ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1065/2009

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Primind spre soluționare pe fond, după casare,

acțiunea formulată de reclamanta SC C.G. SRL Iași Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, a pronunțat sentința comercială nr. 184 din 26 septembrie

2007 prin care:

- a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei SC C.G. SRL și a respins acțiunea

formulată de reclamantă ca fiind formulată de o persoană fără calitate

procesuală activă;

- a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei SC R.B. SA și a respins cererea de intervenție

în interes propriu formulată de intervenienții A.G. și A.E. ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins excepțiile

autorității de lucru judecat și prescripției dreptului material la acțiune

invocată de pârâta A.V.A.S. București ca neîntemeiate;

- a respins cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenții A.G. și A.E.  ca

neîntemeiată.

La pronunțarea hotărârii de

mai sus, instanța de fond a avut în vedere regimul nulităților absolute, al

contractului de garanție imobiliară cu toate consecințele rezultând din

semnarea unui atare contract conceptul și condițiile în care se constată

autoritatea de lucru judecat, ale prescripției dreptului material la acțiune

astfel cum este reglementat prin O.U.G. nr. 51/1998, iar pe fondul cauzei s-a

raportat la neanalizarea raportului de expertiză criminalistică extrajudiciară

depus la dosar de intervenienți, cu privire la care în hotărârea sa instanța de

fond a stabilit că mențiunea referitoare la contractul de garanție imobiliară a

cărui nulitate s-a solicitat a se constata, îmbracă forma autentică, respectiv

îndeplinește condițiile stabilite de lege ad validitatem.

Recursul comun declarat de

reclamanta SC C.G. SRL Iași și intervenienții A.G. și A.E. împotriva sentinței

de mai sus, a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, prin decizia nr. 2570 din 24 septembrie 2008, care a reținut că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri reclamanta și intervenienții au formulat cerere de revizuire, în

motivarea căreia au susținut că au descoperit acte noi, care, dacă ar fi fost

cunoscute de instanța de judecată alta ar fi fost soluția pronunțată în cauză.

Aceste înscrisuri se află în prezent la Camera Notarilor Publici.

Au susținut că

autentificarea contractului de garanție imobiliară s-a făcut în fals de o

persoană fără a avea calitate, delegația persoanei respective fiind dată pentru

un alt contract de garanție imobiliară din 17 aprilie 1999.

Au precizat că semnăturile

aparțin intervenienților dar nu se cunoaște de către aceștia cum au ajuns pe un

asemenea contract, iar în contractul de credit din 21 martie 1995

intervenienții nu sunt parte.

Intervenienții au mai

susținut în cererea de revizuire că A.V.A.S. i-a executat silit fără a deține

un titlu executoriu.

Au fost invocate în drept

prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Cererea de revizuire de față

este nefondată.

Potrivit reglementărilor

cuprinse în art. 322 pct. 2 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă s-a pronunțat

asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru

cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Textul procedural enunțat

vizează trei ipoteze care însă nu se regăsesc în motivarea cererii de

revizuire.

Pentru argumentarea primei

ipoteze revizuienții nu au precizat asupra căror lucruri nu s-a pronunțat instanța

de recurs.

În ce privesc celelalte două

ipoteze, minus petiția și plus petita, prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., se reține că din considerentele deciziei pronunțate în recurs, Înalta

Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanțele de fond și recurs au

aplicat corect legea prin respingerea acțiunii, respectiv a recursului,

instanța de recurs în cele 17 pagini ale hotărârii pronunțate în cauză

neomițând să se pronunțe asupra vreunui aspect privind înscrisurile, probele

invocate, raportul de expertiză extrajudiciară legate de constatarea nulității

contractului de garanție imobiliară ce formează obiectul cauzei și nici că s-a

dat mai mult decât s-a cerut.

De asemenea și sub aspectul

reglementărilor cuprinse în art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cererea de revizuire

a deciziei nr. 2570 din 24 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția comercială, nu este întemeiată.

Legea procedurală prevede în

textul pct. 5 al art. 322 că revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de

recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă

s-a desființat s-au s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

Dispozițiile art. 322 pct. 5

C. proc. civ. invocate de revizuienți ca temei al cererii de revizuire nu pot

fi aplicate în speță întrucât nu s-a făcut dovada unor înscrisuri noi, situația

semnalată de revizuienți nu îndeplinește condiția de înscrisuri noi deținute de

partea potrivnică ce ar fi fost hotărâtoare pentru soluționarea cauzei,

semnăturile de pe contractul de garanție imobiliară au constituit motivul acțiunii

în constatarea nulității acestui contract, aspect analizat de instanța de

recurs.

Tot astfel nu este

îndeplinită nici condiția existenței vreunei hotărâri modificată între timp, pe

care s-a întemeiat decizia a cărei revizuire s-a solicitat.

Pentru considerentele de mai

sus, urmează a se constata, că este nefondată cererea de revizuire care se va

respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de SC C.G. SRL Iași, A.G. și A.E. împotriva

deciziei nr. 2570 din 24 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 31 martie 2009.