ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1549/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 9694 din 14 septembrie 2006, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de către intimata A.D.S. și în consecință a declinat competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea SC A.P. SA cu sediul social în localitatea Plugari județul Iași în contradictoriu cu intimata A.D.S. cu sediul social în București, în favoarea Curții de Apel București, cu motivarea că, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005 dispozițiile cap. VIII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare se aplică și A.D.S., în calitatea de instituție implicată în procesul de privatizare.

Astfel, conform dispozițiilor art. 45 din actul normativ menționat, cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competență Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau după caz domiciliul pârâtului. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 139 din 18 iunie 2007, a admis contestația la executare formulată de contestatoarea SC A.P. SA în contradictoriu cu A.D.S. București, în sensul că a anulat titlul executoriu emis în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 105 din 27 decembrie 2000. De asemenea, a fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 9.186 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că, la data de 27 decembrie 2000, între M.A.A. și A.S.A.P. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 105 având drept obiect înstrăinarea unui număr de 79.119 acțiuni, cumpărătorul obligându-se să efectueze în societate, din surse proprii sau surse atrase pe numele său, pe o durată de 5 ani, începând cu anul 2001, o investiție aport de capital social în valoare de 39.851 DOLARI S.U.A. Cumpărătoarea SC A. SA Plugari, la data de 9 iulie 2001, s-a divizat în două societăți comerciale, respectiv în SC A. SA Plugari și SC A. SA Andrieșeni, cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 31/1990, făcându-se mențiuni în acest sens la Registrul Comerțului.

Coroborând toate înscrisurile cu concluziile raportului de expertiză contabilă, potrivit cărora SC A. SA Plugari și SC A. SA Andrieșeni au realizat împreună, în perioada 2001 - decembrie 2004, investiții majorări de capital în valoare de 1.392.525.000 Rol, reprezentând 43.596 DOLARI S.U.A., față de obligația din contract de 39.851 DOLARI S.U.A., s-a apreciat că cele două societăți menționate și-au îndeplinit întocmai obligațiile asumate contractual și în consecință titlul executoriu emis de către intimată nu are suport legal. Împotriva sentinței comerciale nr. 139 din 18 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta A.D.S. București, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în baza art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea comunicării raportului de expertiză. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că divizarea SC A.P. SA nu are efect asupra derulării contractului de vânzare-cumpărare în lipsa unui act adițional, care să prevadă obligațiile fiecăreia dintre societăți. Astfel, contractul de vânzare-cumpărare își produce efectele numai față de părțile care au convenit la încheierea acestuia, respectiv SC A. SA Plugari. De asemenea, instanța de fond nu a comunicat raportul de expertiză pentru a se lua cunoștință de concluziile acestuia și pentru a se formula eventuale obiecțiuni. Deși prin întâmpinare a fost invocată excepția prematurității introducerii acțiunii, aceiași instanță a soluționat cauza fără a se pronunța asupra acesteia.

Intimata debitoare SC A. SA Plugari a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul creditoarei A.D.S. București pentru următoarele considerente: Este adevărat că art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 prevede că reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază și după caz interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanță, iar judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligației de comunicare.

Chiar dacă contestatorul nu a făcut dovada comunicării cererii și a actelor pe care se întemeiază, așa cum constant jurisprudența a evidențiat, nu este aplicabil regimul sancționator excesiv al considerării cererii de chemare în judecată ca fiind prematur formulată. De asemenea, nu poate fi îngrădit nici accesul liber la justiție al contestatoarei pe de o parte, iar pe de altă parte intimata A.D.S. nu a fost cu nimic prejudiciată, nici dreptul ei la apărare încălcat, prin aceea că în faza procesuală a fondului, aceasta a avut acces efectiv la toate actele despre a căror necesitate de a fi comunicate s-a expus anterior. Nejustificată este critica vizând încălcarea formelor de procedură, prin necomunicarea către A.D.S.

a raportului de expertiză contabilă, pentru a se lua cunoștință de conținutul său și formularea de eventuale obiecțiuni, cu consecința încălcării și a dreptului la apărare. Din verificarea întregii documentații, este de necontestat, că pe tot parcursul soluționării contestației la executare formulată de contestatoarea SC A.P. SA intimata A.D.S., deși legal citată la termenele acordate, respectiv 18 decembrie 2006, 22 ianuarie 2007, 5 martie 2007, 23 aprilie 2007 și 4 iunie 2007 nu s-a prezentat pentru a-și formula apărările necesare. De remarcat că termenul din 18 decembrie 2006, instanța de fond a încuviințat contestatoarei probei cu expertiză contabilă. La acest termen, după cum s-a expus anterior, intimata A.D.S.

a lipsit, context în care, dacă ar fi fost prezentă, și-ar fi putut exercita dreptul la apărare, prin stabilirea poziției procesuale față de cererea contestatoarei de admitere a probei cu expertiză contabilă, posibilitatea de a formula obiective la expertiză, de a solicita desemnarea unui expert consilier și alte apărări necesare pentru susținerea intereselor sale. Din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert G.E., apare fără echivoc că A.D.S. a fost convocată, prin scrisoare cu confirmare de primire, ca pentru data de 5 martie 2007 ora 12, la sediul său din Str. Știrbei Vodă să pună la dispoziție expertului desemnat de instanță, copie după documentația de care dispune, pentru efectuarea expertizei.

Raportul de expertiză contabilă a fost înregistrat la registratura instanței la data de 16 aprilie 2007, iar prin încheierea din 23 aprilie 2007 a fost acordat termen pentru a se lua cunoștință de conținutul expertizei, intimata având suficient timp până la data de 4 iunie să o studieze. Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalitatea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările. Intimata A.D.S., prin lipsa nejustificată la toate termenele, nu a formulat cereri și nu a solicitat probe în justificarea interesului său procesual, iar instanța nu se poate substitui părților în proces, pentru a le formula apărări.

Pe fondul cauzei, corect a fost stabilită situația de fapt și de drept, constatându-se că obligațiile asumate contractual de contestatoare au fost îndeplinite cu rigurozitate, impunându-se anularea titlului executor emis de A.D.S. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de creditoarea A.D.S. București, împotriva sentinței nr. 139 din 18 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În baza art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta A.D.S. București la plata sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC A. SA Plugari.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de creditoarea A.D.S. București, împotriva sentinței nr. 139 din 18 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A. SA Plugari. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 mai 2008.