ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4437/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 16 ianuarie 2004,

reclamanții A.G. și A.E. au chemat în judecată pe pârâții A.V.A.B. în prezent A.V.A.S.

București și B.A. SA (R.B. SA), sucursala Iași, pentru ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună anularea contractului de credit din 21 martie 1995 și

contractul de garanție imobiliară autentificat la 18 aprilie 1995.

Prin sentința civilă nr. 339 din 19

martie 2004, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare în favoarea

Curții de Apel Iași.

Prin sentința civilă nr. 200 din 25

noiembrie 2004, Curtea de Apel Iași a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei R.B. SA, sucursala Iași, precum și excepția

prescripției dreptului la acțiune a reclamanților. A fost respinsă acțiunea

reclamanților în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. București, constatând ca

prescris dreptul la acțiune. Totodată a fost respinsă acțiunea reclamanților în

contradictoriu cu R.B. SA, sucursala Iași, ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești

au declarat recurs reclamanții, solicitând, în esență, admiterea acțiunii lor

așa cum a fost formulată, întrucât funcționarii B.A. Iași au comis falsuri

trecând în contractul de garanție imobiliară, apartamentul lor proprietate

personală, în acte nefiind incluse numele și datele lor de identitate, nefiind

semnatarii contractului de credit.

Din examinarea actelor și lucrărilor

aflate la dosarul cauzei în raport de susținerile pe care reclamanții le fac

prin recursul de față, se constată că acestea nu sunt de natură să conducă la

casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre

situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru a conduce la casarea

hotărârii atacate.

În speță, se constată că prin

hotărârea atacată pricina a fost soluționată pe calea admiterii excepției

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.B. SA, sucursala Iași și pe

calea excepției prescripției dreptului material la acțiune în raport de pârâta

A.V.A.S. București.

Astfel, se constată că excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.B. SA, sucursala Iași, a fost

corect soluționată de instanță, întrucât prin contractul de cesiune de creanță din

2 decembrie 1999, aceasta a cedat A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.) București

creanța și accesoriile ce decurg din contractul de împrumut și încheiat cu

debitoarea SC C.G. SRL beneficiara împrumutului și din contractul de garanție

imobiliară, pe care reclamanții recunosc că l-au încheiat.

În discuție rămânând numai acțiunea

reclamanților față de A.V.A.S. București, care are calitate procesuală pasivă,

instanța de fond a examinat problema prescripției dreptului la acțiune în

raport de această pârâtă.

Întrucât litigiul de față poartă

asupra unei creanțe neperformante preluată la datoria publică de către pârâta A.V.A.S.,

corect instanța a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 49 alin. (1) din O.G. nr.

51/1998 republicată, care prevedea o prescripție de 6 luni de la data când s-a

cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul au actul pe care se întemeiază

acțiunea.

Cum reclamanții au indicat că au

cunoscut pretinsul act fals în iunie-iulie 1996, deci anterior aprobării O.G.

nr. 51/1998 prin Legea nr. 409/2001, termenul curge de la data intrării în

vigoare a acestei legi, la 19 iulie 2001, așa cum corect s-a reținut prin

hotărârea ce se atacă.

Ținând seama că acțiunea

reclamanților a fost introdusă la 16 ianuarie 2004, dreptul la acțiune era

prescris la această dată.

În această situație, susținerile

reclamanților privind aspectele de fond ale cauzei, nu pot fi examinate, cât

timp cauza a fost soluționată pe excepții în raport de cele două pârâte, așa

cum s-a arătat mai sus.

În consecință, recursul

reclamanților fiind nefondat va fi respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții A.G. și A.E., împotriva sentinței nr. 200 din 25

noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 4 octombrie 2005.