ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 203/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 1405 din 1 noiembrie 2000,

Tribunalul Neamț, secția comercială, a respins, ca prescrisă, acțiunea

reclamantelor S.C. R.V.A. S.A. București, lichidator B.K. S.A. Piatra Neamț, și

S.C. P.H., împotriva pârâților  A.G., T.L., T.N.E. și S.C. A S.R.L. Târgu

Neamț.

Se reține că pârâții au contractat un împrumut în

sumă de 20.000.000 lei de la reclamanta S.C. R.V.A. S.A. București; la data de

27 iulie 1995, pe care nu l-au restituit, iar de la data pronunțării sentinței,

prin care s-a încuviințat vânzarea gajului pe calea ordonanței președințiale

din 7 iulie 1997, și până la promovarea prezentei acțiuni, 13 iulie 2000, s-a

scurs termenul de 3 luni, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins de

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, prin decizia nr. 405 din 14 iunie

2001.

În considerentele deciziei se arată că

apelanta-reclamantă nu a făcut dovada că, de la termenele scadente de

restituire a împrumutului, adică 10 decembrie 1995, respectiv, 30 iunie 1996 și

până la data de 13 iulie 2000, data introducerii acțiunii, ar fi încercat

recuperarea creanței de la debitorul principal A.G.

Se mai reține că declarația de recunoaștere a

dreptului de către împrumutată, dată la 1 iunie 2000, privește numai creditul

acordat de 20.000.000 lei, nu și dobânzile aferente, nefiind aplicabil, în

speță, cazul de întrerupere a prescripției prevăzut de art. 16 lit. a) din

Decretul nr. 167/1958 și nici cel prevăzut de art. 16 lit. c) din același

decret. Publicația de vânzare a gajului din mai 1998, făcută în temeiul

sentinței nr. 474 din 7 iulie 1997 a Tribunalului Neamț, are cel mult relevanță

asupra întreruperii cursului prescripției executării silite.

Împotriva deciziei, au declarat recurs reclamantele

S.C. R.V.A. S.A. București și S.C. P.H., criticile sale vizând, în esență,

greșita aplicare a legii , respectiv a prevederilor art. 16 din Decretul nr.

167/1958, cât privește recunoașterea devizului de către intimată.

Recursul este fondat.

Prin declarația data la 1 iunie 2000, intimata-pârâtă

A.G. a recunoscut că, la data de 27 iulie 1995, a contractat un credit de

20.000.000 lei, conform contractului nr. 527, fiind de acord să se valorifice

bunurile gajate.

Cum, potrivit art. 16 lit. a) din Decretul nr.

167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune

se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, în speță,

termenul de prescripție se calculează de la data de 1 iunie 2000, acesta

nefiind, deci, împlinit, cum greșit a considerat instanța de apel.

Este de observat că intimata a recunoscut creditul

acordat, conform contractului, fără rezerve, recunoașterea acoperind, prin

urmare, și dobânzile.

Așa fiind, Curtea va admite recursul, va casa decizia

și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanții S.C. R.V.A.

S.A. și S.C. P.H. împotriva deciziei nr. 405 din 14 iunie 2001 a Curții de Apel

Bacău, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie

2003.