ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 203/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1405 din 1 noiembrie 2000, Tribunalul Neamț, secția comercială, a respins, ca prescrisă, acțiunea reclamantelor S.C. R.V.A. S.A. București, lichidator B.K. S.A. Piatra Neamț, și S.C. P.H., împotriva pârâților A.G., T.L., T.N.E. și S.C. A S.R.L. Târgu Neamț. Se reține că pârâții au contractat un împrumut în sumă de 20.000.000 lei de la reclamanta S.C. R.V.A. S.A. București; la data de 27 iulie 1995, pe care nu l-au restituit, iar de la data pronunțării sentinței, prin care s-a încuviințat vânzarea gajului pe calea ordonanței președințiale din 7 iulie 1997, și până la promovarea prezentei acțiuni, 13 iulie 2000, s-a scurs termenul de 3 luni, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, prin decizia nr. 405 din 14 iunie 2001. În considerentele deciziei se arată că apelanta-reclamantă nu a făcut dovada că, de la termenele scadente de restituire a împrumutului, adică 10 decembrie 1995, respectiv, 30 iunie 1996 și până la data de 13 iulie 2000, data introducerii acțiunii, ar fi încercat recuperarea creanței de la debitorul principal A.G. Se mai reține că declarația de recunoaștere a dreptului de către împrumutată, dată la 1 iunie 2000, privește numai creditul acordat de 20.000.000 lei, nu și dobânzile aferente, nefiind aplicabil, în speță, cazul de întrerupere a prescripției prevăzut de art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 și nici cel prevăzut de art. 16 lit. c) din același decret.

Publicația de vânzare a gajului din mai 1998, făcută în temeiul sentinței nr. 474 din 7 iulie 1997 a Tribunalului Neamț, are cel mult relevanță asupra întreruperii cursului prescripției executării silite. Împotriva deciziei, au declarat recurs reclamantele S.C. R.V.A. S.A. București și S.C. P.H., criticile sale vizând, în esență, greșita aplicare a legii , respectiv a prevederilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, cât privește recunoașterea devizului de către intimată. Recursul este fondat. Prin declarația data la 1 iunie 2000, intimata-pârâtă A.G. a recunoscut că, la data de 27 iulie 1995, a contractat un credit de 20.000.000 lei, conform contractului nr. 527, fiind de acord să se valorifice bunurile gajate.

Cum, potrivit art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, în speță, termenul de prescripție se calculează de la data de 1 iunie 2000, acesta nefiind, deci, împlinit, cum greșit a considerat instanța de apel. Este de observat că intimata a recunoscut creditul acordat, conform contractului, fără rezerve, recunoașterea acoperind, prin urmare, și dobânzile. Așa fiind, Curtea va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanții S.C. R.V.A. S.A. și S.C. P.H. împotriva deciziei nr. 405 din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Bacău, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2003.