ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 770/2007

Ședința publică de la 20 februarie 2007 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 11 martie 1998, reclamanta SC C.G. SRL Iași a chemat în judecată B.A., sucursala Iași pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de ipotecă din 17 aprilie 1995. Prin sentința civilă nr. 2017 din 9 martie 2005, Judecătoria Iași a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată. Tribunalul Iași, prin decizia civilă 95 din 25 ianuarie 2006, a admis apelul reclamantei, a anulat sentința civilă de mai sus și a trimis cauza, spre competentă soluționare Curții de Apel București, potrivit O.U.G. nr. 51/1998, și în baza contractului de cesiune de creanță, încheiat de pârâtă cu A.V.A.S.

București. Judecând cauza în fond, Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 170 din 7 iulie 2006, a respins acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu A.V.A.S. București, R.B. Iași și intervenienții A.G. și A.E., respingând și cererea de intervenție în interes propriu. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, au declarat recurs reclamanta și intervenienții A.G. și A.E., solicitând, în esență, admiterea cererii lor și constatarea nulității contractului de ipotecă, întrucât nu a fost autentificat și transcris, și nici semnat legal, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză. Recursul este întemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că recurenții, reclamanta și intervenienții în interes propriu au solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă încheiat în 17 aprilie 1995, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 1772 C. civ., lipsind consimțământul lor, contractul nefiind legal semnat. Procedând la verificarea lucrărilor dosarului se constată că reclamanta și intervenienții în interes propriu au invocat pe parcursul derulării litigiului aceste apărări, întocmindu-se și o expertiză grafologică, pe care instanța ce a judecat fondul cauzei nu le-a examinat în nici-un fel. Avându-se în vedere că potrivit art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Cu alte cuvinte, instanța de fond era în drept să ceară explicații părților cu privire la situația de fapt, la apărările și susținerile acestora și putea ordona administrarea tuturor probatoriilor necesare dezlegării pricinii. Se constată, însă, că la judecata în fond a cauzei instanța s-a limitat la examinarea aparentă a contractului de ipotecă, contestat permanent de recurenți, fără să stăruie în verificarea acestor susțineri și fără să completeze probatoriile, neprecizând nimic despre expertiza grafologică prezentată de petenți. În consecință, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C.G. SRL Iași și intervenienții A.G. și A.E. împotriva sentinței comerciale nr. 170 din 7 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, pe care o casează. Trimite cauza la aceeași instanță de apel spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2007.