligații conduce la pierderea

dreptului de a mai obține obligarea pârâtei B. la executarea

obligației asumate.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar

C.I.I. D., prin care a solicitat, în principal, admiterea căii

extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare Curții de Apel Cluj, în temeiul art. 312 alin. (5) C.

proc. civ.

În subsidiar,

a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate

și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată

astfel cum a fost formulată și precizată, în temeiul art. 312,

alin. (3) coroborat cu art. 304, pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului, reclamanta a susținut că, deși ambele

părți au făcut referire pe parcursul procesului la actul

adițional nr. 11, calificându-l ca o tranzacție, este adevărat

că niciuna dintre părți nu a solicitat expres instanței de

judecată pronunțarea unei hotărâri de expedient. În aceste

condiții, s-a susținut că, instanța care a rejudecat

apelul, având în vedere instrucțiunile date de către instanța

superioară, trebuia să pună în discuția părților

tranzacția și pronunțarea unei hotărâri de expedient

și nu putea să ignore complet invocarea de către părți

a existenței unui contract de tranzacție, care îndeplinește

toate condițiile de validitate impuse de lege.

În acest

context, s-a învederat că instanța de apel nu a intrat în cercetarea

fondului cauzei, având în vedere că nu s-a raportat la existența unui

contract de tranzacție încheiat între părți și prin

neanalizarea caracterului esențial al acestuia care conduce la stingerea

litigiilor dintre părți, fiind astfel încălcate prevederile art.

129 alin. (4) și (5) și art. 271-273 C. proc. civ., coroborate cu

art. 312 alin. (5) același cod.

În

dezvoltarea criticilor de nelegalitate întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta-reclamantă a susținut că, în Dosarul nr. x/1285/2011*,

prin decizia nr. 274 din 12 martie 2015, Curtea de Apel Cluj a luat act de

tranzacția încheiată între părți la data de 24 iulie 2012,

materializată prin întocmirea actului adițional nr. 11, în acel

litigiu societatea B. SA manifestându-și expres acordul pentru

pronunțarea unei hotărâri de expedient.

Sub acest

aspect, recurenta a susținut că, în acest litigiu, intimata nu are

niciun interes să își manifeste acordul pentru pronunțarea unei

hotărâri de expedient, deși își întemeiază cererile și

apărările pe existența tranzacției și solicită

aplicarea în parte a efectelor produse de aceasta, pentru simplul motiv

că, dacă prezentul litigiu s-ar stinge în acest mod, reclamanta ar fi

în măsură să execute tranzacția și să solicite

executorului judecătoresc să dispună executarea silită a

debitoarei pentru suma de 450.000 euro.

În cuprinsul

recursului, reclamanta a mai susținut că, prin înscrierea

societății B. SA în tabelul definitiv al creditorilor cu suma de

1.176.474,82, lei, SC A. SRL și-a îndeplinit obligația de a

renunța la suma de bani care a făcut obiectul Dosarului nr. x/1285/2011

al Tribunalului Specializat Cluj.

Tot sub acest

aspect, s-a mai susținut că reclamanta a renunțat la suma de

592.977,75 euro din totalul reținut de 1.042.997,75 euro, în favoarea

intimatei B. SA, fiind de acord să se restituie reclamantei doar suma de

450.000 euro, pentru ca astfel să se stingă litigiile dintre

părți.

În

continuare, recurenta-reclamantă a susținut că, excepția de

neexecutare trebuie să fie în principiu proporțională cu

neexecutarea, deoarece potrivit art. 1556 alin. (1) C. civ., în caz de

neexecutare, cealaltă parte poate, într-o măsură

corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligații.

Reclamanta apreciază că, în speță, nu a fost

îndeplinită această condiție a

proporționalității, intimata B. SA refuzând să

plătească o sumă de bani care este aproximativ de două ori

mai mare decât suma de bani executată de reclamantă, prin

nerespectarea obligațiilor asumate prin tranzacție.

Referitor

motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C.

proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea

instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nu

face nicio referire la efectul principal al încheierii contractului de

tranzacție, iar prin admiterea excepției de neexecutare a

contractului, se susține că instanța a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de tranzacție,

ignorându-se în felul acesta înțelesul lămurit și neîndoielnic

al acestuia de a stinge toate litigiile dintre părți, inclusiv acest

litigiu.

În plus, sub

acest aspect, s-a mai arătat că, instanța de apel, în

rejudecare, nu a motivat în niciun fel de ce nu a pus în discuția

părților pronunțarea unei hotărâri de expedient și

nici nu a arătat argumentele pe care se sprijină pentru a ignora

intenția părților de a stinge litigiile începute, prin încheierea

actului adițional nr. 11, calificat ca o tranzacție.

La termenul

din 2 mai 2017, intimata-pârâtă a depus la dosar concluzii scrise, prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea

hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

Analizând

decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului

de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte reține

următoarele:

Prin

acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat

Cluj la data de 5 iulie 2012 sub nr. x/1285/2012, reclamanta SC A. SRL a

solicitat instanței obligarea pârâtei SC B. SA la plata sumei de 1.300.000

euro echivalent a 5.785.000 lei cu titlu de garanție bancară

emisă de C. Bank ZRT la data de 14 decembrie 2011 în favoarea pârâtei,

precum și la plata sumei de 1.042.977,785 euro echivalent a 4.641.250,98

lei, reprezentând contravaloarea garanției pentru calitatea

lucrărilor reținută în numerar de către B., în calitate de

beneficiar.

Ulterior, pe

parcursul soluționării litigiului, la data de 24 iulie 2012, între

părțile contractului general de construcții din 8 iunie 2006 a

fost încheiat actul adițional nr. 11, prin care părțile

și-au asumat anumite obligații: pe de o parte de a renunța la

sumele restante sau obligațiile de plată în legătură cu

acest contract și de a renunța la orice fel de proceduri judiciare în

legătură cu acest contract, iar, pe de altă parte, beneficiarul

să renunțe la executarea scrisorii de garanție bancară de

1.300.000 euro. De asemenea, beneficiarul și-a asumat obligația de a

restitui 450.000 euro din suma totală de 1.042.977,75 euro în termen de 30

de zile de la semnarea acestui act adițional, iar diferența de

592.977,75 euro s-a stabilit că ar urma să fie folosită de B.

pentru remedierea lucrărilor neexecutate.

Anterior

promovării acestui litigiu, reclamanta SC A. SRL a mai introdus o

acțiune pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, care a făcut obiectul

Dosarului nr. x/1285/2011*, soluționat irevocabil, prin decizia nr. 274

din 12 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, care nu a fost recurată.

În

dispozitivul acestei decizii, instanța a admis apelul declarat de SC B. SA

Florești împotriva sentinței civile nr. 2030 din 26 aprilie 2012

pronunțată în Dosarul nr. x/1285/2011 al Tribunalului Specializat

Cluj, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a luat act de

tranzacția încheiată între părți la data de 24 iulie 2012,

materializată prin întocmirea actului adițional nr. 11 la contractul

general de antrepriză din data de 8 iunie 2006.

În litigiul

ce a format obiectul Dosarului nr. x/1285/2011* părțile, stingând

litigiul, au cerut instanței să se dea o hotărâre de expedient

în care să ia act de tranzacția încheiată între părți.

În cadrul

acestei tranzacții, astfel cum a fost trecut și în dispozitivul

deciziei nr. 274/2015 a Curții de Apel Cluj, s-au convenit

următoarele:

1.

Antreprenorul confirmă în mod expres și admite că toate și

orice sumă care a fost deja plătită de beneficiar sau care

trebuie plătită în scopul remedierii defectelor care nu au fost

remediate de antreprenor până la data de 31 mai 2012, să fie

reținute de către beneficiar din garanția furnizată de

către antreprenor pentru calitatea lucrărilor.

beneficiarul declară că defectele privind zidul de susținere au

fost notificate antreprenorului, părțile confirmă și admit

că aceste defecte se datorează numai parțial culpei

antreprenorului în timp ce restul defectelor se datorează altor motive

(ex. lucrări de proiectare insuficiente și/sau lacunare furnizate

antreprenorului pentru lucrările respective).

3.

Beneficiarul declară că defectele privind cablurile anti-incendiu au

fost notificate antreprenorului de către beneficiar și continuă

să fie considerate defecte de către acesta din urmă. Cu toate

acestea, părțile confirmă și admit că antreprenorul a

implementat proiectul care i-a fost furnizat, în conformitate cu

reglementările legale aplicabile la data semnării contractului

și că respectivele defecte nu se consideră a fi din culpa

Antreprenorului.

4.

Părțile admit, expres și irevocabil, ca beneficiarul să

rețină suma de 592.977,75 euro din retenția de 1.042.977,75,

reprezentând garanția furnizată de antreprenor pentru calitatea

lucrărilor, cu scopul de a compensa suma necesară remedierii

defectelor acoperite de garanția furnizată de antreprenor în temeiul

contractului și nerealizate de acesta.

bani din garanția furnizată de antreprenor pentru calitatea

lucrărilor se va elibera antreprenorului de către beneficiar,

după cum urmează:

i) Scrisoarea

de garanție bancară, la prima cerere, necondiționată

și irevocabilă furnizată de antreprenor pentru suma de 1.300.000

euro a fost încheiată pe o perioadă determinată de timp,

până la 30.06.2012, iar la data de 28.06.2012, beneficiarul a transmis

către C. Bank Zrt o solicitare de plată și de confirmare scrisă,

prin care a solicitat plata a 740.000 euro - din cuprinsul garanției

(1.300.000 euro).

Beneficiarul

admite în mod expres și se obligă ca la data semnării actului

adițional să retragă solicitarea de plată și de

confirmare scrisă, de asemenea, se obligă să nu solicite plata

sumei de 740.000 euro. În cazul în care, C. Bank Zrt transferă între timp

beneficiarului suma solicitată de 740.000 euro, acesta se obligă

să remită imediat antreprenorului suma menționată dar

fără a depăși termenul de 3 zile de la primirea sumei

solicitate; și

ii) Restul de

bani din retenție, în valoare de 450.000 euro se va plăti

antreprenorului de către beneficiar în termen de 30 de zile

lucrătoare de la data semnării actului adițional.

semnării actului adițional, părțile au declarat că

între acestea nu există alte sume restante sau obligații de

plată, de niciun fel, rezultând din, în legătură cu sau privind contractul

și consideră încheiate, în mod irevocabil, toate și oricare

proceduri declanșate de o parte împotriva celeilalte părți cu

privire la contract.

adițional nr. 11, părțile au declarat că nu au nicio

pretenție, de nicio natură, împotriva celeilalte părți

decurgând din sau în legătură cu Contractul și

renunță, în mod expres la orice drepturi, pretenții, cereri de

orice fel formulate față de cealaltă parte inclusiv,

fără a se limita la orice pretenție care a fost sau ar fi putut

fi impusă unei părți de către cealaltă parte și

care decurge în prezent sau ulterior din obligațiile garanției

prevăzute de legislația din România cu privire la lucrările

efectuate de antreprenor în temeiul contractului.

În

consecință, prin titlul executoriu reprezentat de decizia civilă

nr. 274/2015 a Curții de Apel Cluj, au fost tranșate nu numai

aspectele legate de sumele arătate în tranzacție, ci și

împrejurările referitoare la sumele indicate în litigiul ce formează

obiectul Dosarului nr. x/1285/2012*, motiv pentru care, Înalta Curte

apreciază că reclamanta nu mai avea interesul de a promova un nou

proces, întrucât avea deja un titlu executoriu cu privire sumele ce

formează obiectul acestui dosar, având astfel posibilitatea de a pune în

executare tranzacția încheiată, astfel cum a fost evocată în

dispozitivul deciziei nr. 274/2015.

În plus, se

mai reține că, prin decizia de casare nr. 1117 din 9 iunie 2016 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu s-a stabilit

că nu ar exista un contract de tranzacție valabil încheiat între

părți sau că instanța nu poate lua act de tranzacție,

ci s-a reținut că nu se poate pronunța o hotărâre de

expedient în condițiile în care acest aspect nu a fost pus anterior în

dezbaterea și discuția părților.

Sub acest

aspect, recurenta-reclamantă a susținut că, deși ambele

părți au făcut referire pe parcursul procesului la actul

adițional nr. 11, calificându-l ca o tranzacție, fără

însă a solicita în mod expres pronunțarea unei hotărâri de

expedient, instanța care a rejudecat apelul, în raport cu îndrumările

date de către instanța superioară, trebuia să pună în

discuția părților tranzacția.

În acest context,

Înalta Curte constată că, prin decizia de casare intermediară nu

s-a reținut că, în speță, nu ar fi vorba de o

tranzacție, ci s-a luat act de aceasta, fără însă a fi

pusă în discuția părților, fiind deci vorba de o chestiune

strict procedurală.

Față

de considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că reclamanta

SC A. SRL prin lichidator judiciar C.I.I. D. nu mai avea interes să

promoveze acest litigiu, având deja un titlu executoriu cu privire la sumele

solicitate în cauza pendinte.

Mai mult

decât atât, prin tranzacția încheiată, părțile au stins

litigiul ce a format obiectul Dosarului nr. x/1285/2011*, dar și orice

litigiu viitor care are legătură cu derularea contractului general de

antrepriză din data de 8 iunie 2006. În realitate, procedând de această

manieră, reclamanta a solicitat plata acelorași sume de bani de

două ori, în temeiul aceluiași contract.

În

consecință, pentru argumentele arătate Înalta Curte în temeiul

art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat

de reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar C.I.I. D. împotriva deciziei

civile nr. 998 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția a II-a civilă, pe care o va modifica și, în

consecință, va admite apelul declarat de pârâta SC B. SA Florești

împotriva sentinței civile nr. 538 din 25 februarie 2015

pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care o va schimba în

tot, în sensul ca va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A.

SRL prin lichidator judiciar C.I.I. D., ca fiind lipsită de interes.

Totodată,

va respinge apelul declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar

C.I.I. D. împotriva aceleiași sentințe, ca o consecință a

admiterii apelului pârâtei.

Criticile

recurentei-reclamante pe fondul cauzei nu vor mai fi analizate, întrucât

cererea de chemare în judecată a fost respinsă pe excepția

lipsei de interes.

În plus,

având în vedere soluția pronunțată, de modificarea a deciziei

atacate, cu consecința admiterii apelului pârâtei și respingerii

cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes, potrivit

art. 274 C. proc. civ., reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar C.I.I. D.,

a căzut în pretenții, astfel încât aceasta va fi obligată

să achite intimatei-pârâte SC B. SA Florești suma de 46.725,5 lei

reprezentând cheltuielile de judecată solicitate în celelalte faze

procesuale, respectiv taxa judiciară de timbru aferentă recursului în

primul ciclu procesual în cuantum de 30.851 lei și 5 lei timbru judiciar

și 15.869,50 lei taxa judiciară de timbru achitată în apel și

5 lei timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar C.I.I. D.

împotriva deciziei civile nr. 998 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, pe care o modifică

și, în consecință:

Admite apelul

declarat de pârâta SC B. SA Florești împotriva sentinței civile nr.

538 din 25 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj,

pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acțiunea

formulată de reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar C.I.I. D., ca

fiind lipsită de interes.

Respinge

apelul declarat de reclamanta SC A. SRL, prin lichidator judiciar C.I.I. D.,

împotriva aceleiași sentințe.

Obligă

recurenta-reclamantă SC A. SRL, prin lichidator judiciar C.I.I. D.,

să achite intimatei-pârâte SC B. SA Florești suma de 46.725,5 lei

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 iunie 2017.