ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1549/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Iași, prin

sentința civilă nr. 9694 din 14 septembrie 2006, a admis excepția necompetenței

materiale a instanței, invocată de către intimata A.D.S. și în consecință a

declinat competența de soluționare a contestației formulate de contestatoarea

SC A.P. SA cu sediul social în localitatea Plugari județul Iași în

contradictoriu cu intimata A.D.S. cu sediul social în București, în favoarea

Curții de Apel București, cu motivarea că, potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G.

nr. 64/2005 dispozițiile cap. VIII, IX și X din O.U.G. nr. 51/1998 privind

valorificarea unor active bancare se aplică și A.D.S., în calitatea de

instituție implicată în procesul de privatizare. Astfel, conform dispozițiilor art.

45 din actul normativ menționat, cererile de orice natură privind drepturile și

obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de

competență Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau după

caz domiciliul pârâtului.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin sentința comercială nr. 139 din 18

iunie 2007, a admis contestația la executare formulată de contestatoarea SC A.P.

SA în contradictoriu cu A.D.S. București, în sensul că a anulat titlul

executoriu emis în baza contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 105

din 27 decembrie 2000. De asemenea, a fost obligată intimata la plata către

contestatoare a sumei de 9.186 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de fond a reținut că, la data de 27 decembrie 2000,

între M.A.A. și A.S.A.P. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni nr. 105 având drept obiect înstrăinarea unui număr de 79.119 acțiuni,

cumpărătorul obligându-se să efectueze în societate, din surse proprii sau

surse atrase pe numele său, pe o durată de 5 ani, începând cu anul 2001, o

investiție aport de capital social în valoare de 39.851 DOLARI S.U.A.

Cumpărătoarea SC A. SA

Plugari, la data de 9 iulie 2001, s-a divizat în două societăți comerciale,

respectiv în SC A. SA Plugari și SC A. SA Andrieșeni, cu respectarea

procedurilor prevăzute de Legea nr. 31/1990, făcându-se mențiuni în acest sens la Registrul Comerțului.

Coroborând toate

înscrisurile cu concluziile raportului de expertiză contabilă, potrivit cărora

SC A. SA Plugari și SC A. SA Andrieșeni au realizat împreună, în perioada 2001

- decembrie 2004, investiții majorări de capital în valoare de 1.392.525.000

Rol, reprezentând 43.596 DOLARI S.U.A., față de obligația din contract de

39.851 DOLARI S.U.A., s-a apreciat că cele două societăți menționate și-au îndeplinit

întocmai obligațiile asumate contractual și în consecință titlul executoriu

emis de către intimată nu are suport legal.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 139 din 18 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta A.D.S. București, care a

criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând în baza art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea

comunicării raportului de expertiză.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat că divizarea SC A.P. SA nu are efect asupra

derulării contractului de vânzare-cumpărare în lipsa unui act adițional, care să

prevadă obligațiile fiecăreia dintre societăți. Astfel, contractul de

vânzare-cumpărare își produce efectele numai față de părțile care au convenit

la încheierea acestuia, respectiv SC A. SA Plugari.

De asemenea, instanța

de fond nu a comunicat raportul de expertiză pentru a se lua cunoștință de

concluziile acestuia și pentru a se formula eventuale obiecțiuni. Deși prin

întâmpinare a fost invocată excepția prematurității introducerii acțiunii,

aceiași instanță a soluționat cauza fără a se pronunța asupra acesteia.

Intimata debitoare SC

A. SA Plugari a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile

aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a

respinge ca nefondat recursul creditoarei A.D.S. București pentru următoarele

considerente:

Este adevărat că art.

46 din O.U.G. nr. 51/1998 prevede că reclamantul este obligat să comunice

cererea, actele pe care se întemeiază și după caz interogatoriul scris, prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora

în instanță, iar judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind

îndeplinirea obligației de comunicare.

Chiar dacă

contestatorul nu a făcut dovada comunicării cererii și a actelor pe care se

întemeiază, așa cum constant jurisprudența a evidențiat, nu este aplicabil

regimul sancționator excesiv al considerării cererii de chemare în judecată ca

fiind prematur formulată.

De asemenea, nu poate

fi îngrădit nici accesul liber la justiție al contestatoarei pe de o parte, iar

pe de altă parte intimata A.D.S. nu a fost cu nimic prejudiciată, nici dreptul ei

la apărare încălcat, prin aceea că în faza procesuală a fondului, aceasta a

avut acces efectiv la toate actele despre a căror necesitate de a fi comunicate

s-a expus anterior.

Nejustificată este

critica vizând încălcarea formelor de procedură, prin necomunicarea către A.D.S.

a raportului de expertiză contabilă, pentru a se lua cunoștință de conținutul

său și formularea de eventuale obiecțiuni, cu consecința încălcării și a

dreptului la apărare.

Din verificarea

întregii documentații, este de necontestat, că pe tot parcursul soluționării

contestației la executare formulată de contestatoarea SC A.P. SA intimata A.D.S.,

deși legal citată la termenele acordate, respectiv 18 decembrie 2006, 22

ianuarie 2007, 5 martie 2007, 23 aprilie 2007 și 4 iunie 2007 nu s-a prezentat

pentru a-și formula apărările necesare.

De remarcat că

termenul din 18 decembrie 2006, instanța de fond a încuviințat contestatoarei probei

cu expertiză contabilă. La acest termen, după cum s-a expus anterior, intimata

A.D.S. a lipsit, context în care, dacă ar fi fost prezentă, și-ar fi putut

exercita dreptul la apărare, prin stabilirea poziției procesuale față de

cererea contestatoarei de admitere a probei cu expertiză contabilă,

posibilitatea de a formula obiective la expertiză, de a solicita desemnarea

unui expert consilier și alte apărări necesare pentru susținerea intereselor

sale.

Din raportul de

expertiză contabilă întocmit de expert G.E., apare fără echivoc că A.D.S. a

fost convocată, prin scrisoare cu confirmare de primire, ca pentru data de 5

martie 2007 ora 12, la sediul său din Str. Știrbei Vodă să pună la dispoziție

expertului desemnat de instanță, copie după documentația de care dispune,

pentru efectuarea expertizei.

Raportul de expertiză

contabilă a fost înregistrat la registratura instanței la data de 16 aprilie

2007, iar prin încheierea din 23 aprilie 2007 a fost acordat termen pentru a se lua cunoștință de conținutul expertizei, intimata având suficient timp până la

data de 4 iunie să o studieze.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea, în

condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalitatea procesului, să

îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite

de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările. Intimata A.D.S.,

prin lipsa nejustificată la toate termenele, nu a formulat cereri și nu a

solicitat probe în justificarea interesului său procesual, iar instanța nu se

poate substitui părților în proces, pentru a le formula apărări.

Pe fondul cauzei,

corect a fost stabilită situația de fapt și de drept, constatându-se că

obligațiile asumate contractual de contestatoare au fost îndeplinite cu

rigurozitate, impunându-se anularea titlului executor emis de A.D.S.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de creditoarea A.D.S. București,

împotriva sentinței nr. 139 din 18 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință

prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În baza art. 274 C.

proc. civ., urmează a obliga recurenta A.D.S. București la plata sumei de 3000

lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC A. SA Plugari.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de creditoarea A.D.S. București, împotriva sentinței nr. 139 din 18

iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Obligă recurenta la

3000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC A. SA Plugari.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 8 mai 2008.