ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 24/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15.08.2005, reclamanta SC P.T. SRL București a solicitat anularea deciziei nr. 124 din 11 iulie 2005 emisă de pârâtul Consiliul Concurenței, exonerarea sa de plata amenzii în sumă de 1.500.000 ROL și obligarea pârâtului să redeschidă investigația efectuată în ceea ce privește încălcarea de către SC C.P. România SRL în perioada 2000-2004 a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a), d) și art. 6 lit. a), b) și c) din Legea nr. 21/1996. La data de 08 martie 2006, SC C.P. România SRL a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea cererii reclamantei de obligare a pârâtului la redeschiderea investigației privind pretinsa nerespectare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a), d) și art. 6 din Legea nr. 21/1996.

Cererea de intervenție a fost admisă în principiu de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din ședința publică de la 05 aprilie 2006. Prin cererea depusă la 16 mai 2007, intervenienta a solicitat suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. până la soluționarea cauzei penale care constituie obiectul Dosarului nr. 9016/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1, arătând că în acest dosar a fost începută urmărirea penală împotriva Inspectorului din cadrul Consiliului Concurenței care a condus investigația și a semnat raportul de investigație, pe baza căruia a fost emisă ulterior decizia nr. 124/2005.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și prin încheierea dată în ședința publică de la 23 mai 2007 a dispus suspendarea judecății cauzei. Instanța de fond a avut în vedere adresa din 18 ianuarie 2007 a Poliției sectorului 1 București, din care rezultă că urmărirea penală a fost începută împotriva Inspectorului din cadrul Consiliului Concurenței care nu a investigat plângerea formulată de SC P.T. SRL sub aspectul discriminărilor față de SC M.C.C. SRL, iar prin acțiunea din prezentul dosar s-a solicitat obligarea Consiliului Concurenței la redeschiderea investigației, motivat de faptul că nu a fost investigată în întregime plângerea privind încălcarea de către SC C.P.

România SRL în perioada 2000-2004 a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a), d) și art. 6 lit. a), b) și c) din Lgea nr. 21/1996. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs pârâtul Consiliul Concurenței, solicitând casarea încheierii și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru că nu era îndeplinită condiția ca infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se pronunța în cauză. Astfel, s-a arătat că obiectul prezentului dosar îl constituie anularea actului administrativ emis de către organul colegial de decizie al autorității de concurență, iar începerea urmăririi penale s-a dispus față de inspectorul care a semnat raportul de investigație.

În acest sens, s-a arătat că procedura de investigație a Consiliului Concurenței cuprinde, potrivit art. 6 din Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 și 6 din Legea nr. 21/1996, raportul asupra investigației, audierea și luarea deciziilor, ceea ce dovedește că soluționarea contestației împotriva deciziei emisă de autoritatea de concurență nu depinde de soluționarea dosarului privind pe inspectorul de concurență care a întocmit raportul de investigație. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Prevederile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. reglementează unul dintre cazurile de suspendare facultativă a judecății, care se întemeiază pe declanșarea urmăririi penale pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției care urmează să se pronunțe. Aceste prevederi legale au fost corect aplicate de instanța de fond, care a constatat că actul administrativ contestat pe calea acțiunii în anulare s-a întemeiat și pe raportul de investigație întocmit de inspectorul de concurență împotriva căruia s-a dispus începerea urmării penale. Din adresa din 18 ianuarie 2007 emisă de Poliția sectorului 1 rezultă că în dosarul penal nr. 9016/P/2005 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva Inspectorului de Concurență R.Z.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., coroborat cu art. 248 1 , reținându-se că investigația efectuată de aceasta a fost incompletă, în sensul că nu s-a investigat dacă SC P.T. SRL a fost discriminată în raport cu ceilalți distribuitori ai SC C.P. România SRL pe anul 2004. Acest raport a fost prezentat în ședința plenului Consiliului Concurenței din data de 23 iunie 2005 și a fost avut în vedere la emiterea deciziei nr. 124 din 11 iulie 2005 contestată în prezenta cauză, astfel încât a fost dovedită condiția legală privind legătura dintre dosarul penal în care s-a dispus începerea urmării penale și pricina în curs de soluționare, asupra căreia ar avea o înrâurire hotărâtoare constatarea unei infracțiuni săvârșită de inspectorul care a întocmit raportul de investigație.

În consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a încheierii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Concurenței împotriva încheierii de ședință din 23 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2008.