ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 68/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. C. S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul T.G. și a solicitat ca, prin sentința care se va pronunța, să fie obligat la plata sumei de 132.258.866 lei dividende, încasate necuvenit în anul 1998, impozit pe profit, majorările la impozit pe profit, majorări la T.V.A., majorări la impozit pe fond de salarii, majorări pe venit și fond de risc.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâtul s-a retras din societate, ocazie cu care și-a ridicat partea sa din capitalul social, conform celor consemnate în actul adițional la statut și contract încheiat la 26 iunie 1998. Întrucât, în urma controlului efectuat de D.G.F.P., s-au constatat debite ale societății neachitate către stat, stabilite prin procesul verbal nr. 1370 din 3 decembrie 1998, reclamanta a solicitat ca pârâtul să fie obligat la suma pe care societatea a plătit-o către stat, ca urmare a nerespectării obligațiilor ce-i reveneau acestuia, până la data retragerii din societate. Suma pretinsă, a mai susținut reclamanta, provine și din debite constatate în urma controlului efectuat de D.M.P.S.

concretizat în procesul verbal nr. 30 din 10 decembrie 1998, cât și a debitelor constatate, conform procesului verbal din 7 martie 2000 al Administrației Financiare. În cauză, pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate că s-a retras din societate la data de 26 iunie 1998 și a cerut să i se achite toate drepturile care i se cuveneau la data retragerii din societate. A mai solicitat ca asociatul C.C. să fie obligat la plata penalităților și majorărilor calculate de organele de control. În motivarea cererii, pârâtul a susținut că s-a retras din societate cu acordul celuilalt asociat, iar drepturile cuvenite au fost stabilite prin procesul verbal din 1 iunie 1998. Debitele existente la acea dată urmau să fie recuperate din încasările de la clienți, din disponibilul bancar și din excedentul determinat de expert la întocmirea bilanțului.

Tribunalul Neamț, prin sentința nr. 1369 din 24 octombrie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea principală și a admis, în parte, cererea reconvențională. Instanța a constatat că pârâtul s-a retras din societate la 26 iunie 1998. Totodată, a luat act de renunțarea acestuia la capătul de cerere privind obligarea societății reclamante să-i plătească toate drepturile bănești ce i se cuveneau, în calitate de fost coasociat, precum și la capătul de cerere privind obligarea administratorului C.C. la plata majorărilor și penalităților de întârziere la care a fost obligată societatea după data de 26 iunie 1998. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pârâtului îi reveneau obligații până la data retragerii din societate.

A mai reținut instanța de fond că pârâtul nu poate fi făcut răspunzător pentru modul cum a fost administrată societatea reclamantă după retragerea sa din societate, câtă vreme, din probele administrate în cauză, a rezultat că, la data retragerii sale, societatea se înregistra cu un excedent financiar de 25.754.242 lei. Admiterea cererii reconvenționale, formulată de pârât, se bazează pe un argument ce ține de neîndeplinirea formalităților prevăzute de lege după retragerea din societate a pârâtului, astfel că, în lipsa formalităților cerute de Legea nr. 31/1990, s-a apreciat ca fiind întemeiat capătul de cerere privind retragerea sa din societate, luându-se, totodată, act de renunțarea la celelalte capete de cerere.

Apelul declarat de S.C. C. S.R.L. Piatra Neamț, împotriva sentinței nr. 1369, pronunțată la 24 octombrie 2000 de Tribunalul Neamț, a fost admis de Curtea de Apel Bacău care, prin decizia nr. 463 din 5 iulie 2000, a schimbat sentința apelată și l-a obligat pe intimatul pârât să-i plătească apelantei reclamante suma de 96.504.336 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a reținut că anul 1998 a fost încheiat cu pierderi pentru societate, așa cum atestă procesele verbale încheiate în urma verificării fiscale. În această situație, a mai reținut instanța de apel, pârâtului îi revine obligația să participe la acoperirea acestei datorii care este anterioară retragerii sale din societate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul T.G., care a susținut că soluția instanței de apel este fundamental greșită, ca urmare a interpretării greșite a raportului juridic dedus judecății. A susținut recurentul că situația de fapt, reținută de expertiza care s-a efectuat la fond, este în totalitate schimbată întrucât, după întocmirea raportului de expertiză, societatea a fost scutită de majorările de întârziere pentru datoriile restante în conformitate cu O.U.G. nr. 163/2000 . Fără majorările calculate de reprezentanții Direcției Finanțelor Publice și Direcției de Muncă, situația financiară a societății, la sfârșitul anului 1998, era cea din bilanțul care a stat la baza stabilirii drepturilor cuvenite la data retragerii sale din societate.

Cu privire la suma de 10.000.000 lei, reprezentând diferența dintre suma achitată ca datorie la bugetul de stat și sumele încasate de la clienți, recurentul a susținut că acest debit a fost stabilit fără să se aibă în vedere soldul în bancă și soldul din casă care, adunate, depășesc datoria achitată la stat. A conchis recurentul că numai o expertiză contabilă ar putea să stabilească faptul că societatea a fost scutită de majorări, împrejurare care schimbă retroactiv situația bilanțului din 1998 la capitolul “dividende și excedent”. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. (5) și (10) C. proc. civ. Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 219 și 220 din Legea nr. 31/1990, asociatul care s-a retras din societate are dreptul la beneficii și suportă pierderile până în ziua retragerii sale din societate.

Stabilirea acestor drepturi și repartizarea lor se face potrivit actului constitutiv. Asociatul retras este obligat, potrivit legii, să suporte consecințele operațiunilor în curs de executare la data retragerii numai că drepturile și obligațiile, constând în participarea la pierderi sau la câștig, nu pot fi luate în discuție mai înainte de terminarea operațiunilor. Pentru operațiunile în curs de executare, existente la data retragerii, asociatul este obligat să suporte consecințele acestor operațiuni. Retragerea părții cuvenite asociatului retras sau participarea la pierderi nu se poate opera decât după terminarea operațiunilor. Acestea erau elementele de bază pe care asociații aveau obligația, potrivit legii, să le aibă în vedere la retragerea recurentului din societate.

Din procesul verbal, încheiat la data de 1 iunie 1998, rezultă că asociații au înțeles să-și împartă mijloacele fixe și obiectele de inventar, luând în discuție și valoarea mijloacelor de transport. A fost consemnată cu acea ocazie și existența în stoc, la dispoziția societății, a unor materiale, conform bilanțului din 15 iunie 1998. Expertiza efectuată la fond, ia în discuție acest proces verbal încheiat de asociați și are în vedere și faptul că dividendele care s-au încasat au fost în limita bilanțului întocmit de T.P. Cu toate acestea, se menționează că, prin înregistrarea în contabilitate a majorărilor stabilite la verificarea fiscală, societatea s-a înregistrat cu pierderi și, ca urmare, asociații nu aveau dreptul la dividende.

Expertiza în concluzii s-a referit și la debitele înregistrate până la data de 31 ianuarie 2000, care proveneau din perioada anterioară retragerii recurentului din societate, însă, nu putea avea în vedere apărarea privind situația acestor debite în urma aplicării art. 4 din O.G. nr. 163 din 13 octombrie 2001. Fără o verificare de specialitate nu se poate stabili dacă scutirea societății de majorări a influențat balanța de plăți pe 1998, astfel încât, aceasta să apară cu profit, cu consecința că dividendele au fost corect distribuite, conform bilanțului întocmite de T.P.

Această verificare, ce urmează să fie realizată prin completarea raportului de expertiză sau printr-o nouă expertiză, va avea în vedere și situația creditelor asupra cărora au convenit asociații ce urmau să fie valorificate de societate cu raportare la finele anului 1998 și la proveniența eventualelor debite, respectiv, dacă acestea erau anterioare convenției dintre asociați privind retragerea recurentului din societate. Față de cele ce preced, potrivit art. 304 alin. (9), raportat la art. 314 C. proc. civ., recursul se va admite, iar decizia pronunțată în apel va fi casată , cauza urmând să fie rejudecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâtul T.G., împotriva deciziei nr. 463 din 5 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.