ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 460/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 460/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanții A.G. și A.E. au
investit Judecătoria Iași cu o cerere de constatare a nulității absolute a
procesului verbal de licitație nr. 316 din 5 mai 2003 emis de A.V.A.B.
București precum și cu anularea tuturor actelor de executare silită în
contradictor cu emitentul, motivat de faptul că s-au încălcat mai multe
prevederi din O.G. nr. 51/1998 republicată privind valorificarea activelor
bancare care este legea specială în materie și anume: art. 39, executorul
trecând la executare fără a avea un titlu executor legal, art. 13 alin. (1) și
(2) cu referire la art. 1391 C. civ., lipsind notificarea legală, art. 13 alin.
(5), executarea fiind făcută după împlinirea termenului de prescripție de 7
ani; art. 74, nefiindu-le eliberat documentul specific, cu avizele și semnăturile
prevăzute de Legea contabilității, art. 41 cu privire la evaluarea bunului și
publicitatea licitației. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 105 și
urm. C. proc. civ. și art. 10 C. proc. civ.
Judecătoria Iași, prin
sentința nr. 3332 din 21 martie 2006, a admis excepția necompetenței materiale
în raport de prevederile art. 44 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998 și și-a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Astfel investită, în fața
curții de apel ca instanță de fond, reclamanții și-au precizat temeiul de drept
al cererii de constatare a nulității absolute ca fiind art. 105 – art. 108 C.
proc. civ., combinat cu art. 942 – art. 947 C. civ. și în principal 948 C. civ.
Prin întâmpinarea depusă,
intimata A.V.A.S. București a invocat excepțiile: autorității de lucru judecat
în raport cu sentința nr. 84 din 14 august 2003 a Curții de Apel București,
irevocabilă prin decizia nr. 2106/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
și prescripției dreptului la acțiune în raport de prevederile art. 49 din O.U.G.
nr. 51/1998, prima excepție fiind invocată și de intervenientul în interes
propriu C.P.T., acesta invocând și excepția tardivității contestației.
Curtea de Apel București,
secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 171 din 7 iulie 2006, a respins
excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția tardivității
față de faptul că obiectul cererii îl constituie nulitatea absolută a
procesului verbal nr. 316 din 5 mai 2003 iar acțiunea cu privire la aceasta
este imprescriptibilă, lăsând neexaminată excepția autorității de lucru judecat
invocată de intimata A.V.A.S. București.
Pe fond, a fost respinsă acțiunea
formulată de contestatorii A.G. și A.E. reținând că lipsa semnăturii
proprietarului bunului nu are drept consecințe nulitatea procesului verbal de
licitație.
Procedura de publicitate a
licitației a fost respectată, proprietarului bunului i-a fost comunicat titlul
executor iar acesta deși cunoștea despre executare nu a participat la
licitație, fapt ce explică lipsa semnăturii sale de pe procesul verbal de
licitație.
S-a mai reținut că licitația
a fost pornită în temeiul contractului de garanție imobiliară nr. 11504 din 17
aprilie 1995 transcris sub nr. 6074 din 18 aprilie 1995 contract ce reprezintă
titlu executor conform dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998
și că hotărârile date în încuviințarea executării silite a titlului executor în
vederea evacuării nu prezintă relevanță în cauza de față.
În contra acestei
sentințe au declarat recurs reclamanții pentru motive de nelegalitate și
netemeinicie în raport de prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,
deoarece nu s-au analizat toate probele și motivele de fapt și de drept,
încălcându-se dispozițiile art. 129 și 261 pct. 5 C. proc. civ.
În concret, recurenta
reiterează susținerile din acțiunea inițial formulată și temeiurile de drept pe
care aceasta a fost întemeiată și anume prevederile O.U.G. nr. 51/1998.
Prin întâmpinarea depusă
la dosar, intimata A.V.A.S. (fostă A.V.A.B.) a invocat pe cale de excepție în
baza art. 166 C. proc. civ., excepția puterii lucrului judecat, apreciind ca
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., față de sentința nr. 84
din 14 august 2003 a Curții de Apel București, irevocabilă prin decizia nr. 2106
din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și prin care
contestația la executare formulată de aceiași reclamanți având ca obiect
anularea procesului verbal de licitație nr. 316 din 5 mai 2003 a fost respinsă,
excepție pe care a invocat-o și intimatul C.P.T. prin concluzii scrise depuse
la dosar.
Prin răspunsul la
întâmpinare formulat în scris, recurenții au solicitat respingerea excepției
puterii lucrului judecat, în cauză nefiind întrunite condițiile art. 1201 C.
proc. civ.
Cu privire la excepția
puterii lucrului judecat, care potrivit art. 166 C. proc. civ., se poate ridica
de părți sau de judecător, chiar înaintea instanței de recurs și care potrivit art.
304
1
C. proc. civ., raportat la art. 306 C. proc. civ., se
constituie în motiv de ordine publică, Înalta Curte constată temeinicia
acesteia pentru considerentele care urmează.
Prin sentința nr. 84 din 14 august
2003, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca
neîntemeiată, contestația debitorilor A.G. și A.E. la executarea silită
efectuată de A.V.A.S. și prin care au solicitat să se constate nulitatea
procesului verbal de licitație nr. 316 din 5 mai 2003 prin care s-a adjudecat
în favoarea pârâtului cumpărător C.P.T. apartamentul proprietatea lor și
desființarea contractului de garanție imobiliară din 17 aprilie 1995, transcris
sub nr. 6074 din 18 aprilie 1995 în C.F. de pe lângă Judecătoria Iași.
Prin aceeași sentință s-au
respins, ca nefondate, excepțiile invocate de contestatori respectiv a lipsei
calității procesual active a A.V.A.B. de a începe executarea silită asupra
garanției imobiliare, a prescripției executării, a nedepunerii cauțiunii de
către contestatori invocată de intimata A.V.A.B., a excepțiilor invocate de
intimatul C.P.T. privind lipsa calității sale procesual pasive și introducerii
tardive a contestației la executare.
Sentința nr. 84/2003 suscitată a
rămas irevocabilă prin decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție care a respins recursul declarat de contestatorii A.G. și A.E.
ca nefondat.
În cauza de față aceiași
reclamanți au solicitat constatarea nulității absolute tot a procesului verbal
de licitație nr. 316 din 5 mai 2003 care s-a emis de A.V.A.S. în executarea
aceluiași contract de garanție imobiliară din 17 aprilie 1995, contradictor cu
emitentul A.V.A.S. București adjudecatarul C.P.T. intervenind în nume propriu,
conform cu procedura de soluționare instituită de art. 44 și urm. din O.U.G. nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, fapt ce a determinat
declinarea de competență de la Judecătoria Iași la Curtea de Apel București.
Completarea în fața acestei
instanțe a temeiului de drept a cererii în sensul că se solicită constatarea
nulității absolute a procesului verbal în speță și pentru cauze de drept comun
nu este de natură să schimbe cadrul procesual determinat de O.U.G. nr. 51/1998
și care este unul execuțional în raport de scopul legii astfel cum este el
configurat prin art. 1 din ordonanță.
Procesul verbal nr. 316 din 5
mai 2003 a fost întocmit de comisia de licitație desemnată de A.V.A.S. în
conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor
active bancare, republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001, în forma în
vigoare la acea dată, iar potrivit art. 83 din ordonanță debitorii pot contesta
în justiție măsurile dispuse de A.V.A.S. potrivit ordonanței, așa încât cererea
de față are caracterul unei contestații la executare chiar dacă prin ea se
solicită nulitatea absolută a unui act execuțional pentru o cauză de drept
comun.
Cum validitatea procesului
verbal de licitație a fost analizată prin sentința nr. 84/2003 a Curții de Apel
București, irevocabilă, sub toate aspectele de drept special și comun, în
contradictoriu cu aceleași părți, în aceeași calitate: debitori garanți,
reclamanții, de creditor, A.V.A.S., și adjudecatar, C.P.T., cererea în anularea
lui fiind respinsă, o a doua cerere cu același obiect și cauză cum este cererea
de față în contradictor cu aceleași părți în aceiași calitate încalcă puterea
de lucru judecat.
Drept urmare, Înalta
Curte de Casație și Justiție, reținând întrunite condițiile prevăzute de art. 1201
C. civ., sub aspectul triplei identități de obiect, cauză și părți apreciază ca
întemeiată, excepția puterii de lucru judecat, constituită în motiv de ordine
publică și, în consecință, va admite recursul conform art. 304
1
C.
proc. civ., raportat la art. 306 C. proc. civ., va modifica sentința atacată,
în raport de art. 48 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată și va respinge contestația
la executare formulată de debitori, constatând existența autorității de lucru
judecat în raport de sentința nr. 84/2003 a Curții de Apel București,
irevocabilă prin decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
contestatorii A.G. și A.E. împotriva sentinței nr. 171 din 7 iulie 2006 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, modifică sentința recurată
în sensul că respinge contestația la executare formulată de A.G. și A.E.,
constatând existența autorității de lucru judecat în raport de sentința nr. 84/2003
a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, irevocabilă prin decizia nr.
2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 ianuarie 2007.