ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 770/2007

Ședința publică de la

20

februarie 2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 11 martie 1998,

reclamanta SC C.G. SRL Iași a chemat în judecată B.A., sucursala Iași pentru ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de ipotecă

din 17 aprilie 1995.

Prin sentința civilă nr. 2017

din 9 martie 2005, Judecătoria Iași a respins acțiunea reclamantei, ca

nefondată.

Tribunalul Iași, prin

decizia civilă 95 din 25 ianuarie 2006, a admis apelul reclamantei, a anulat

sentința civilă de mai sus și a trimis cauza, spre competentă soluționare

Curții de Apel București, potrivit O.U.G. nr. 51/1998, și în baza contractului

de cesiune de creanță, încheiat de pârâtă cu A.V.A.S. București.

Judecând cauza în fond,

Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 170 din 7 iulie 2006, a

respins acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu A.V.A.S. București, R.B. Iași

și intervenienții A.G. și A.E., respingând și cererea de intervenție în interes

propriu.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești, au declarat recurs reclamanta și intervenienții A.G. și

A.E., solicitând, în esență, admiterea cererii lor și constatarea nulității

contractului de ipotecă, întrucât nu a fost autentificat și transcris, și nici

semnat legal, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.

Recursul este întemeiat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor

dosarului rezultă că recurenții, reclamanta și intervenienții în interes

propriu au solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a contractului

de ipotecă încheiat în 17 aprilie 1995, întrucât au fost încălcate dispozițiile

art. 1772 C. civ., lipsind consimțământul lor, contractul nefiind legal semnat.

Procedând la verificarea

lucrărilor dosarului se constată că reclamanta și intervenienții în interes

propriu au invocat pe parcursul derulării litigiului aceste apărări,

întocmindu-se și o expertiză grafologică, pe care instanța ce a judecat fondul

cauzei nu le-a examinat în nici-un fel.

Avându-se în vedere că

potrivit art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Cu alte cuvinte, instanța de

fond era în drept să ceară explicații părților cu privire la situația de fapt,

la apărările și susținerile acestora și putea ordona administrarea tuturor

probatoriilor necesare dezlegării pricinii.

Se constată, însă, că la

judecata în fond a cauzei instanța s-a limitat la examinarea aparentă a

contractului de ipotecă, contestat permanent de recurenți, fără să stăruie în

verificarea acestor susțineri și fără să completeze probatoriile, neprecizând

nimic despre expertiza grafologică prezentată de petenți.

În consecință, recursul va

fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare

în fond la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C.G. SRL Iași și intervenienții A.G. și A.E. împotriva sentinței

comerciale nr. 170 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială,

pe care o casează.

Trimite cauza la aceeași

instanță de apel spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2007.