ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1299/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 9 februarie 2000,

creditoarea B.R. SA, sucursala Craiova, a solicitat Tribunalului Dolj

autorizarea vânzării gajului, privind utilajele menționate în contractele de

garanție nr. 43/1998 și 48/1999, ca urmare a nerespectării de către debitoarea

SC R.I. SRL a clauzelor contractului de credit nr. 37/1998, cu actele

adiționale aferente.

La 2 martie 2000, Tribunalul Dolj a

dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a SC B.D.J. SA și SC F. SRL,

în proprietate, respectiv, posesia cărora au trecut utilajele, ulterior constituirii

gajului.

Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 426

din 24 martie 2000, a admis cererea și a autorizat vânzarea prin licitație

publică a bunurilor date în gaj, conform contractelor de garanție nr. 43/1998

și 48/1999.

Împotriva acestei sentințe a formulat

opoziție pârâta SC B.D.J. SA Aninoasa, solicitând, totodată, ridicarea

sechestrului asigurător și suspendarea executării pentru rejudecarea fondului.

Prin sentința nr. 1276 din 18

septembrie 2001, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins opoziția ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că sentința, care a autorizat vânzarea gajului, a fost

comunicată pârâtei SC B.D.J. SA, la 31 mai 2000, și că, în raport cu această

dată, opoziția formulată, la 20 iunie 2000, este tardivă, nefiind introdusă în

termenul de 3 zile prevăzut de art. 483 C. com.

Prin decizia nr. 1035 din 29

noiembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul

declarat de SC B.D.J. împotriva sentinței nr. 1276 din 18 septembrie 2000,

pronunțată de Tribunalul Dolj, precum și de SC R.I. SRL Craiova și SC F. SRL

Craiova.

A anulat în parte sentința nr. 426

din 24 martie 2000, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 351/C din 2000,

precum și sentința nr. 1275 din 18 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul

Dolj în dosarul nr. 1262/C din 2000, în ceea ce privește SC B.D.J. SA și, pe

fond, a admis cererea formulată de reclamantă față de SC B.D.J. SA și a

încuviințat ca, prin licitație publică, să se vândă bunurile date în gaj, conform

contractelor de garanție nr. 43/1998 și nr. 48/1999.

Au fost menținute dispozițiile

sentințelor de mai sus față de SC R.I. SRL Craiova și SC F. SRL Craiova.

Au fost respinse, ca inadmisibile,

apelurile declarate de SC R.I. SRL Craiova și SC F. SRL Craiova, împotriva

sentinței civile nr. 1276 din 18 septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Dolj,

în dosarul nr. 1262/C/2000.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că, într-adevăr, citarea apelantei SC B.D.J. SA

Craiova s-a făcut nelegal, astfel că hotărârile pronunțate sunt nule absolut,

așa încât, potrivit art. 297 C. proc. civ., a fost admis apelul declarat de

această pârâtă și au fost anulate în parte hotărârile, în ceea ce-o privește pe

această apelantă.

Cât privește fondul cauzei, a

reținut că, neevocându-se aspecte de fond, care să conducă la neautorizarea

gajului, cererea creditoarei este fondată și, pe cale de consecință, nu se mai

justifică nici ridicarea sechestrului deja instituit și nici suspendarea

executării silite, iar dacă există motive de nelegalitate privind executarea

silită a gajului, partea are la îndemână calea contestației la executare.

Privitor la apelurile declarate de

SC R.I. SRL și SC F. SRL, s-a constatat că cele două societăți comerciale au

declarat separat opoziție, formându-se dosarul nr. 1132/C din 2000, în care s-a

pronunțat sentința nr. 1232 din 11 septembrie 2000, respingându-se opoziția

formulată de acestea, ca tardiv introdusă.

Apelurile formulate de către aceste

două societăți comerciale au făcut obiectul dosarului nr. 409/C din 2001 al

Curții de Apel Craiova și au fost respinse, reținându-se autoritatea de lucru

judecat, întrucât opozițiile introduse de cele două societăți au fost bine

respinse, ca fiind tardive.

Cât privește împrejurarea că

debitoarea principală se află în procedură de faliment, potrivit art. 86 din

Legea nr. 99/1999, care aduce o modificare art. 35 din Legea nr. 64/1995,

republicată, instanța a reținut că măsurile întreprinse de creditoare, pentru

valorificarea garanțiilor, nu se suspendă ca urmare a declanșării procedurii

reorganizării judiciare și falimentului.

Pârâta SC B.D.J. SA Craiova a

declarat recurs împotriva deciziei curții de apel, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, pe fondul cauzei, admiterea

opoziției sale, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Recurenta susține astfel, că soluția

instanței de apel, de a anula în parte, numai față de ea, hotărârile pronunțate

în cauză, datorită nulității absolute a actelor de procedură, este discutabilă,

deoarece o astfel de nulitate nu poate opera parțial și cu încălcarea

principiului contradictorialității dezbaterilor.

De asemenea, arată că instanțele au

fost lipsite de rol activ, nu au analizat în totalitate probatoriile

administrate și, neobservând neregulile procedurale produse, au pronunțat

greșit soluții bazate numai pe tardivitate.

Mai arată și că, în mod eronat, s-a

reținut că acțiunile declanșate împotriva debitorului falit nu se suspendă,

conform Legii nr. 64/1995, pentru valorificarea garanțiilor considerându-se că

este aplicabilă Legea nr. 99/1999, deoarece, în speță, creditorul nu numai că

nu a cerut autorizarea judecătorului sindic, dar nu a făcut nici dovada că a

declanșat procedura executării silite, în temeiul Legii nr. 99/1999.

În consecință, susține că instanța

de apel a acordat mai mult decât s-a cerut și a pronunțat o decizie nelegală,

nesuspendând acțiunile îndreptate împotriva debitoarei principale, așa cum

legea o cere în mod expres.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

Soluția instanței de apel de a anula

în parte sentințele nr. 426/2000 și nr. 1276/2000, față de apelanta SC B.D.J.

SA, motivat de neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu această apelantă,

atât în faza de autorizare a gajului, cât și în opoziția pe care a formulat-o,

este corectă și în deplină concordanță cu dispozițiile art. 296 C. proc. civ., anularea

hotărârii tribunalului, privind această parte, fiind totală și nu parțială, așa

cum susține recurenta, și neafectând în nici un fel principiul

contradictorialității dezbaterilor.

Pe fondul cauzei, în temeiul

dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., instanța de apel a constatat, de asemenea,

corect că SC B.D.J. SA nu a invocat aspecte de fond în cadrul opoziției

exercitate în dosarul nr. 1262/C din 2001 al Tribunalului Dolj, respectiv, că

bunurile nu ar putea fi urmărite pe această cale, or, potrivit contractelor

depuse la dosar, rezultă că s-a instituit gajul, există o creanță din partea

creditoarei, iar, în conformitate cu art. 1685 C. civ., garanția fiind reală,

permite creditorului să urmărească bunul în mâinile oricărui s-ar afla.

În ceea ce privește soluționarea

apelurilor declarate de SC R.I. SRL și SC F. SRL, prin respingerea lor, se

constată că este, de asemenea, corectă, reținând că opozițiile au fost bine

respinse, întrucât sentința tribunalului, prin care s-a autorizat vânzarea

gajului, a fost comunicată celor două opozante la data de 31 mai 2000, iar

acestea au introdus opozițiile la 6 iunie 2000, deci, cu depășirea termenului

prevăzut de lege.

Respingerea acestor din urmă două

apeluri ca inadmisibile, s-a impus, întrucât ambele apelante au declarat

separat opoziții, care au fost respinse, reținându-se, cu autoritate de lucru

judecat, că opozițiile au fost formulate tardiv.

În sfârșit, instanța de apel a

apreciat corect și față de împrejurarea că debitoarea principală s-ar afla în

procedura de faliment, atunci când a reținut că, în conformitate cu Legea nr. 99/1999,

care aduce modificări legii falimentului, chiar într-o astfel de situație, măsurile

declarate de creditoare, pentru valorificarea garanțiilor, nu se suspendă.

Astfel fiind, și aceste susțineri

ale recurentei, în sensul că hotărârea instanței de apel este greșită pentru că

nu a suspendat acțiunile îndreptate împotriva debitoarei principale și pentru

că ar fi acordat mai mult decât s-a cerut, sunt nefondate și nu pot fi primite.

În consecință, reținându-se că

pârâta SC B.D.J. SA Craiova nu a formulat în recurs nici o critică de natură să

conducă la casarea deciziei curții de apel, aceasta urmează a fi menținută ca

fiind legală și temeinică și se va respinge recursul pârâtei SC B.D.J. SA

Craiova, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul pârâtei, SC B.D.J. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 1035

din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 3 martie 2003.