ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 80/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 73 din 11 ianuarie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.V., în contradictoriu cu pârâta SC G.T.A. SRL și a obligat pârâta să plătească reclamantului următoarele sume: 447.652.872 lei Rol diferență dividende aferente anului 2003 neachitată, 59.985.485 lei Rol actualizare debit cu rata inflației până la 31 octombrie 2005 și 46.933.644 lei Rol dobândă legală, calculată pentru perioada ianuarie-noiembrie 2005. Pentru a pronunța această sentință, judecătorul instanței de fond a reținut că în ședința A.G.A. a societății pârâte asociații au fost de acord cu retragerea din societate a reclamantului.

Potrivit art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale se stabilesc prin acordul asociaților ori de către un expert desemnat sau, în caz de neînțelegere de către tribunal. În raport de această dispoziție legală, judecătorul a apreciat că hotărârea adoptată de asociații rămași în adunarea din data de 14 aprilie 2004 cu privire la repartizarea unei părți din profit la investiții este adoptată cu depășirea atribuțiilor prevăzute de normele legale, astfel încât reclamantului i se cuvine și partea din profitul repartizat la investiții, corespunzător părților sociale pe care le deținuse la societate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, prin decizia comercială nr. 385 din 20 iunie 2006 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, dispunând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii ca neîntemeiate.

În considerentele deciziei arătate s-a reținut că reclamantului i-a revenit cu titlu de dividende, în conformitate cu hotărârea A.G.A. din 14 aprilie 2004, suma de 300.000.000 lei și că, în măsura în care era nemulțumit de cele decise în acea hotărâre avea posibilitatea să solicite constatarea nulității absolute a hotărârii. În condițiile în care hotărârea nu a fost desființată pe cale judiciară, ea continuă să-și producă efectele juridice obligatorii. Reclamantul-intimat a declarat recurs împotriva acestei decizii. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 623 din 9 februarie 2007, a admis recursul și a casat decizia recurată, trimițând cauza spre rejudecarea apelului. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că instanța de apel a nesocotit momentul la care a încetat calitatea de asociat al reclamantului astfel încât a apreciat greșit asupra posibilității de atacare în justiție a hotărârii A.G.A.

prin care s-a dispus asupra repartizării profitului. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, după casarea cu trimitere spre rejudecare, la data de 26 martie 2007. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 270 din 23 mai 2007, a admis apelul schimbând în tot sentința în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. Intimatul a fost obligat să plătească apelantei suma de 1.183,15 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut următoarele considerente: dreptul la dividende este un drept societar constând în aceea că asociatul unei societăți comerciale are facultatea de a obține, la sfârșitul anului financiar cota parte din profit (dividende) ce îi revine conform cotei de participare la capitalul social.

În cazul asociatului care se retrage, Legea nr. 31/1990 republicată, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, stabilește că acestuia i se cuvin drepturile corespunzător părților sale sociale. Astfel, art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată prevede în mod expres că acestui asociat retras i se cuvin drepturile cuvenite pentru părțile sale sociale. Din interpretarea acestui text legal rezultă că dreptul asociatului retras nu se limitează doar la dividende, respectiv partea din profitul realizat în anul financiar, ci se raportează la patrimoniul societății, prin patrimoniu înțelegându-se atât profitul realizat, cât și patrimoniul societății respectiv activele acesteia.

Din această perspectivă, Curtea reține că prin raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond au fost stabilite drepturile asociatului retras la suma de 1.583.243,7 mii lei Rol, drepturi în care se regăsesc atât dividendele, cât și cota parte ce i se cuvine din activul societății. Se mai reține că parcursul judecării cauzei, apelanta a achitat în întregime suma stabilită în raportul de expertiză cu titlu de drepturi ale asociatului retras. În consecință, solicitarea intimatului pârât de a i se achita restul din profitul net realizat nu corespunde nici textului legal aplicabil în speță, dar nici realității faptice, exprimate prin plata integrală a drepturilor cuvenite în urma retragerii.

O soluție contrară ar conduce la situația în care deși intimatul a încasat deja totalul drepturilor sale în urma retragerii, în care inevitabil au fost incluse dividendele, dar și cota parte din patrimoniu (deci și parte din suma stabilită prin hotărârea asociaților din aprilie 2004 de investire a unei părți din profit), ar beneficia de o sumă suplimentară, cu justificarea că această sumă nu ar fi trebuit investită ci plătită mai întâi asociatului retras. Subliniem, din nou, că deși nu a fost achitată strict cu titlu de dividende, suma solicitată de intimat se regăsește în totalul drepturilor stabilite prin expertiză la momentul retragerii sale din societate. Împotriva acestei decizii a introdus recurs reclamantul solicitând ca în baza art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., să se dispună modificarea acesteia, respingerea apelului și pe fond menținerea sentinței. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a invocat următoarele critici: - decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, - instanța motivând greșit soluția pronunțată a arătat că i s-au plătit dividendele cât și contravaloarea părții ce-i revenea din patrimoniu, - instanța de apel ignorând probele administrate cât și dispozițiile legale aplicabile cauzei, a schimbat natura și înțelesul actului dedus judecății, apreciind ca justificate reținerea sumelor ce trebuiau plătite ca dividende, pentru realizarea unor investiții, necesare continuării activității societății. - instanța de apel prin decizia pronunțată nu s-a pronunțat în nici-un fel în ceea ce privește apărările formulate.

Analizând legalitatea deciziei atacate cu recurs în raport de criticile formulate, urmează a se reține: Motivarea hotărârii instanței de apel, corespunde cerințelor prevăzute de art. 261 C. proc. civ. Astfel, din considerentele acesteia rezultă că instanța a analizat dreptul recurentului acționar, ca asociat retras din societate, în raport de prevederile legale incluse în art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Din interpretarea acestui text legal, instanța a reținut corect că drepturile recurentului nu se limitează doar la dividende, ci se raportează la întreg patrimoniul deținut de societate la momentul retragerii, prin patrimoniu înțelegându-se atât profitul realizat cât și valoarea activelor acesteia.

Instanța de apel în justificarea soluției de respingere a acțiunii, a constatat în raport cu probele administrate că în drepturile recurentului acordate de intimată se regăsesc atât dividendele cât și cota parte ce-i revine din acțiune societății, în care s-a mai inclus și parte din suma stabilită prin hotărârea asociaților din aprilie 2004. Așadar, în calea devolutivă a apelului, ca urmare a reaprecierii probelor și ținând cont de apărările formulate instanța în mod legal a admis apelul declarat de intimată și schimbând sentința a respins acțiunea ca neîntemeiată. Reținând că decizia atacată nu este afectată de nelegalitățile precizate în cererea de recurs de către recurentă, pentru cele ce preced, urmează a se respinge recursul acestuia ca nefondat, în baza art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.V. împotriva deciziei nr. 270 din 23 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 ianuarie 2008.