ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5428/2004

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1112, pronunțată la data de 13 iulie 2000 în dosarul nr. 1094/E/2000, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Neamț a admis, în parte, acțiunea formulată de B. – B.G.C.P. prin lichidatorul său: SC R.V.A. SA împotriva pârâților SC I. SRL, B.I.C. și B.A. pe care i-a obligat, în solidar, să plătească reclamantei suma de 1.665.000.000 lei, cu titlu de credit nerestituit și suma de 5.244.017.711 lei, cu titlu de dobânzi aferente creditului. Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 215, pronunțată la data de 12 aprilie 2001, în dosarul nr. 93/2001, a anulat, ca insuficient timbrate, apelurile declarate de pârâții SC I. SRL și B.I.C.

împotriva menționatei sentințe și a respins, ca nefondat, apelul declarat de B.A. împotriva aceleași hotărâri. Spre a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelanții SC I. SRL și B.I.C. nu au completat timbrajul datorat pentru cererile lor de apel cu taxele judiciare de timbru în cuantumul de care au fost încunoștințați și a făcut aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/1997, apreciind, nefondate, criticile invocate de apelanta B.A., întrucât aceasta a fost legal citată pentru termenul din 13 iulie 2000 la singura adresă cunoscută, cea indicată de reclamantă, iar din contractele de garanție imobiliară depuse la dosar, rezultă că are calitatea de debitor girant pentru creditul acordat de reclamantă SC I. SRL al cărui director era soțul său, B.I.C., iar instanța de fond a statuat în limitele sumelor solicitate prin acțiune și prin completarea adusă acesteia.

Împotriva deciziei pronunțată în apel au formulat recurs apelanții-pârâți SC I. SRL, B.A. și B.I.C. Recurenta SC I. SRL a invocat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că nu a fost citată la adresa sediului său social din Iași, șos. Moara de Foc, județul Iași pentru termenul din 12 aprilie 2001, când s-a pronunțat decizia atacată și a criticat pentru netemeinicie, sentința tribunalului apreciind că aceasta s-a bazat pe probele sumare produse de reclamantă. Recurenta B.A. a invocat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 305 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ., reiterând criticile formulate în apel vizând sentința tribunalului referitoare la necitarea sa pentru termenul din 13 iulie 2000; acordarea de către instanța de fond a ceea ce nu s-a cerut și obligarea sa la plata sumelor în litigiu în temeiul unui contract pe care nu l-a semnat în calitate de girant.

Recurentul B.I.C. a invocat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ., criticând sentința Tribunalului Neamț nr. 1112 din 13 iulie 2000, arătând că prin aceasta s-au încălcat normele privind procedura sa de citare pentru termenul din 13 iulie 2000; că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut și ceea ce nu s-a cerut, în lipsa precizării cuantumului pretențiilor la plata cărora a fost obligat, în lipsa dovezii calității sale de girant. Recursurile sunt nefondate.

Astfel, anulând, ca insuficient timbrate, apelurile pârâților SC I. SRL și B.I.C., instanța de apel nu a analizat sentința primei instanțe în raport de dovezile și mijloacele de apărare invocate de aceștia, iar a critica direct în recurs hotărârea tribunalului, pentru motive ce nu au putut fi analizate în apel, nu este posibil, întrucât recursul este îndreptat împotriva deciziei pronunțată în apel, iar conținutul motivelor de recurs se limitează la verificarea legalității și temeiniciei acestei soluții. Este de observat că recurentul B.I.C. nu a criticat măsura anulării apelului său, ca insuficient timbrat, de către instanța de apel și a adus critici, pe fond, hotărârilor pronunțate în cauză, iar recurenta SC I. SRL a formulat, deopotrivă, și astfel de critici, ce nu pot fi examinate pentru prima dată în recurs.

Critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., formulat de recurenta SC I. SRL în susținerea recursului formulat împotriva deciziei, prin care s-a anulat apelul său, ca insuficient timbrat, este neîntemeiată, întrucât dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a acestei părți pentru termenul din 12 aprilie 2001, atestă că sus-numita apelantă a fost citată la adresa indicată pentru sediul său social prin cererea de apel, în care nu figura nici scara și nici etajul, cum, nejustificat, susține în recurs. Cu referire la recursul recurentei-pârâte se remarcă, deopotrivă, lipsa criticilor concrete aduse deciziei atacate și reiterarea criticilor formulate în apel împotriva sentinței Tribunalului Neamț.

Examinarea actelor și lucrărilor dosarului ca și a probelor administrate în fața instanței de fond, atestă, de altfel, justețea analizei și soluționării de către instanța de apel a criticilor pe care pârâta B.A. le-a adus sentinței tribunalului și înlătură, atât calificarea atribuită de această recurentă deciziei atacate de a fi „nelegală” și „netemeinică”, cât și incidența art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ., pentru aspecte ce nu vizează, direct, această hotărâre. Așa fiind, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1), teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de apelanții-pârâți împotriva deciziei Curții de Apel Bacău nr. 215 din 12 aprilie 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, recursurile declarate de pârâții SC I. SRL Iași prin lichidator SC E.L. SRL; B.A. și B.I.C., împotriva deciziei civile nr. 215 din 12 aprilie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 decembrie 2004.