ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3759/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.T. le-a chemat în judecată pe

pârâtele SC B. SA și A.R.B.L., pentru a se constata nulitatea absolută a

hotărârii adunării generale extraordinare a primei pârâte și pentru constatarea

nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat din 28 iunie 2001 de

B.N.P. L.

Prin sentința

comercială nr. 10808 din 1 octombrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins

ca nefondată acțiunea reclamantului M.T.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a constatat că excepția prescripției extinctive

invocate de pârâta A.R.B.L. este nefondată, reclamantul invocând motive de

nulitate absolută a unei hotărâri, iar acțiunea în constatarea nulității

absolute a hotărârii este imprescriptibilă conform art. 132 alin. (3) din Legea

nr. 31/1990.

A reținut că din

analiza probatoriilor administrate în cauză reiese că hotărârea adunării

generale extraordinare a acționarilor SC B. SA din 25 mai 2001, în ce privește

ipotecarea fabricii de la Însurăței, a fost confirmată la 16 octombrie 2002 de

către acționarii SC B. SA întruniți în ședință a adunării generale, astfel că

au fost acoperite toate neregularitățile posibil a fi existat la data primei

hotărâri și, pe cale de consecință, este inutil a se mai analiza dacă

neregularitățile invocate de reclamant în legătură cu prima hotărâre sunt reale

(și care ar fi efectele lor concrete).

A mai reținut că

ratificarea hotărârii din 25 mai 2001 confirmă valabilitatea contractului de

ipotecă și face inutilă analizarea motivelor de constatare a nulității invocate

de reclamant.

Prin decizia

comercială nr. 96 din 21 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței mai

sus menționate, ca nefondat, analizând argumentat toate motivele de apel și

concluzionând că, deși se impune înlăturarea motivării primei instanțe, se va

menține rezultatul deliberării asupra acțiunii, pentru că soluția corectă este

aceea de respingere în tot a acțiunii, așa cum a hotărât și instanța de fond.

Împotriva deciziei

curții de apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind nelegală,

prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând

admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei

atacate și, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii introductive în instanță,

astfel cum aceasta a fost formulată.

În motivarea

recursului său, în ce privește primul capăt de cerere, reclamantul susține, în

esență, următoarele:

-în mod lipsit de

temei legal, a considerat instanța de apel că reclamantul nu justifică un

interes în ceea ce privește constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A.

din 25 mai 2001;

-greșit nu s-a avut

în vedere că încălcarea dispozițiilor art. 117 pct. 3 și art. 117 pct. 7 din

Legea nr. 31/1990 a condus la adoptarea unei hotărâri profund ilegale;

-au fost ignorate de

către instanța de apel prevederile art. 15 din Statutul SC B. SA;

-este total

neîntemeiat considerentul reținut de instanța de apel ca motiv al respingerii

cererii, în sensul că, ipotecarea Fabricii de Brânză Telemea Însurăței figura

la rubrica „diverse” și că în acest sens nu erau incidente dispozițiile art. 15

din Statut;

-în mod eronat s-a

reținut de către curtea de apel că au fost luate în discuție în A.G.E.A. din 25

mai 2001 doar „propuneri” privind gajarea Fabricii de B.T. Însurăței.

În ceea ce privește

cel de-al doilea capăt de cerere, recurentul arată că greșit nu a fost admisă

solicitarea sa de anulare a contractului de ipotecă, ca fiind încheiat în baza

unui act juridic lovit de nulitate absolută (hotărârea A.G.E.A. din 25 mai

2001) și, totodată, că soluția de respingere a acestui capăt de cerere pe motiv

că nu ar fi fost dovedită frauda la lege este, de asemena, total lipsită de

temei legal, deoarece nu se putea încheia legal și valabil contractul de

ipotecă, fără a se depune de către garantul ipotecar documentele din care să

rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Recursul este fondat.

Din examinarea

actelor dosarului, în raport de soluțiile pronunțate în cauză și de

dispozițiile legale incidente, se constată următoarele:

Instanța de apel a

reținut în mod eronat că reclamantul nu ar justifica un interes legitim,

personal, născut și actual în promovarea acțiunii privind constatarea nulității

absolute a hotărârii A.G.E.A. din 25 mai 2005, pe considerentul că nu avea

calitatea de acționar la data de 25 mai 2001, deoarece nulitatea absolută poate

fi invocată de oricine are interes în promovarea unei astfel de acțiuni,

imprescriptibile, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr.

31/1990/R, aplicabile la acel moment, iar, pe de altă parte, reclamantul, din

momentul în care a dobândit calitatea de acționar, la 18 octombrie 2006, s-a

substituit în toate drepturile decurgând din această calitate, având astfel tot

interesul de a proteja patrimoniul societății în care deține calitatea de

acționar și în cadrul căreia este obligat să suporte conform cotei sale de

participare și datoriile societății.

Tot eronat s-a

apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 117 pct. 3 și

pct. 7 din Legea nr. 31/1990 R privind convocarea A.G.E.A. din 25 mai 2001,

care, fiind ignorate, au condus la adoptarea unei hotărâri lovite de nulitate.

Astfel, în

conformitate cu dispozițiile art. 117 pct. 3 „convocarea va fi publicată în M.

Of. al României, Partea a IV-a și într-unul din ziarele de largă răspândire din

localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată

localitate”, or, în speță, nu a fost publicată comunicarea, potrivit legii.

Nu au fost respectate

nici prevederile art. 117 pct. 7 din aceeași lege, care impun obligația ca în

conținutul convocatorului să se facă menționarea explicită a tuturor

problemelor care fac obiectul dezbaterilor adunării, din examinarea

conținutului procesului-verbal de ședință rezultând că ipotecarea fabricii din

Însurăței a fost menționată la rubrica „Diverse” (fila 61 - dosar fond), cu

încălcarea prevederilor legale mai sus menționate care atrag sancțiunea

nulității absolute.

Au fost încălcate și

prevederile art. 15 din Statul Societății comerciale SC B. SA, care la art. 15

stipulează că „adunarea generală extraordinară este constituită valabil și

poate lua hotărâri, dacă la prima convocare, acționarii prezenți sau

reprezentați dețin cel puțin ¾ din cpitalul social”, (fila 26 - dosar

fond), deoarece, conform mențiunilor din procesul verbal de ședință, a fost

prezent în ședință doar acționarul SC P. SRL, reprezentând 69,186% din

capitalul social - fapt de asemenea nereținut corect de instanța de apel.

Critica

recurentului-reclamant privind greșita reținere de către instanța de apel, ca

motiv al respingerii cererii, a considerentului conform căruia ipotecarea

fabricii din Însurăței figura la rubrica „Diverse” și, din această perspectivă,

nu erau incidente dispozițiile art. 15 din Statut, este și ea întemeiată,

întrucât Statutul este rezultatul acordului de voință exprimat de acționari și

atât timp cât el nu distinge în ce privește valabilitatea constituirii și

adoptării hotărârii între diferitele puncte de pe ordinea de zi, instanța nu

poate interveni să modifice voința acționarilor, sub acest aspect.

Întemeiată este și

critica referitoare la considerentul eronat reținut de către curtea de apel,

potrivit căruia în A.G.E.A. din 25 mai 2001 au fost luate în discuție doar

„propuneri” privind gajarea fabricii din Însurăței, deoarece din conținutul

procesului verbal de ședință aprobat în unanimitate rezultă că s-a hotărât

gajarea acesteia, fapt demonstrat și de încheierea ulterioară, respectiv la

data de 28 iunie 2001 a contractului de ipotecă autentificat de B.N.P. L.

În fine, criticile

formulate de recurentul-reclamant privind greșita soluționare de către instanțe

a capătului al doilea de cerere, vizând solicitarea de a se constata nulitatea

absolută a contractului de ipotecă sunt și acestea întemeiate, întrucât

hotărârea A.G.E.A. din 25 mai 2001, fiind nulă absolut, ea nu putea fi

confirmată la 16 octombrie 2002 de către acționarii SC B. SA întruniți în

ședință (fila 55 dosar fond), - astfel cum eronat a reținut instanța de fond,

singura consecință posibilă, ca urmare a aplicării principiului resoluto iure

dantis, resolvitur ius accipientis, ca efect accesoriu, fiind constatarea

nulități și a actului subsecvent, respectiv a contractului de ipotecă

autentificat din 28 iunie 2001 incheiat de B.N.P. L., având ca obiect Fabrica

de B.T. Însurăței (filele 10-13 dosar fond) - act care, de altfel, a fost

încheiat fără ca garantul ipotecar să depună toate documentele din care să

rezulte că erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

În consecință, față

de cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de reclamantul M.T.

împotriva deciziei curții de apel.

Se va modifica în tot

decizia atacată, în sensul că va fi admis apelul formulat de reclamant

împotriva sentinței tribunalului, care va fi schimbată în parte.

Se va admite acțiunea

reclamantului și se va constata nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. SC B.

SA din 25 mai 2001 și nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat

din 28 iunie 2001 la B.N.P. L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul M.T. împotriva Deciziei comerciale nr. 96 din 21

februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică în tot

decizia atacată în sensul că admite apelul formulat de reclamant împotriva

sentinței comerciale nr. 10808 din 1 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, pe care o schimbă în parte.

Admite acțiunea

reclamantului: constată nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. a acționarilor SC

B. SA București din 25 mai 2001 și nulitatea absolută a contractului de ipotecă

autentificat din 28 iunie 2001 la B.N.P. L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2008.