ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3759/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.T. le-a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA și A.R.B.L., pentru a se constata nulitatea absolută a hotărârii adunării generale extraordinare a primei pârâte și pentru constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat din 28 iunie 2001 de B.N.P. L. Prin sentința comercială nr. 10808 din 1 octombrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca nefondată acțiunea reclamantului M.T. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că excepția prescripției extinctive invocate de pârâta A.R.B.L.

este nefondată, reclamantul invocând motive de nulitate absolută a unei hotărâri, iar acțiunea în constatarea nulității absolute a hotărârii este imprescriptibilă conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. A reținut că din analiza probatoriilor administrate în cauză reiese că hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor SC B. SA din 25 mai 2001, în ce privește ipotecarea fabricii de la Însurăței, a fost confirmată la 16 octombrie 2002 de către acționarii SC B. SA întruniți în ședință a adunării generale, astfel că au fost acoperite toate neregularitățile posibil a fi existat la data primei hotărâri și, pe cale de consecință, este inutil a se mai analiza dacă neregularitățile invocate de reclamant în legătură cu prima hotărâre sunt reale (și care ar fi efectele lor concrete).

A mai reținut că ratificarea hotărârii din 25 mai 2001 confirmă valabilitatea contractului de ipotecă și face inutilă analizarea motivelor de constatare a nulității invocate de reclamant. Prin decizia comercială nr. 96 din 21 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinței mai sus menționate, ca nefondat, analizând argumentat toate motivele de apel și concluzionând că, deși se impune înlăturarea motivării primei instanțe, se va menține rezultatul deliberării asupra acțiunii, pentru că soluția corectă este aceea de respingere în tot a acțiunii, așa cum a hotărât și instanța de fond. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind nelegală, prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei atacate și, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii introductive în instanță, astfel cum aceasta a fost formulată. În motivarea recursului său, în ce privește primul capăt de cerere, reclamantul susține, în esență, următoarele: -în mod lipsit de temei legal, a considerat instanța de apel că reclamantul nu justifică un interes în ceea ce privește constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A.

din 25 mai 2001; -greșit nu s-a avut în vedere că încălcarea dispozițiilor art. 117 pct. 3 și art. 117 pct. 7 din Legea nr. 31/1990 a condus la adoptarea unei hotărâri profund ilegale; -au fost ignorate de către instanța de apel prevederile art. 15 din Statutul SC B. SA; -este total neîntemeiat considerentul reținut de instanța de apel ca motiv al respingerii cererii, în sensul că, ipotecarea Fabricii de Brânză Telemea Însurăței figura la rubrica „diverse” și că în acest sens nu erau incidente dispozițiile art. 15 din Statut; -în mod eronat s-a reținut de către curtea de apel că au fost luate în discuție în A.G.E.A. din 25 mai 2001 doar „propuneri” privind gajarea Fabricii de B.T. Însurăței.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, recurentul arată că greșit nu a fost admisă solicitarea sa de anulare a contractului de ipotecă, ca fiind încheiat în baza unui act juridic lovit de nulitate absolută (hotărârea A.G.E.A. din 25 mai 2001) și, totodată, că soluția de respingere a acestui capăt de cerere pe motiv că nu ar fi fost dovedită frauda la lege este, de asemena, total lipsită de temei legal, deoarece nu se putea încheia legal și valabil contractul de ipotecă, fără a se depune de către garantul ipotecar documentele din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. Recursul este fondat. Din examinarea actelor dosarului, în raport de soluțiile pronunțate în cauză și de dispozițiile legale incidente, se constată următoarele: Instanța de apel a reținut în mod eronat că reclamantul nu ar justifica un interes legitim, personal, născut și actual în promovarea acțiunii privind constatarea nulității absolute a hotărârii A.G.E.A.

din 25 mai 2005, pe considerentul că nu avea calitatea de acționar la data de 25 mai 2001, deoarece nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes în promovarea unei astfel de acțiuni, imprescriptibile, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R, aplicabile la acel moment, iar, pe de altă parte, reclamantul, din momentul în care a dobândit calitatea de acționar, la 18 octombrie 2006, s-a substituit în toate drepturile decurgând din această calitate, având astfel tot interesul de a proteja patrimoniul societății în care deține calitatea de acționar și în cadrul căreia este obligat să suporte conform cotei sale de participare și datoriile societății. Tot eronat s-a apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 117 pct. 3 și pct. 7 din Legea nr. 31/1990 R privind convocarea A.G.E.A.

din 25 mai 2001, care, fiind ignorate, au condus la adoptarea unei hotărâri lovite de nulitate. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 117 pct. 3 „convocarea va fi publicată în M. Of. al României, Partea a IV-a și într-unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate”, or, în speță, nu a fost publicată comunicarea, potrivit legii. Nu au fost respectate nici prevederile art. 117 pct. 7 din aceeași lege, care impun obligația ca în conținutul convocatorului să se facă menționarea explicită a tuturor problemelor care fac obiectul dezbaterilor adunării, din examinarea conținutului procesului-verbal de ședință rezultând că ipotecarea fabricii din Însurăței a fost menționată la rubrica „Diverse” (fila 61 - dosar fond), cu încălcarea prevederilor legale mai sus menționate care atrag sancțiunea nulității absolute.

Au fost încălcate și prevederile art. 15 din Statul Societății comerciale SC B. SA, care la art. 15 stipulează că „adunarea generală extraordinară este constituită valabil și poate lua hotărâri, dacă la prima convocare, acționarii prezenți sau reprezentați dețin cel puțin ¾ din cpitalul social”, (fila 26 - dosar fond), deoarece, conform mențiunilor din procesul verbal de ședință, a fost prezent în ședință doar acționarul SC P. SRL, reprezentând 69,186% din capitalul social - fapt de asemenea nereținut corect de instanța de apel.

Critica recurentului-reclamant privind greșita reținere de către instanța de apel, ca motiv al respingerii cererii, a considerentului conform căruia ipotecarea fabricii din Însurăței figura la rubrica „Diverse” și, din această perspectivă, nu erau incidente dispozițiile art. 15 din Statut, este și ea întemeiată, întrucât Statutul este rezultatul acordului de voință exprimat de acționari și atât timp cât el nu distinge în ce privește valabilitatea constituirii și adoptării hotărârii între diferitele puncte de pe ordinea de zi, instanța nu poate interveni să modifice voința acționarilor, sub acest aspect. Întemeiată este și critica referitoare la considerentul eronat reținut de către curtea de apel, potrivit căruia în A.G.E.A.

din 25 mai 2001 au fost luate în discuție doar „propuneri” privind gajarea fabricii din Însurăței, deoarece din conținutul procesului verbal de ședință aprobat în unanimitate rezultă că s-a hotărât gajarea acesteia, fapt demonstrat și de încheierea ulterioară, respectiv la data de 28 iunie 2001 a contractului de ipotecă autentificat de B.N.P. L. În fine, criticile formulate de recurentul-reclamant privind greșita soluționare de către instanțe a capătului al doilea de cerere, vizând solicitarea de a se constata nulitatea absolută a contractului de ipotecă sunt și acestea întemeiate, întrucât hotărârea A.G.E.A.

din 25 mai 2001, fiind nulă absolut, ea nu putea fi confirmată la 16 octombrie 2002 de către acționarii SC B. SA întruniți în ședință (fila 55 dosar fond), - astfel cum eronat a reținut instanța de fond, singura consecință posibilă, ca urmare a aplicării principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, ca efect accesoriu, fiind constatarea nulități și a actului subsecvent, respectiv a contractului de ipotecă autentificat din 28 iunie 2001 incheiat de B.N.P. L., având ca obiect Fabrica de B.T. Însurăței (filele 10-13 dosar fond) - act care, de altfel, a fost încheiat fără ca garantul ipotecar să depună toate documentele din care să rezulte că erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

În consecință, față de cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de reclamantul M.T. împotriva deciziei curții de apel. Se va modifica în tot decizia atacată, în sensul că va fi admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinței tribunalului, care va fi schimbată în parte. Se va admite acțiunea reclamantului și se va constata nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. SC B. SA din 25 mai 2001 și nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat din 28 iunie 2001 la B.N.P. L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul M.T. împotriva Deciziei comerciale nr. 96 din 21 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică în tot decizia atacată în sensul că admite apelul formulat de reclamant împotriva sentinței comerciale nr. 10808 din 1 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în parte. Admite acțiunea reclamantului: constată nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. a acționarilor SC B. SA București din 25 mai 2001 și nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat din 28 iunie 2001 la B.N.P. L. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.