ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3271/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 540/COM/2005 pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC N.R. SRL Craiova a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA Craiova și SC B.C., sucursala Craiova solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractelor de gaj fără deposedare nr. 326/ B din 24 august 2001 și nr. 65/ LA din 31 ianuarie 2002 încheiate între pârâte. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că, la data de 2 martie 2001, SC B. a vândut către SC O. SA o serie de mijloace fixe, emițându-se factura nr. 549241 din 2 martie2001, iar la data de 16 decembrie 2002, aceleași mijloace fixe au fost vândute de aceasta din urmă reclamantei.

Se susține că, deși mijloacele fixe se aflau în proprietatea SC O. SA, ele au făcut obiectul contractului de gaj nr. 32/ B din 24 august 2001 încheiat între SC B. SA și B.C. SA pentru garantarea contractului de credit nr. 326 din 24 august 2001, iar, ulterior, au făcut obiectul contractului de gaj nr. 651/ A din 31 ianuarie 2002 pentru garantarea contractului de credit nr. 651 din 31 ianuarie 2002. Reclamanta consideră că, la data la care a achiziționat utilajele, acestea erau libere de sarcini. Ca și motive de nulitate absolută, reclamanta a invocat lipsa consimțământului valabil exprimat al părții ce s-a obligat, lipsa obiectului determinat și cauza ilicită. S-a susținut că, la încheierea celor două contracte, SC B. SA nu a fost reprezentată legal întrucât domnul B.M.

nu avea calitatea de administrator al societății, nefigurând înscris în această calitate la Registrul Comerțului. Că, bunurile gajate nu se mai aflau, la data perfectării contractelor, în patrimoniul societății și că prin aceasta s-au fraudat interesele SC O. SA Prin sentința nr. 4359 din 21 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, s-a respins acțiunea reclamantei. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă în raport de regimul juridic al nulității absolute și că nu se poate susține încălcarea prevederilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 cât tip, prin hotărârea A.G.A. din 27 martie 2001 B.M. a fost în funcția de președinte al consiliului de administrație al SC B. SRL, fiind împuternicit să contracteze credite și să semneze aceste contracte în numele societății.

S-a mai constatat că sunt neîntemeiate susținerile reclamantei cu privire la lipsa obiectului contractului de gaj deoarece SC O. a înțeles ca, prin acceptarea facturii stornate, să desființeze convenția de vânzare-cumpărare, nefiind necesară constatarea rezoluțiunii acestei convenții pe cale judecătorească. De asemenea, instanța de fond a considerat că nu a fost demonstrată cauza ilicită. Apelul formulat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 52 din 1 martie 2007 dată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care a reținut în considerentele deciziei că, prin criticile aduse sentinței, s-au reiterat motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, motive ce au fost examinate de instanța fondului, care a statuat în mod legal asupra lor.

Astfel, în ceea ce privește lipsa consimțământului la încheierea contractului de garanție s-a reținut că prima instanță a statuat că, prin hotărârea A.G.A. nr. 1 din 27 martie 2001, B.M. a fost numit președinte al Consiliului de Administrație, fiind împuternicit să contracteze credite în numele societății și să semneze astfel de contracte. Și în privința lipsei obiectului contractului, s-au înlăturat susținerile reclamantei ca fiind neîntemeiate, considerându-se că SC O. SA prin acceptarea facturii stornate a înțeles să desființeze convenția de vânzare-cumpărare având ca obiect mijloacele fixe, nefiind necesară constatarea rezoluțiunii de către instanța de judecată. De asemenea, s-a avut în vedere că plata efectuată prin procesul-verbal de compensare din 5 aprilie 2002 prin care SC O. SA și SC B. SA și-au compensat reciproc datoriile, nu influențează valabilitatea contractelor, în condițiile în care acesta a fost încheiat ulterior.

Nici motivul de nulitate întemeiat pe prevederile art. 968 C. civ., privind cauza ilicită nu a putut fi reținut în condițiile în care argumentele reclamantei s-au limitat de fapt la lipsa obiectului gajului, la faptul că bunurile nu-i mai aparțineau pârâtei, astfel că nu ar mai fi existat posibilitatea să le gajeze. Cu privire la concluziile expertului desemnat pentru efectuarea expertizei în primul ciclu procesual s-a considerat că, în mod corect au fost înlăturate dat fiind că expertul și-a exprimat păreri personale și aprecieri asupra proprietății, substituindu-se instanței. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora a arătat următoarele: - Lipsa consimțământului valabil exprimat în ce privește factura de stornare se poate reține ca urmare a faptului că au fost emise ordine de plată anterior acesteia ceea ce înseamnă că prețul utilajelor a fost achitat. - În ce privește existența cauzei ilicite, trebuia avut în vedere faptul că nimeni nu se poate obliga la ceea ce nu are, astfel că garantarea cu mijloacele fixe, utilaje de către SC B. s-a făcut cu încălcarea legii. - La data acordării creditului de către B.C.C., domnul B.M. nu avea calitatea de reprezentant legal al societății întrucât actul adițional prin care au fost cesionate părțile sociale către acesta și ceilalți acționari nu erau înregistrate la O.R.C.

și, mai mult, garantarea cu mijloace fixe care aveau o valoare contabilă mai mare de 2/3 din valoarea patrimoniului trebuia să fie făcută cu acordul A.G.A. Celelalte susțineri din cererea de recurs vizează aspecte ce țin de aprecierea dată de instanță concluziilor raportului de expertiză. Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor invocate de recurentă, se constată că acestea se circumscriu motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând aplicarea greșită a legii. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Recurenta nu poate susține lipsa consimțământului valabil exprimat la perfectarea contractului de garanție în condițiile în care, prin hotărârea A.G.A.

nr. 1 din 27 martie 2001 a societății SC B. SA Craiova a fost numit președinte al Consiliului de Administrație, iar prin adresa nr. 14 din 27 iulie 2001 a fost mandatat de A.G.A. să contacteze credite în numele societății și să se semneze astfel de contracte. Instanța apelului a reținut în mod legal calitatea de reprezentant al societății a numitului B.M. și existența consimțământului valabil cu încheierea contractului de garanție, motiv pentru care critica este nefondată, nefiind încălcate prevederile art. 146 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Nici critica referitoare la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 968 C. civ., privind cauza ilicită nu poate fi primită întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenței acesteia, în situația în care garantarea unui împrumut bancar nu poate constitui o operațiune nelegală cât timp bunul constituit ca gaj îi aparținea pârâtei SC B. SA Craiova, aceasta având dreptul de a dispune de bunul său, iar factura de stornare a vânzării obiectului gajului este valabilă, nefiind anulată. Privitor la celelalte susțineri ale recurentei ce țin de reținerile raportului de expertiză și aprecierile instanței cu privire la acesta, nu pot face obiectul analizei instanței de control judiciar în această fază procesuală, neconstituind motive de nelegalitate a deciziei conform art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va menține, ca legală, decizia atacată prin respingerea ca nefondat a recursului, în temeiul art. 312 art. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC N.R. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 52 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2007.