ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 80/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 80/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială
nr. 73 din 11 ianuarie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a
admis acțiunea formulată de reclamantul T.V., în contradictoriu cu pârâta SC G.T.A.
SRL și a obligat pârâta să plătească reclamantului următoarele sume: 447.652.872
lei Rol diferență dividende aferente anului 2003 neachitată, 59.985.485 lei Rol
actualizare debit cu rata inflației până la 31 octombrie 2005 și 46.933.644 lei
Rol dobândă legală, calculată pentru perioada ianuarie-noiembrie 2005.
Pentru a pronunța
această sentință, judecătorul instanței de fond a reținut că în ședința A.G.A.
a societății pârâte asociații au fost de acord cu retragerea din societate a
reclamantului. Potrivit art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată,
drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale se
stabilesc prin acordul asociaților ori de către un expert desemnat sau, în caz
de neînțelegere de către tribunal. În raport de această dispoziție legală,
judecătorul a apreciat că hotărârea adoptată de asociații rămași în adunarea
din data de 14 aprilie 2004 cu privire la repartizarea unei părți din profit la
investiții este adoptată cu depășirea atribuțiilor prevăzute de normele legale,
astfel încât reclamantului i se cuvine și partea din profitul repartizat la
investiții, corespunzător părților sociale pe care le deținuse la societate.
Împotriva acestei sentințe
a declarat apel pârâta, prin decizia comercială nr. 385 din 20 iunie 2006
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, dispunând admiterea
apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii ca
neîntemeiate. În considerentele deciziei arătate s-a reținut că reclamantului
i-a revenit cu titlu de dividende, în conformitate cu hotărârea A.G.A. din 14
aprilie 2004, suma de 300.000.000 lei și că, în măsura în care era nemulțumit
de cele decise în acea hotărâre avea posibilitatea să solicite constatarea
nulității absolute a hotărârii. În condițiile în care hotărârea nu a fost
desființată pe cale judiciară, ea continuă să-și producă efectele juridice
obligatorii.
Reclamantul-intimat a
declarat recurs împotriva acestei decizii. Înalta Curte de Casație și Justiție,
prin decizia nr. 623 din 9 februarie 2007, a admis recursul și a casat decizia
recurată, trimițând cauza spre rejudecarea apelului. Înalta Curte de Casație și
Justiție a apreciat că instanța de apel a nesocotit momentul la care a încetat
calitatea de asociat al reclamantului astfel încât a apreciat greșit asupra
posibilității de atacare în justiție a hotărârii A.G.A. prin care s-a dispus
asupra repartizării profitului.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, după
casarea cu trimitere spre rejudecare, la data de 26 martie 2007.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate,
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr.
270 din 23 mai 2007, a admis apelul schimbând în tot sentința în sensul
respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Intimatul a fost
obligat să plătească apelantei suma de 1.183,15 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța a reținut următoarele considerente: dreptul la
dividende este un drept societar constând în aceea că asociatul unei societăți
comerciale are facultatea de a obține, la sfârșitul anului financiar cota parte
din profit (dividende) ce îi revine conform cotei de participare la capitalul
social. În cazul asociatului care se retrage, Legea nr. 31/1990 republicată, în
forma în vigoare la data formulării acțiunii, stabilește că acestuia i se cuvin
drepturile corespunzător părților sale sociale. Astfel, art. 226 alin. (3) din
Legea nr. 31/1990 republicată prevede în mod expres că acestui asociat retras i
se cuvin drepturile cuvenite pentru părțile sale sociale. Din interpretarea
acestui text legal rezultă că dreptul asociatului retras nu se limitează doar
la dividende, respectiv partea din profitul realizat în anul financiar, ci se
raportează la patrimoniul societății, prin patrimoniu înțelegându-se atât
profitul realizat, cât și patrimoniul societății respectiv activele acesteia.
Din această perspectivă, Curtea reține că prin raportul de expertiză efectuat
în fața instanței de fond au fost stabilite drepturile asociatului retras la
suma de 1.583.243,7 mii lei Rol, drepturi în care se regăsesc atât dividendele,
cât și cota parte ce i se cuvine din activul societății. Se mai reține că
parcursul judecării cauzei, apelanta a achitat în întregime suma stabilită în
raportul de expertiză cu titlu de drepturi ale asociatului retras.
În consecință,
solicitarea intimatului pârât de a i se achita restul din profitul net realizat
nu corespunde nici textului legal aplicabil în speță, dar nici realității
faptice, exprimate prin plata integrală a drepturilor cuvenite în urma
retragerii.
O soluție contrară ar
conduce la situația în care deși intimatul a încasat deja totalul drepturilor
sale în urma retragerii, în care inevitabil au fost incluse dividendele, dar și
cota parte din patrimoniu (deci și parte din suma stabilită prin hotărârea
asociaților din aprilie 2004 de investire a unei părți din profit), ar
beneficia de o sumă suplimentară, cu justificarea că această sumă nu ar fi
trebuit investită ci plătită mai întâi asociatului retras. Subliniem, din nou,
că deși nu a fost achitată strict cu titlu de dividende, suma solicitată de
intimat se regăsește în totalul drepturilor stabilite prin expertiză la
momentul retragerii sale din societate.
Împotriva acestei
decizii a introdus recurs reclamantul solicitând ca în baza art. 304 pct. 7, 8
și 9 C. proc. civ., să se dispună modificarea acesteia, respingerea apelului și
pe fond menținerea sentinței.
În dezvoltarea
motivelor de recurs, recurentul a invocat următoarele critici:
-
decizia
atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină,
- instanța motivând
greșit soluția pronunțată a arătat că i s-au plătit dividendele cât și
contravaloarea părții ce-i revenea din patrimoniu,
- instanța de apel
ignorând probele administrate cât și dispozițiile legale aplicabile cauzei, a
schimbat natura și înțelesul actului dedus judecății, apreciind ca justificate
reținerea sumelor ce trebuiau plătite ca dividende, pentru realizarea unor
investiții, necesare continuării activității societății.
- instanța de apel prin
decizia pronunțată nu s-a pronunțat în nici-un fel în ceea ce privește
apărările formulate.
Analizând legalitatea
deciziei atacate cu recurs în raport de criticile formulate, urmează a se
reține:
Motivarea hotărârii
instanței de apel, corespunde cerințelor prevăzute de art. 261 C. proc. civ.
Astfel, din
considerentele acesteia rezultă că instanța a analizat dreptul recurentului
acționar, ca asociat retras din societate, în raport de prevederile legale
incluse în art. 226 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Din interpretarea
acestui text legal, instanța a reținut corect că drepturile recurentului nu se
limitează doar la dividende, ci se raportează la întreg patrimoniul deținut de
societate la momentul retragerii, prin patrimoniu înțelegându-se atât profitul realizat
cât și valoarea activelor acesteia.
Instanța de apel în
justificarea soluției de respingere a acțiunii, a constatat în raport cu
probele administrate că în drepturile recurentului acordate de intimată se
regăsesc atât dividendele cât și cota parte ce-i revine din acțiune societății,
în care s-a mai inclus și parte din suma stabilită prin hotărârea asociaților
din aprilie 2004.
Așadar, în calea
devolutivă a apelului, ca urmare a reaprecierii probelor și ținând cont de
apărările formulate instanța în mod legal a admis apelul declarat de intimată
și schimbând sentința a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Reținând că decizia
atacată nu este afectată de nelegalitățile precizate în cererea de recurs de
către recurentă, pentru cele ce preced, urmează a se respinge recursul acestuia
ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamantul T.V. împotriva deciziei nr. 270 din 23 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 18 ianuarie 2008.