ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3271/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3271/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată
sub nr. 540/COM/2005 pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC N.R. SRL
Craiova a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA Craiova și SC B.C., sucursala
Craiova solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea
absolută a contractelor de gaj fără deposedare nr. 326/ B din 24 august 2001 și
nr. 65/ LA din 31 ianuarie 2002 încheiate între pârâte.
În motivarea acțiunii,
reclamanta arată că, la data de 2 martie 2001, SC B. a vândut către SC O. SA o
serie de mijloace fixe, emițându-se factura nr. 549241 din 2 martie2001, iar la
data de 16 decembrie 2002, aceleași mijloace fixe au fost vândute de aceasta
din urmă reclamantei.
Se susține că, deși
mijloacele fixe se aflau în proprietatea SC O. SA, ele au făcut obiectul contractului
de gaj nr. 32/ B din 24 august 2001 încheiat între SC B. SA și B.C. SA pentru
garantarea contractului de credit nr. 326 din 24 august 2001, iar, ulterior, au
făcut obiectul contractului de gaj nr. 651/ A din 31 ianuarie 2002 pentru
garantarea contractului de credit nr. 651 din 31 ianuarie 2002.
Reclamanta consideră că, la
data la care a achiziționat utilajele, acestea erau libere de sarcini.
Ca și motive de nulitate
absolută, reclamanta a invocat lipsa consimțământului valabil exprimat al
părții ce s-a obligat, lipsa obiectului determinat și cauza ilicită.
S-a susținut că, la
încheierea celor două contracte, SC B. SA nu a fost reprezentată legal întrucât
domnul B.M. nu avea calitatea de administrator al societății, nefigurând
înscris în această calitate la Registrul Comerțului.
Că, bunurile gajate nu se
mai aflau, la data perfectării contractelor, în patrimoniul societății și că
prin aceasta s-au fraudat interesele SC O. SA
Prin sentința nr. 4359 din
21 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, s-a
respins acțiunea reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă în raport de
regimul juridic al nulității absolute și că nu se poate susține încălcarea
prevederilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 cât tip, prin hotărârea A.G.A. din
27 martie 2001 B.M. a fost în funcția de președinte al consiliului de
administrație al SC B. SRL, fiind împuternicit să contracteze credite și să
semneze aceste contracte în numele societății.
S-a mai constatat că sunt
neîntemeiate susținerile reclamantei cu privire la lipsa obiectului
contractului de gaj deoarece SC O. a înțeles ca, prin acceptarea facturii
stornate, să desființeze convenția de vânzare-cumpărare, nefiind necesară
constatarea rezoluțiunii acestei convenții pe cale judecătorească.
De asemenea, instanța de
fond a considerat că nu a fost demonstrată cauza ilicită.
Apelul formulat de
reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 52 din 1
martie 2007 dată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care a reținut
în considerentele deciziei că, prin criticile aduse sentinței, s-au reiterat
motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, motive ce au fost
examinate de instanța fondului, care a statuat în mod legal asupra lor.
Astfel, în ceea ce privește
lipsa consimțământului la încheierea contractului de garanție s-a reținut că
prima instanță a statuat că, prin hotărârea A.G.A. nr. 1 din 27 martie 2001, B.M.
a fost numit președinte al Consiliului de Administrație, fiind împuternicit să
contracteze credite în numele societății și să semneze astfel de contracte.
Și în privința lipsei
obiectului contractului, s-au înlăturat susținerile reclamantei ca fiind
neîntemeiate, considerându-se că SC O. SA prin acceptarea facturii stornate a
înțeles să desființeze convenția de vânzare-cumpărare având ca obiect
mijloacele fixe, nefiind necesară constatarea rezoluțiunii de către instanța de
judecată.
De asemenea, s-a avut în
vedere că plata efectuată prin procesul-verbal de compensare din 5 aprilie 2002
prin care SC O. SA și SC B. SA și-au compensat reciproc datoriile, nu
influențează valabilitatea contractelor, în condițiile în care acesta a fost
încheiat ulterior.
Nici motivul de nulitate
întemeiat pe prevederile art. 968 C. civ., privind cauza ilicită nu a putut fi
reținut în condițiile în care argumentele reclamantei s-au limitat de fapt la
lipsa obiectului gajului, la faptul că bunurile nu-i mai aparțineau pârâtei,
astfel că nu ar mai fi existat posibilitatea să le gajeze.
Cu privire la concluziile
expertului desemnat pentru efectuarea expertizei în primul ciclu procesual s-a
considerat că, în mod corect au fost înlăturate dat fiind că expertul și-a
exprimat păreri personale și aprecieri asupra proprietății, substituindu-se instanței.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs reclamanta care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de
art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat
următoarele:
- Lipsa consimțământului
valabil exprimat în ce privește factura de stornare se poate reține ca urmare a
faptului că au fost emise ordine de plată anterior acesteia ceea ce înseamnă că
prețul utilajelor a fost achitat.
- În ce privește existența
cauzei ilicite, trebuia avut în vedere faptul că nimeni nu se poate obliga la
ceea ce nu are, astfel că garantarea cu mijloacele fixe, utilaje de către SC B.
s-a făcut cu încălcarea legii.
- La data acordării
creditului de către B.C.C., domnul B.M. nu avea calitatea de reprezentant legal
al societății întrucât actul adițional prin care au fost cesionate părțile
sociale către acesta și ceilalți acționari nu erau înregistrate la O.R.C. și,
mai mult, garantarea cu mijloace fixe care aveau o valoare contabilă mai mare
de 2/3 din valoarea patrimoniului trebuia să fie făcută cu acordul A.G.A.
Celelalte susțineri din
cererea de recurs vizează aspecte ce țin de aprecierea dată de instanță
concluziilor raportului de expertiză.
Analizând decizia atacată,
prin prisma criticilor invocate de recurentă, se constată că acestea se circumscriu
motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând
aplicarea greșită a legii.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
Recurenta nu poate susține
lipsa consimțământului valabil exprimat la perfectarea contractului de garanție
în condițiile în care, prin hotărârea A.G.A. nr. 1 din 27 martie 2001 a
societății SC B. SA Craiova a fost numit președinte al Consiliului de
Administrație, iar prin adresa nr. 14 din 27 iulie 2001 a fost mandatat de A.G.A.
să contacteze credite în numele societății și să se semneze astfel de
contracte.
Instanța apelului a reținut
în mod legal calitatea de reprezentant al societății a numitului B.M. și
existența consimțământului valabil cu încheierea contractului de garanție,
motiv pentru care critica este nefondată, nefiind încălcate prevederile art. 146
din Legea nr. 31/1990 republicată.
Nici critica referitoare la
aplicarea greșită a dispozițiilor art. 968 C. civ., privind cauza ilicită nu
poate fi primită întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenței acesteia, în
situația în care garantarea unui împrumut bancar nu poate constitui o
operațiune nelegală cât timp bunul constituit ca gaj îi aparținea pârâtei SC B.
SA Craiova, aceasta având dreptul de a dispune de bunul său, iar factura de stornare
a vânzării obiectului gajului este valabilă, nefiind anulată.
Privitor la celelalte
susțineri ale recurentei ce țin de reținerile raportului de expertiză și
aprecierile instanței cu privire la acesta, nu pot face obiectul analizei
instanței de control judiciar în această fază procesuală, neconstituind motive
de nelegalitate a deciziei conform art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte va menține, ca legală, decizia atacată prin respingerea ca
nefondat a recursului, în temeiul art. 312 art. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta SC N.R. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 52
din 1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 octombrie 2007.