ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1811/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 8489/2000 al Tribunalului București, secția comercială, reclamanta SC P.M. SA București a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se constate nulitatea absolută a contractelor de gaj, cu deposedare, transcrise în Registrul Special de Gajuri al Judecătoriei sectorului 5, București, sub numerele 169 din 29 septembrie 1998, 78 din 4 martie 1999 și 314 din 30 iulie 1998, în contradictoriu cu B.I.R. București. Motivând acțiunea sa, reclamanta a susținut că a încheiat cu pârâta un contract de împrumut, în anul 1998, pentru achiziționarea de aparatură medicală necesară desfășurării activității și, totodată, contracte de gaj cu deposedare accesorii la contractul de împrumut.

Cum deposedarea în fapt nu a avut loc niciodată, reclamanta folosindu-se de bunurile gajate în activitatea curentă, a solicitat să se constate nulitatea absolută a acestor contracte. Prin sentința nr. 371 din 22 ianuarie 2001 Tribunalul București, secția comercială, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, pentru fiecare contract de gaj cu deposedare, părțile au încheiat și câte un proces-verbal de custodie, în aceeași zi, prin care au convenit ca bunurile gajate să fie lăsate în păstrarea custodelui, respectiv, a garantului proprietar al bunurilor.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, pronunțată de instanța de fond, a fost admis de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, care, prin decizia nr. 741 din 14 mai 2001, a schimbat în tot această sentință și, pe fond, a admis acțiunea reclamantei, constatând nulitatea absolută a contractelor de gaj cu deposedare, transcrise la Registrul Special de Gajuri al Judecătoriei sector 5 București, sub numerele 169 din 29 septembrie 1998, 74 din 4 martie 1999 și 314 din 30 iulie 1998, reținând că practica în materie este în sensul că posesiunea contractuală nu poate înlocui efectiva deposedare și că, sub acest aspect, sunt nule contractele de gaj comercial care stipulează lăsarea bunului în custodia debitorului, prin inversarea rolurilor, calitatea de custode fiind atribuită de art. 480 alin. (1) C. com., numai creditorului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta B.I.R., sucursala Plevnei, bancă în faliment, prin lichidator SC R.V.A. SA București, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în totalitate a acestei hotărâri întrucât: - prin hotărârea recurată s-au interpretat greșit contractele de gaj și procesele verbale de custodie, ceea ce a schimbat interesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Nu s-a avut în vedere, a motivat pârâta, că aceste acte se intercondiționează, că din aceste acte rezultă clar că banca are posesia bunurilor, iar reclamanta este un detentor precar; - prin hotărârea recurată s-au aplicat greșit provederile legale, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., respectiv, s-au aplicat greșit prevederile art. 480 C. com. Recursul pârâtei este întemeiat. Prin contractul de împrumut nr. 236 din 7 iulie 1998, având ca obiect împrumutul sumei de 70.000 dolari S.U.A., pârâta B.I.R. a împrumutat reclamantei SC P.M. SA București, suma de mai sus pe termen de 36 de luni, în scopul utilizării acestei sume de către societatea beneficiară a împrumutului pentru achiziționarea de aparatură medicală și plata comisioanelor aferente. Contractele de gaj cu deposedare au fost corect transcrise în Registrul de Gajuri al Judecătoriei Sector 2 București. În baza acestor contracte, corect în aceeași zi s-a încheiat și un contract de custodie reglementat de art. 480 alin. (2) C. com.

Aceste contracte sunt valabil încheiate, adevăratul posesor al bunurilor gajate este banca și nici un argument legal nu îndreptățea instanța de apel să constate nulitatea absolută a contractelor de gaj cu deposedare. În acest sens, greșit instanța de apel a apreciat că art. 480 alin. (2) C. com. permite predarea bunului gajat exclusiv unei terțe persoane. În fapt, prin dispozițiile acestui text de lege, părțile au posibilitatea de a alege o persoană căreia să i se dea bunul girat. Lăsarea aparaturii medicale de către bancă în custodia societății beneficiară a împrumutului bancar, nu înseamnă pierderea de către bancă a posesiei bunurilor respective, cum greșit a reținut instanța de apel, banca a rămas în continuare adevărata posesoare a bunurilor, societatea împrumutată de bancă cu sume în valută să le achiziționeze deținându-le în acest caz sub nume de depozitar precar.

În consecință, recursul pârâtei este întemeiat și se va admite, va fi modificată hotărârea recurată și se va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta B.I.R., sucursala Plevnei, bancă în faliment, prin lichidator SC R.V.A. SA București, împotriva deciziei nr. 741 din 14 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică și respinge apelul declarat de reclamanta SC P.M. SA București, împotriva sentinței nr. 371 din 22 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.