ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5428/2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5428/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1112, pronunțată la data de 13 iulie 2000 în dosarul nr. 1094/E/2000, secția

comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Neamț a admis, în

parte, acțiunea formulată de B. – B.G.C.P. prin lichidatorul său: SC R.V.A. SA

împotriva pârâților SC I. SRL, B.I.C. și B.A. pe care i-a obligat, în solidar,

să plătească reclamantei suma de 1.665.000.000 lei, cu titlu de credit

nerestituit și suma de 5.244.017.711 lei, cu titlu de dobânzi aferente

creditului.

Secția comercială și de

contencios administrativ a Curții de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 215,

pronunțată la data de 12 aprilie 2001, în dosarul nr. 93/2001, a anulat, ca

insuficient timbrate, apelurile declarate de pârâții SC I. SRL și B.I.C.

împotriva menționatei sentințe și a respins, ca nefondat, apelul declarat de

B.A. împotriva aceleași hotărâri.

Spre a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că apelanții SC I. SRL și B.I.C. nu au completat

timbrajul datorat pentru cererile lor de apel cu taxele judiciare de timbru în

cuantumul de care au fost încunoștințați și a făcut aplicarea art. 20 din Legea

nr. 146/1997, apreciind, nefondate, criticile invocate de apelanta B.A.,

întrucât aceasta a fost legal citată pentru termenul din 13 iulie 2000 la

singura adresă cunoscută, cea indicată de reclamantă, iar din contractele de

garanție imobiliară depuse la dosar, rezultă că are calitatea de debitor girant

pentru creditul acordat de reclamantă SC I. SRL al cărui director era soțul

său, B.I.C., iar instanța de fond a statuat în limitele sumelor solicitate prin

acțiune și prin completarea adusă acesteia.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel au formulat recurs apelanții-pârâți SC I. SRL, B.A. și

B.I.C.

Recurenta SC I. SRL a

invocat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct.

9 C. proc. civ., cu motivarea că nu a fost citată la adresa sediului său social

din Iași, șos. Moara de Foc, județul Iași pentru termenul din 12 aprilie 2001,

când s-a pronunțat decizia atacată și a criticat pentru netemeinicie, sentința

tribunalului apreciind că aceasta s-a bazat pe probele sumare produse de

reclamantă.

Recurenta B.A. a invocat ca

temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 305 pct. 5, 6 și 9 C. proc.

civ., reiterând criticile formulate în apel vizând sentința tribunalului referitoare

la necitarea sa pentru termenul din 13 iulie 2000; acordarea de către instanța

de fond a ceea ce nu s-a cerut și obligarea sa la plata sumelor în litigiu în

temeiul unui contract pe care nu l-a semnat în calitate de girant.

Recurentul B.I.C. a invocat

ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc.

civ., criticând sentința Tribunalului Neamț nr. 1112 din 13 iulie 2000, arătând

că prin aceasta s-au încălcat normele privind procedura sa de citare pentru

termenul din 13 iulie 2000; că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a

cerut și ceea ce nu s-a cerut, în lipsa precizării cuantumului pretențiilor la

plata cărora a fost obligat, în lipsa dovezii calității sale de girant.

Recursurile sunt nefondate.

Astfel, anulând, ca

insuficient timbrate, apelurile pârâților SC I. SRL și B.I.C., instanța de apel

nu a analizat sentința primei instanțe în raport de dovezile și mijloacele de

apărare invocate de aceștia, iar a critica direct în recurs hotărârea

tribunalului, pentru motive ce nu au putut fi analizate în apel, nu este

posibil, întrucât recursul este îndreptat împotriva deciziei pronunțată în

apel, iar conținutul motivelor de recurs se limitează la verificarea

legalității și temeiniciei acestei soluții.

Este de observat că

recurentul B.I.C. nu a criticat măsura anulării apelului său, ca insuficient

timbrat, de către instanța de apel și a adus critici, pe fond, hotărârilor

pronunțate în cauză, iar recurenta SC I. SRL a formulat, deopotrivă, și astfel

de critici, ce nu pot fi examinate pentru prima dată în recurs.

Critica întemeiată pe

motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., formulat de recurenta SC I.

SRL în susținerea recursului formulat împotriva deciziei, prin care s-a anulat

apelul său, ca insuficient timbrat, este neîntemeiată, întrucât dovezile de

îndeplinire a procedurii de citare a acestei părți pentru termenul din 12

aprilie 2001, atestă că sus-numita apelantă a fost citată la adresa indicată

pentru sediul său social prin cererea de apel, în care nu figura nici scara și

nici etajul, cum, nejustificat, susține în recurs.

Cu referire la recursul

recurentei-pârâte se remarcă, deopotrivă, lipsa criticilor concrete aduse

deciziei atacate și reiterarea criticilor formulate în apel împotriva sentinței

Tribunalului Neamț.

Examinarea actelor și

lucrărilor dosarului ca și a probelor administrate în fața instanței de fond,

atestă, de altfel, justețea analizei și soluționării de către instanța de apel

a criticilor pe care pârâta B.A. le-a adus sentinței tribunalului și înlătură,

atât calificarea atribuită de această recurentă deciziei atacate de a fi

„nelegală” și „netemeinică”, cât și incidența art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc.

civ., pentru aspecte ce nu vizează, direct, această hotărâre.

Așa fiind, pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1), teza 2 C. proc. civ.,

Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de apelanții-pârâți

împotriva deciziei Curții de Apel Bacău nr. 215 din 12 aprilie 2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

recursurile declarate de pârâții SC I. SRL Iași prin lichidator SC E.L. SRL;

B.A. și B.I.C., împotriva deciziei civile nr. 215 din 12 aprilie 2001 a Curții

de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 9 decembrie 2004.