ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 98/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC C.G. SRL Iași a acționat în judecată pe pârâtele R.B., sucursala Iași și A.V.A.S. București pentru ca prin hotărârea judecătorească să se constate nulitatea absolută a contractului de credit nr. 235 din 18 octombrie 1994 și a contractelor de garanție imobiliară nr. 16765 din 21 septembrie 1994, contractul nr. 5471 din 17 noiembrie 1994 respectiv contractul de garanție imobiliară nr. 12054 din 17 noiembrie 1994. Prin sentința comercială nr. 138 din 26 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, s-au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.B.

SA, sucursala Iași și a prescripției dreptului la acțiune și pe cale de consecință s-au dispus următoarele: - respingerea acțiunii reclamantei împotriva pârâtei R.B. SA, sucursala Iași, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și, - respingerea acțiunii reclamantei împotriva pârâtei A.V.A.S. București ca fiind prescris dreptul la acțiune. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că întrucât reclamanta a solicitat anularea unor contracte încheiate în anul 1994 ca fosta B.A., sucursala Iași, prin chemarea în judecată a R.B. SA, sucursala Iași nu se realizează identitatea între pârâta semnatară a contractelor și pârâta chemată în judecată.

S-a mai reținut de asemenea că termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S., potrivit art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul său actual pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt. Împotriva hotărârii de mai sus, reclamanta SC C.G. SRL Iași a declarat recurs invocând ca motive de nelegalitate ale hotărârii recurate prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ., respectiv că: - instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut; - instanța de fond nu a motivat hotărârea în fapt și în drept și nici nu a explicat de ce a înlăturat, respectiv nu a lut în considerare probele depuse la dosar de reclamantă; - a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (cauza privește constatarea nulității absolute a unor contracte de credit) garanții, iar instanța a calificat-o pe parcurs „anularea” unor acte) - instanța de fond s-a limitat la examinarea aparentă a contractului de credit, fără să ia în examinare și alte probe, cum ar fi raportul de expertiză criminalistică 127 din 3 aprilie 2006; - hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Recursul reclamantei este întemeiat. În hotărârea pe care a pronunțat-o în primă instanță la data de 26 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.B. SA, sucursala Iași, față de care a respins acțiunea reclamantului ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. A avut în vedere la soluționarea acestui aspect al cauzei existența succesivă a cesiunilor de creanță de la B.A. SA la R.B. SA, apoi la A.V.A.B. (în prezent A.V.A.S.). Soluționând aspectul referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, prin hotărârea recurată curtea de apel s-a pronunțat greșit prin admiterea și a acestei excepții cu consecința respingerii ca prescrisă a acțiunii reclamantei.

Pornind de la temeiul juridic al acțiunii introductive de instanță, constatarea nulității absolute a unor contracte, instanța care a pronunțat hotărârea recurată trebuia să se raporteze la prevederile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 și să constate imprescriptibilitatea dreptului material la acțiune al reclamantei cu consecința respingerii acestei excepții. Cauza nu a fost examinată pe fond și având în vedere prevederile art. 129 alin (4) și (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii situației de fapt și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Se constată însă că la judecarea în fond a cauzei, instanța s-a limitat a se pronunța pe excepții fără să stăruie în verificarea susținerilor reclamantei și a tuturor apărărilor acesteia inclusiv a expertizei depusă la dosar, fără să dispună completarea probatoriilor. Pentru considerentele expuse, se va dispune admiterea recursului reclamantei urmând ca în baza dispozițiilor statuate prin art. 315 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea recurată să fie reformată cu consecința soluționării pe fond a cauzei de către aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C.G. SRL Iași, împotriva sentinței com. nr. 138 din 26 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o casează. Trimite cauza aceleiași instanțe de apel spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2008.