ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2249/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 12/ E /2001 Tribunalul Neamț a admis, în parte, acțiunea reclamantei SC C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC A.C. SA Piatra Neamț și a dispus reactualizarea sumei datorate prin sentința civilă nr. 1078/ E /1998. Admiterea în parte a acțiunii a fost motivată de instanța de fond prin aceea că debitoarea pârâtă a fost somată să-și execute obligația prin adresele nr. 264 din 20 iulie 1999 și nr. 267/2000 și că întârzierea executării ar fi determinat ruperea echilibrului prestațiilor existente la data rămânerii definitive a hotărârii. Prin decizia nr. 487/2001, Curtea de Apel Bacău a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei.

Totodată, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că cererea reclamantei de a i se reactualiza creanța în sumă de 71.829.919 lei nu este întemeiată întrucât nu a solicitat executarea silită a sentinței civile nr. 1078/1998 profitându-i deținerea imobilului prin conferirea dreptului de retenție. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că în mod eronat i-a fost respinsă acțiunea întrucât, prin notificările făcute în mod repetat debitoarei, aceasta a fost pusă în executare, riscul devalorizării sumei grevând asupra acesteia și că s-a confundat dreptul retentorului cu cel al chiriașului fiind nejustificată afirmația că retenția i-a profitat.

A mai susținut că instanța de apel a omis să analizeze motivul de apel referitor la dobânda legală solicitată prin acțiune. Recursul nu este fondat. Instanța de apel a făcut o analiză minuțioasă a probelor administrate în cauză și a reținut în mod corect că reclamanta nu este îndreptățită să solicite reactualizarea creanței. Aceasta, pe de o parte, deoarece întârzierea în efectuarea plății nu este imputabilă debitorului, care nu a făcut altceva decât să epuizeze mijloacele de apărare legală, iar pe de altă parte, hotărârea instanței de apel fiind definitivă și executorie, avea posibilitatea să pornească în orice moment executarea silită pentru sumele ce-i fuseseră acordate prin această hotărâre – fapt nedovedit de aceasta.

Argumentul că instanța nu a avut în vedere așa zisele notificări formulate de reclamantă este lipsit de temei legal, acestea neechivalând cu o cerere de executare silită a creanței. Instanța de apel a reținut corect situația de fapt și nu a confundat dreptul retentorului cu cel a chiriașului, atunci când a motivat că reclamantului i-a profitat pasivitatea uzând de dreptul de retenție. Respingând în totalitate acțiunea constantă de apel, s-a pronunțat, implicit, și asupra capătului de cerere privind plata dobânzii, așa încât și această critică este nefondată. În consecință, Curtea constată că decizia atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 314 combinat cu art. 396 C. proc.

civ., va respinge, ca nefondat, recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Piatra Neamț, împotriva deciziei nr. 487 din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.