ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1299/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 9 februarie 2000, creditoarea B.R. SA, sucursala Craiova, a solicitat Tribunalului Dolj autorizarea vânzării gajului, privind utilajele menționate în contractele de garanție nr. 43/1998 și 48/1999, ca urmare a nerespectării de către debitoarea SC R.I. SRL a clauzelor contractului de credit nr. 37/1998, cu actele adiționale aferente. La 2 martie 2000, Tribunalul Dolj a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a SC B.D.J. SA și SC F. SRL, în proprietate, respectiv, posesia cărora au trecut utilajele, ulterior constituirii gajului. Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 426 din 24 martie 2000, a admis cererea și a autorizat vânzarea prin licitație publică a bunurilor date în gaj, conform contractelor de garanție nr. 43/1998 și 48/1999.

Împotriva acestei sentințe a formulat opoziție pârâta SC B.D.J. SA Aninoasa, solicitând, totodată, ridicarea sechestrului asigurător și suspendarea executării pentru rejudecarea fondului. Prin sentința nr. 1276 din 18 septembrie 2001, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins opoziția ca tardiv formulată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că sentința, care a autorizat vânzarea gajului, a fost comunicată pârâtei SC B.D.J. SA, la 31 mai 2000, și că, în raport cu această dată, opoziția formulată, la 20 iunie 2000, este tardivă, nefiind introdusă în termenul de 3 zile prevăzut de art. 483 C. com. Prin decizia nr. 1035 din 29 noiembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul declarat de SC B.D.J.

împotriva sentinței nr. 1276 din 18 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Dolj, precum și de SC R.I. SRL Craiova și SC F. SRL Craiova. A anulat în parte sentința nr. 426 din 24 martie 2000, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 351/C din 2000, precum și sentința nr. 1275 din 18 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1262/C din 2000, în ceea ce privește SC B.D.J. SA și, pe fond, a admis cererea formulată de reclamantă față de SC B.D.J. SA și a încuviințat ca, prin licitație publică, să se vândă bunurile date în gaj, conform contractelor de garanție nr. 43/1998 și nr. 48/1999. Au fost menținute dispozițiile sentințelor de mai sus față de SC R.I. SRL Craiova și SC F. SRL Craiova.

Au fost respinse, ca inadmisibile, apelurile declarate de SC R.I. SRL Craiova și SC F. SRL Craiova, împotriva sentinței civile nr. 1276 din 18 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1262/C/2000. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că, într-adevăr, citarea apelantei SC B.D.J. SA Craiova s-a făcut nelegal, astfel că hotărârile pronunțate sunt nule absolut, așa încât, potrivit art. 297 C. proc. civ., a fost admis apelul declarat de această pârâtă și au fost anulate în parte hotărârile, în ceea ce-o privește pe această apelantă.

Cât privește fondul cauzei, a reținut că, neevocându-se aspecte de fond, care să conducă la neautorizarea gajului, cererea creditoarei este fondată și, pe cale de consecință, nu se mai justifică nici ridicarea sechestrului deja instituit și nici suspendarea executării silite, iar dacă există motive de nelegalitate privind executarea silită a gajului, partea are la îndemână calea contestației la executare. Privitor la apelurile declarate de SC R.I. SRL și SC F. SRL, s-a constatat că cele două societăți comerciale au declarat separat opoziție, formându-se dosarul nr. 1132/C din 2000, în care s-a pronunțat sentința nr. 1232 din 11 septembrie 2000, respingându-se opoziția formulată de acestea, ca tardiv introdusă.

Apelurile formulate de către aceste două societăți comerciale au făcut obiectul dosarului nr. 409/C din 2001 al Curții de Apel Craiova și au fost respinse, reținându-se autoritatea de lucru judecat, întrucât opozițiile introduse de cele două societăți au fost bine respinse, ca fiind tardive. Cât privește împrejurarea că debitoarea principală se află în procedură de faliment, potrivit art. 86 din Legea nr. 99/1999, care aduce o modificare art. 35 din Legea nr. 64/1995, republicată, instanța a reținut că măsurile întreprinse de creditoare, pentru valorificarea garanțiilor, nu se suspendă ca urmare a declanșării procedurii reorganizării judiciare și falimentului. Pârâta SC B.D.J. SA Craiova a declarat recurs împotriva deciziei curții de apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, pe fondul cauzei, admiterea opoziției sale, cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Recurenta susține astfel, că soluția instanței de apel, de a anula în parte, numai față de ea, hotărârile pronunțate în cauză, datorită nulității absolute a actelor de procedură, este discutabilă, deoarece o astfel de nulitate nu poate opera parțial și cu încălcarea principiului contradictorialității dezbaterilor. De asemenea, arată că instanțele au fost lipsite de rol activ, nu au analizat în totalitate probatoriile administrate și, neobservând neregulile procedurale produse, au pronunțat greșit soluții bazate numai pe tardivitate.

Mai arată și că, în mod eronat, s-a reținut că acțiunile declanșate împotriva debitorului falit nu se suspendă, conform Legii nr. 64/1995, pentru valorificarea garanțiilor considerându-se că este aplicabilă Legea nr. 99/1999, deoarece, în speță, creditorul nu numai că nu a cerut autorizarea judecătorului sindic, dar nu a făcut nici dovada că a declanșat procedura executării silite, în temeiul Legii nr. 99/1999. În consecință, susține că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut și a pronunțat o decizie nelegală, nesuspendând acțiunile îndreptate împotriva debitoarei principale, așa cum legea o cere în mod expres. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Soluția instanței de apel de a anula în parte sentințele nr. 426/2000 și nr. 1276/2000, față de apelanta SC B.D.J.

SA, motivat de neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu această apelantă, atât în faza de autorizare a gajului, cât și în opoziția pe care a formulat-o, este corectă și în deplină concordanță cu dispozițiile art. 296 C. proc. civ., anularea hotărârii tribunalului, privind această parte, fiind totală și nu parțială, așa cum susține recurenta, și neafectând în nici un fel principiul contradictorialității dezbaterilor. Pe fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., instanța de apel a constatat, de asemenea, corect că SC B.D.J.

SA nu a invocat aspecte de fond în cadrul opoziției exercitate în dosarul nr. 1262/C din 2001 al Tribunalului Dolj, respectiv, că bunurile nu ar putea fi urmărite pe această cale, or, potrivit contractelor depuse la dosar, rezultă că s-a instituit gajul, există o creanță din partea creditoarei, iar, în conformitate cu art. 1685 C. civ., garanția fiind reală, permite creditorului să urmărească bunul în mâinile oricărui s-ar afla. În ceea ce privește soluționarea apelurilor declarate de SC R.I. SRL și SC F. SRL, prin respingerea lor, se constată că este, de asemenea, corectă, reținând că opozițiile au fost bine respinse, întrucât sentința tribunalului, prin care s-a autorizat vânzarea gajului, a fost comunicată celor două opozante la data de 31 mai 2000, iar acestea au introdus opozițiile la 6 iunie 2000, deci, cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Respingerea acestor din urmă două apeluri ca inadmisibile, s-a impus, întrucât ambele apelante au declarat separat opoziții, care au fost respinse, reținându-se, cu autoritate de lucru judecat, că opozițiile au fost formulate tardiv. În sfârșit, instanța de apel a apreciat corect și față de împrejurarea că debitoarea principală s-ar afla în procedura de faliment, atunci când a reținut că, în conformitate cu Legea nr. 99/1999, care aduce modificări legii falimentului, chiar într-o astfel de situație, măsurile declarate de creditoare, pentru valorificarea garanțiilor, nu se suspendă. Astfel fiind, și aceste susțineri ale recurentei, în sensul că hotărârea instanței de apel este greșită pentru că nu a suspendat acțiunile îndreptate împotriva debitoarei principale și pentru că ar fi acordat mai mult decât s-a cerut, sunt nefondate și nu pot fi primite.

În consecință, reținându-se că pârâta SC B.D.J. SA Craiova nu a formulat în recurs nici o critică de natură să conducă la casarea deciziei curții de apel, aceasta urmează a fi menținută ca fiind legală și temeinică și se va respinge recursul pârâtei SC B.D.J. SA Craiova, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei, SC B.D.J. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 1035 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 3 martie 2003.