ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2200/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 13,

pronunțată la data de 12 martie 2008, Secția comercială a Tribunalului Dolj a

respins acțiunea, astfel cum a fost precizată și completată, formulată de

reclamanta SC B.C. SRL împotriva pârâtei SC C. SA

Spre a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că motivele de nulitate absolută a hotărârii adunării

generale ordinare a acționarilor societății pârâte din data de 24 mai 2005,

invocate de reclamantă prin acțiunea introductivă, astfel cum au fost detaliate

prin precizarea adusă acesteia, sunt nefondate, iar motivele invocate la data

de 12 martie 2008 sunt tardive, în raport cu dispozițiile art. 132 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990, republicată.

În motivarea sentinței s-a

arătat că prin hotărârea adunării generale a acționarilor SC C. SA din data de

26 martie 2005 a fost ales Consiliul de administrație pentru un mandat de patru

ani, hotărâre menținută de instanțele judecătorești, așa încât la data

convocării adunării generale pentru data de 24 mai 2007, mandatul consiliului

de administrație era valabil, situație ce înlătură și critica accesorie vizând

nulitatea actelor emise de administratori; că, în cauză au fost respectate

condițiile legale referitoare la motivele pe care trebuie să le cuprindă

convocarea atunci când pe ordinea de zi figurează numirea administratorilor

conform art. 116 pct. 6 din Legea nr. 31/1990 R; că reclamanta nu argumentează

de ce este nul raportul de evaluare clădiri și nici în ce constă vătămarea ce i

s-a adus prin aprobarea acestui raport, dat fiind că un astfel de motiv antrenează

nulitatea relativă; că dispozițiile art. 117

2

alin. (1) din

precitata lege au fost respectate întocmai de către pârâtă, întrucât în

convocare s-a precizat că documentele și materialele referitoare la problemele

incluse pe ordinea de zi se pot consulta la sediul societății și nu a făcut

dovada, conform art. 1169 C. civ., că pârâta a refuzat să-i pună la dispoziție

informațiile cerute; că motivele invocate de reclamantă la data de 12 martie

2008, fiind lovite de nulitate relativă, sunt tardiv formulate, și, deopotrivă,

neîntemeiate, având în vedere că pe ordinea de zi a existat suficient de clar

chestiunea discutării operațiunilor de gajare și închiriere, iar pârâta a făcut

dovada calității de acționar a numitului E.R.A.M.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de Secția

comercială a Curții de Apel Craiova prin decizia nr. 270, pronunțată la data de

9 octombrie 2008.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel, analizând criticile apelantei în raport cu sentința

atacată, a apreciat că acestea sunt nefondate, considerând că, față de

caracterul devolutiv al apelului, apelanta are posibilitatea de a solicita

argumentat administrarea de probe în apel; că lipsa specificațiilor detaliate

ale ordinii de zi, evocată în susținerea nerespectării art. 117 pct. 6 din

Legea nr. 31/1990, republicată, nu constituie motiv de nulitate absolută, atât

timp cât s-a specificat în convocator faptul că aceste informații se află la

dispoziția acționarilor, putând fi consultate la sediul societății; că nu se

poate reține că votul unui non - acționar constituie motiv de nulitate

absolută, iar, în cauză, numitul E.R.A.M. a făcut dovada de acționar cu adresa nr.

22390 din 8 mai 2007 a D.C. SA, din proiectul de divizare nerezultând că și-ar

fi pierdut această calitate; că apelanta reclamantă nu precizează motivele care

au condus la nulitatea raportului de evaluare și nici vătămarea care i s-a

produs prin aprobarea raportului, dat fiind caracterul relativ al nulității

astfel invocate; că mandatul consiliului de administrație a fost prelungit,

fiind valabil la data convocării adunării din 24 mai 2007 și că dispozițiile art.

274 alin. (3) C. proc. civ., nu-și găsesc aplicare în speță, întrucât cuantumul

de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocat, nu este exagerat de mare.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, invocând în drept dispozițiile art.

304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de

apel a apreciat greșit nulitatea punctului de pe ordinea de zi referitor la

evaluarea clădirilor și probele administrate în cauză din care rezultă că E.R.A.M.

nu mai figurează printre acționarii societății C.

În dezvoltarea motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că instanța de apel nu a

observat și nu a dat eficiență unui înscris determinant existent la dosarul

cauzei, respectiv raportului de expertiză extrajudiciară, din cuprinsul căruia

rezultă că terenurile și clădirile societății pârâte au fost subevaluate prin

schimbarea zonelor teritoriale și a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a

legii în speță, cu referire la art. 117 pct. 6 din Legea nr. 31/1990

republicată, având în vedere că „nu s-au pus la dispoziția acționarilor

informații în legătură cu ordinea de zi”.

Recurenta a arătat, de

asemenea, că instanța de apel a omis să soluționeze petitul de cerere privind

încălcarea prevederilor art. 117

2

alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

omisiune „ce echivalează cu minus petita”.

Intimata SC C. SA a

solicitat prin întâmpinarea formulată în cauză respingerea recursului,

apreciind ca fiind nefondate motivele invocate și solicitând cheltuielile de

judecată efectuate în această cale de atac.

Recursul este nefondat.

Astfel, având în vedere că

motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizează nelegalitatea

hotărârii în cazul în care, deși rezultă fără dubiu natura actului juridic

dedus judecății ori înțelesul lui, instanța de apel, prin interpretarea dată

acestuia, îi alterează în mod substanțial natura sau înțelesul lămurit, vădit

neîndoielnic, se constată că aspectele invocate de recurentă în susținerea

acestui motiv nu se circumscriu acestor ipoteze și nu justifică invocarea

precitatului motiv de recurs.

Potrivit prevederilor art. 117

pct. 6 din Legea nr. 31/1990, republicată, convocarea va cuprinde locul și data

ținerii adunării, precum și ordinea de zi cu menționarea explicită a tuturor

problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării, iar, în cazul în care

pe ordinea de zi figurează numirea administratorilor sau a membrilor

consiliului de supraveghere, în convocare se va menționa că lista cuprinzând

informații cu privire la numele, localitatea de domiciliu și calificarea

profesională ale persoanelor propuse pentru funcția de administrator se află la

dispoziția acționarilor putând fi consultată și completată de aceștia, cerințe

respectate în cauză, așa încât nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., nu-și găsește incidența în speță.

Cum în urma modificării

textului art. 304 pct. 6 prin O.U.G. nr. 138/2000 minus petita nu mai

constituie motiv de recurs, nu se justifică critica recurentei vizând acest

aspect, prevederile menționatului text nefiind, de altfel, aplicabil hotărârilor

de control judiciar prin care se păstrează în întregime soluțiile atacate,

respingându-se calea de atac, cazul în speță.

Dacă, însă, prin această

critică, recurenta a înțeles să se refere la nepronunțarea instanței de apel pe

motivul referitor la încălcarea prevederilor art. 117

2

alin. (1) din

Legea societăților comerciale, aspect ce se circumscrie motivului prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ., din examinarea conținutului cererii de apel se

observă inexistența unei astfel de critici spre a putea induce aplicarea

acestui motiv de recurs.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul declarat în cauză, iar, în conformitate cu prevederile art. 274

alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta, în culpă procesuală, să plătească

intimatei cheltuielile de judecată pe care aceasta le-a efectuat în recurs,

reprezentând onorariu avocat, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC B.C. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 270 din 9 octombrie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta –

reclamantă să plătească intimatei – pârâte SC C. SA Craiova suma de 2.000 lei,

cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

30 septembrie 2009.