ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 696/2010

Asupra perimării cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 7279/2006, reclamanții A.G. și A.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC R.B. SA sucursala Iași, să se constate nulitatea contractului de credit din 21 martie 1995, încheiat de SC C.G. SRL cu antecesoarea pârâtei SC B.A. SA. Curtea de Apel București a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București pentru considerentul că litigiul privind nulitatea convenției are o cauzalitate anterioară cesiunii creanței garantate prin contract către A.V.A.S și în consecință, nu sunt incidente dispozițiile art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 830 din 22 ianuarie 2007 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și constatând ivit conflictul de competență a dispus înaintarea cauzei privind pe reclamanți Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 1419 din 19 aprilie 2007 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că în raport de acțiunea reclamanților, care privește obligația de garanție a unui împrumut bancar, creanță preluată de A.V.A.S, competența aparține curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul, după caz domiciliul pârâtului.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire revizuienții, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea cererii de revizuire și în rejudecarea recursului să se stabilească competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Iași. Asupra perimării cererii de revizuire Înalta Curte constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 5 iunie 2009, judecata cererii de revizuire a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii. În speță se constată că de la data suspendării cererii, pricina a stat în nelucrare din vina părților, neefectuându-se timp de peste 6 luni nici un act de procedură în vederea judecății, motiv pentru care prin referatul din data de 8 ianuarie 2010, cauzei i-a fost stabilit termen de judecată în vederea constatării perimării cererii.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. : ,,Orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an în materie civilă sau de 6 luni în materie comercială.” În consecință, Înalta Curte constată că s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la data suspendării, în vederea constatării perimării din oficiu a judecării cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 252 C. proc. civ. În raport de aceste prevederi legale Înalta Curte urmează a constata perimată cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuienții A.E. și A.G. împotriva Deciziei nr. 1419 din 9 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.