ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3759/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3759/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.T. le-a chemat în judecată pe
pârâtele SC B. SA și A.R.B.L., pentru a se constata nulitatea absolută a
hotărârii adunării generale extraordinare a primei pârâte și pentru constatarea
nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat din 28 iunie 2001 de
B.N.P. L.
Prin sentința
comercială nr. 10808 din 1 octombrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a
comercială, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins
ca nefondată acțiunea reclamantului M.T.
Pentru a pronunța
această sentință, tribunalul a constatat că excepția prescripției extinctive
invocate de pârâta A.R.B.L. este nefondată, reclamantul invocând motive de
nulitate absolută a unei hotărâri, iar acțiunea în constatarea nulității
absolute a hotărârii este imprescriptibilă conform art. 132 alin. (3) din Legea
nr. 31/1990.
A reținut că din
analiza probatoriilor administrate în cauză reiese că hotărârea adunării
generale extraordinare a acționarilor SC B. SA din 25 mai 2001, în ce privește
ipotecarea fabricii de la Însurăței, a fost confirmată la 16 octombrie 2002 de
către acționarii SC B. SA întruniți în ședință a adunării generale, astfel că
au fost acoperite toate neregularitățile posibil a fi existat la data primei
hotărâri și, pe cale de consecință, este inutil a se mai analiza dacă
neregularitățile invocate de reclamant în legătură cu prima hotărâre sunt reale
(și care ar fi efectele lor concrete).
A mai reținut că
ratificarea hotărârii din 25 mai 2001 confirmă valabilitatea contractului de
ipotecă și face inutilă analizarea motivelor de constatare a nulității invocate
de reclamant.
Prin decizia
comercială nr. 96 din 21 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a
VI-a comercială, a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței mai
sus menționate, ca nefondat, analizând argumentat toate motivele de apel și
concluzionând că, deși se impune înlăturarea motivării primei instanțe, se va
menține rezultatul deliberării asupra acțiunii, pentru că soluția corectă este
aceea de respingere în tot a acțiunii, așa cum a hotărât și instanța de fond.
Împotriva deciziei
curții de apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind nelegală,
prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând
admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei
atacate și, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii introductive în instanță,
astfel cum aceasta a fost formulată.
În motivarea
recursului său, în ce privește primul capăt de cerere, reclamantul susține, în
esență, următoarele:
-în mod lipsit de
temei legal, a considerat instanța de apel că reclamantul nu justifică un
interes în ceea ce privește constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A.
din 25 mai 2001;
-greșit nu s-a avut
în vedere că încălcarea dispozițiilor art. 117 pct. 3 și art. 117 pct. 7 din
Legea nr. 31/1990 a condus la adoptarea unei hotărâri profund ilegale;
-au fost ignorate de
către instanța de apel prevederile art. 15 din Statutul SC B. SA;
-este total
neîntemeiat considerentul reținut de instanța de apel ca motiv al respingerii
cererii, în sensul că, ipotecarea Fabricii de Brânză Telemea Însurăței figura
la rubrica „diverse” și că în acest sens nu erau incidente dispozițiile art. 15
din Statut;
-în mod eronat s-a
reținut de către curtea de apel că au fost luate în discuție în A.G.E.A. din 25
mai 2001 doar „propuneri” privind gajarea Fabricii de B.T. Însurăței.
În ceea ce privește
cel de-al doilea capăt de cerere, recurentul arată că greșit nu a fost admisă
solicitarea sa de anulare a contractului de ipotecă, ca fiind încheiat în baza
unui act juridic lovit de nulitate absolută (hotărârea A.G.E.A. din 25 mai
2001) și, totodată, că soluția de respingere a acestui capăt de cerere pe motiv
că nu ar fi fost dovedită frauda la lege este, de asemena, total lipsită de
temei legal, deoarece nu se putea încheia legal și valabil contractul de
ipotecă, fără a se depune de către garantul ipotecar documentele din care să
rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Recursul este fondat.
Din examinarea
actelor dosarului, în raport de soluțiile pronunțate în cauză și de
dispozițiile legale incidente, se constată următoarele:
Instanța de apel a
reținut în mod eronat că reclamantul nu ar justifica un interes legitim,
personal, născut și actual în promovarea acțiunii privind constatarea nulității
absolute a hotărârii A.G.E.A. din 25 mai 2005, pe considerentul că nu avea
calitatea de acționar la data de 25 mai 2001, deoarece nulitatea absolută poate
fi invocată de oricine are interes în promovarea unei astfel de acțiuni,
imprescriptibile, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr.
31/1990/R, aplicabile la acel moment, iar, pe de altă parte, reclamantul, din
momentul în care a dobândit calitatea de acționar, la 18 octombrie 2006, s-a
substituit în toate drepturile decurgând din această calitate, având astfel tot
interesul de a proteja patrimoniul societății în care deține calitatea de
acționar și în cadrul căreia este obligat să suporte conform cotei sale de
participare și datoriile societății.
Tot eronat s-a
apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 117 pct. 3 și
pct. 7 din Legea nr. 31/1990 R privind convocarea A.G.E.A. din 25 mai 2001,
care, fiind ignorate, au condus la adoptarea unei hotărâri lovite de nulitate.
Astfel, în
conformitate cu dispozițiile art. 117 pct. 3 „convocarea va fi publicată în M.
Of. al României, Partea a IV-a și într-unul din ziarele de largă răspândire din
localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată
localitate”, or, în speță, nu a fost publicată comunicarea, potrivit legii.
Nu au fost respectate
nici prevederile art. 117 pct. 7 din aceeași lege, care impun obligația ca în
conținutul convocatorului să se facă menționarea explicită a tuturor
problemelor care fac obiectul dezbaterilor adunării, din examinarea
conținutului procesului-verbal de ședință rezultând că ipotecarea fabricii din
Însurăței a fost menționată la rubrica „Diverse” (fila 61 - dosar fond), cu
încălcarea prevederilor legale mai sus menționate care atrag sancțiunea
nulității absolute.
Au fost încălcate și
prevederile art. 15 din Statul Societății comerciale SC B. SA, care la art. 15
stipulează că „adunarea generală extraordinară este constituită valabil și
poate lua hotărâri, dacă la prima convocare, acționarii prezenți sau
reprezentați dețin cel puțin ¾ din cpitalul social”, (fila 26 - dosar
fond), deoarece, conform mențiunilor din procesul verbal de ședință, a fost
prezent în ședință doar acționarul SC P. SRL, reprezentând 69,186% din
capitalul social - fapt de asemenea nereținut corect de instanța de apel.
Critica
recurentului-reclamant privind greșita reținere de către instanța de apel, ca
motiv al respingerii cererii, a considerentului conform căruia ipotecarea
fabricii din Însurăței figura la rubrica „Diverse” și, din această perspectivă,
nu erau incidente dispozițiile art. 15 din Statut, este și ea întemeiată,
întrucât Statutul este rezultatul acordului de voință exprimat de acționari și
atât timp cât el nu distinge în ce privește valabilitatea constituirii și
adoptării hotărârii între diferitele puncte de pe ordinea de zi, instanța nu
poate interveni să modifice voința acționarilor, sub acest aspect.
Întemeiată este și
critica referitoare la considerentul eronat reținut de către curtea de apel,
potrivit căruia în A.G.E.A. din 25 mai 2001 au fost luate în discuție doar
„propuneri” privind gajarea fabricii din Însurăței, deoarece din conținutul
procesului verbal de ședință aprobat în unanimitate rezultă că s-a hotărât
gajarea acesteia, fapt demonstrat și de încheierea ulterioară, respectiv la
data de 28 iunie 2001 a contractului de ipotecă autentificat de B.N.P. L.
În fine, criticile
formulate de recurentul-reclamant privind greșita soluționare de către instanțe
a capătului al doilea de cerere, vizând solicitarea de a se constata nulitatea
absolută a contractului de ipotecă sunt și acestea întemeiate, întrucât
hotărârea A.G.E.A. din 25 mai 2001, fiind nulă absolut, ea nu putea fi
confirmată la 16 octombrie 2002 de către acționarii SC B. SA întruniți în
ședință (fila 55 dosar fond), - astfel cum eronat a reținut instanța de fond,
singura consecință posibilă, ca urmare a aplicării principiului resoluto iure
dantis, resolvitur ius accipientis, ca efect accesoriu, fiind constatarea
nulități și a actului subsecvent, respectiv a contractului de ipotecă
autentificat din 28 iunie 2001 incheiat de B.N.P. L., având ca obiect Fabrica
de B.T. Însurăței (filele 10-13 dosar fond) - act care, de altfel, a fost
încheiat fără ca garantul ipotecar să depună toate documentele din care să
rezulte că erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În consecință, față
de cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de reclamantul M.T.
împotriva deciziei curții de apel.
Se va modifica în tot
decizia atacată, în sensul că va fi admis apelul formulat de reclamant
împotriva sentinței tribunalului, care va fi schimbată în parte.
Se va admite acțiunea
reclamantului și se va constata nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. SC B.
SA din 25 mai 2001 și nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat
din 28 iunie 2001 la B.N.P. L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamantul M.T. împotriva Deciziei comerciale nr. 96 din 21
februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.
Modifică în tot
decizia atacată în sensul că admite apelul formulat de reclamant împotriva
sentinței comerciale nr. 10808 din 1 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția
a VI-a comercială, pe care o schimbă în parte.
Admite acțiunea
reclamantului: constată nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. a acționarilor SC
B. SA București din 25 mai 2001 și nulitatea absolută a contractului de ipotecă
autentificat din 28 iunie 2001 la B.N.P. L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 decembrie 2008.