ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1172/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 124/CA din 23 iunie 2008, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea reclamantei C.D. formulată în contradictoriu cu pârâții G.N.M. și C.G.G.N.M. și intervenientul în interes propriu, Comisariatul Județean Iași al G.N.M., a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 2.080 lei onorariu avocat și intervenientului suma de 43 lei, taxe de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că prin decizia 137din 17 octombrie 2006 a comisariatului Regional Suceava al G.N.M., reclamanta a fost numită în funcția de comisar șef al Comisariatului Județean Iași al G.N.M.

La data respectivă instituția funcționa în temeiul H.G. nr. 440 din 12 mai 2005 pentru organizarea și funcționarea G.N.M. Reclamanta avea în subordine un număr de 11 comisari de mediu, un consilier juridic, un referent și un șofer. Prin decizia 43 din 14 ianuarie 2008, ca urmare a desființării unor posturi publice, stabilită prin H.G. 1224/2007 privind organizarea și funcționarea G.N.M., în baza Deciziilor 300/2007 și 302/2007 ale C.G.G.N.M., de aprobare a statului de funcții și a structurii organizatorice în noul cadru normativ, pârâta G.N.M. procedează la eliberarea reclamantei din funcția publică de conducere de comisar șef la Comisariatul Județean Iași, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată.

Ulterior, prin Decizia 80 din 15 ianuarie 2008, aceeași pârâtă dispune ca începând cu data deciziei, coordonarea activității Comisariatului Județean Iași să revină numitei C.C., „până la ocuparea prin concurs” a funcției publice specifice de conducere. Instanța de fond a reținut că pârâții G.N.M. și C.G.G.N.M.

în mod corect au procedat la desființarea postului de comisar șef, aferent comisariatului județean lipsit de personalitate juridică și coordonat de Comisariatul regional Suceava - prin Decizia nr. 43 din 14 ianuarie 2008 în litigiu, solicitând avizul A.N.F.P., în vederea organizării unui concurs pentru ocuparea noii funcții de comisar șef, înființate prin reorganizarea A.N.M., aviz acordat cu adresa din 05 martie 2008. Împrejurarea că există identitate de denumire între funcția și instituția aferentă, desființată ca urmare a reorganizării și cele prevăzute în noua organigramă întocmită prin Deciziile 300/2007 și 302/2007 ale C.G.G.N.M., nu poate conduce la susținerea reclamantei, potrivit căreia ar exista identitate între cele două funcții/instituții, din moment ce individualizarea unui post are loc în considerarea atribuțiilor și competențelor concrete în care este investit, și care în speță au fost schimbate substanțial, nefiind așadar incidentă interdicția prevăzută de art. 100 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 în sarcina pârâtei.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta C.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, se susține că instanța de fond a analizat trunchiat aspectele invocate, a modificat esența deciziei de eliberare din funcție și temeiul juridic al acesteia - așa cum a fost el stabilit de organul emitent. O asemenea abordare și modificare a actului administrativ dedus judecății nu este legală. Legalitatea deciziei de eliberare din funcție trebuia verificată raportat strict la temeiul de drept invocat în decizie și nu la alte justificări ulterioare pe care le-a invocat pârâta în întâmpinare.

Se mai arată că instanța de fond nu a verificat în nici un fel motivele contestației formulate de reclamantă cu privire la faptul că nu sunt întrunite în cauză dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b) din legea 188/1999 și anume: „autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public”. Autoritatea publică nu și-a redus personalul, deși s-a produs o reorganizare a instituției, prin aprobarea H.G. nr. 1224/2007 care abrogă H.G. nr. 440/2005, numărul de posturi prevăzute de aceste acte normative pentru întreaga instituție este același; de asemenea nu s-a modificat cu nimic organigrama Comisariatului Județean Iași, care prevedea și prevede în continuare existența funcției de comisar șef.

Reorganizarea G.N.M. care a intervenit ca urmare a H.G. 1224/2007 se referă în principal la desființarea Comisariatelor regionale de mediu și nu afectează cu nimic existența si organizarea comisariatelor județene: Pentru a se putea aplica lit. b) a art. 99 alin. (2), trebuiau îndeplinite cumulativ condițiile textului legal: să existe o reorganizare a autorității, să se reducă personalul acesteia și să se reducă, concret, funcția din care se dispune eliberarea. Nici una din aceste condiții nu sunt îndeplinite. Recurenta mai susține că funcția de comisar șef, și înainte, și după aplicarea H.G. nr. 1224/2007 era o funcție publică de conducere, clasa I, grad profesional superior, cu aceeași salarizare și același drepturi.

Scopul acestei funcții s-a păstrat nemodificat și după adoptarea H.G. nr. 1224/2007 și este cel prevăzut în ambele fișe ale postului: „organizarea, coordonarea, îndrumarea și controlul activității de inspecție în domeniul protecției mediului în cadrul Comisariatului Județean”. Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale.

O.U.G. nr. 107/2007 a desființat comisariatele regionale, astfel încât Garda Națională de Mediu trebuia să funcționeze la nivel central prin Comisariatul General și avea în subordine 41 de comisariate județene, Comisariatul municipiului București și Rezervația Biosferei Delta Dunării. O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008. Prin legea de respingere a ordonanței de urgență nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din Constituția României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței”.În pricina de față se pune problema efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanța de urgență.

În prezent, H.G. nr. 1224/2007 emisă în baza O.U.G. nr. 107/ 2007 nu mai poate produce efecte juridice, iar deciziile emise în baza acestei hotărâri nu mai au suport legal. Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis. În cauza de față O.U.G. nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii unei ordonanțe de urgență sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ. În prezent, este în vigoare O.U.G. nr. 17/2005 care organizează G.N.M. în Comisariate Regionale și Comisariate Județene, astfel încât nu se mai justifică emiterea Deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2008 prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția de Comisar șef.

Este adevărat că regula în vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului de anulare în momentul emiterii actului. Nu pot fi ignorate însă nici cauzele intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta este în vigoare. În ipoteza în care actul administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual nu mai este în vigoare este firesc ca și acest din urmă act să fie anulat. Mai mult, conform prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul abrogării unei dispoziții sau a unui act normativ se repune în vigoare actul normativ inițial, dacă este vorba de o ordonanță de g uvern care a fost respinsă prin lege de către Parlament.

Prin O.U.G. nr. 107/2007 s-a prevăzut modificarea alin. (1) al art. 2 din O.U.G. nr. 17/2005, iar conform art. 59 din Legea nr. 24/ 2000 modificarea unui act normativ este admisă dacă nu se afectează concepția generală ori caracterul unitar al acestui act sau dacă nu privește întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat. Se poate observa astfel că O.U.G. nr. 107/2007 nu a respectat normele de tehnică legislativă, deoarece a modificat cea mai mare parte a reglementării referitoare la organizarea G.N. m . Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv pentru care o va modifica.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și 3 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată, va admite acțiunea reclamantei, va anula Decizia nr. 43 din 14 ianuarie 2008 emisă de G.N.M. – Comisariatul General, precum și Decizia nr. 80 din 15 ianuarie 2008 emisă de aceeași autoritate, va dispune reintegrarea reclamantei în funcția publică de comisar-șef la Comisariatul Județean Iași; va obliga pârâții la plata drepturilor bănești cuvenite de la momentul executării deciziilor sus arătate și până la repunerea efectivă în funcție a acesteia și va respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de G.N.M.

– Comisariatul Județean Iași; cu cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.D., împotriva sentinței civile nr. 124/CA din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în consecință admite acțiunea formulată de reclamanta C.D., anulează Decizia nr. 43 din 14 ianuarie 2008 emisă de G.N.M. – Comisariatul General, precum și Decizia nr. 80 din 15 ianuarie 2008 emisă de aceeași autoritate și dispune reintegrarea în funcția publică de comisar-șef la Comisariatul Județean Iași. Obligă pârâții G.N.M. – Comisariatul General și C.G.G.N.M. la acordarea către reclamantă a drepturilor bănești cuvenite de la momentul executării deciziilor sus arătate și până la repunerea efectivă în funcție a acesteia.

Respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de G.N.M. – Comisariatul Județean Iași. Obligă pârâții la plata sumei de 4.832 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, fond și recurs, către reclamanta C.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.