ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 139/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.610/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.176/120/2024 și de Tribunalul Sibiu - Secția I civilă în dosarele nr. 1.499/85/2024 și nr. 486/85/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii și obiectul sesizărilor

Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 24 octombrie 2024, în Dosarul nr. 1.176/120/2024, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție", personalul auxiliar poate beneficia de acordarea unei majorări de 10% a indemnizației de încadrare, față de cele stabilite potrivit prevederilor art. 3 alin. (4) și (7) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, raportat la nivelul indemnizațiilor personalului auxiliar din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin aplicarea Legii nr. 71/2015 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr. 2.610/1/2024.

Ulterior, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost înregistrate, cu nr. 11/1/2025 și nr. 12/1/2025, sesizările formulate de Tribunalul Sibiu - Secția I civilă în dosarele nr. 1.499/85/2024 și nr. 486/85/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești beneficiază începând cu data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, coroborat cu momentul angajării acestora și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, de majorarea de 10% la nivelul indemnizațiilor personalului auxiliar din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, față de drepturile salariale stabilite potrivit prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007.

Având în vedere existența unei strânse legături între obiectul primei sesizări și obiectul sesizărilor înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea dosarelor nr. 11/1/2025 și nr. 12/1/2025 la Dosarul nr. 2.610/1/2024. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 8/2007) " Art. 3. - (...) (4) Coeficienții de multiplicare pentru stabilirea salariilor de bază ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul judecătoriilor și al parchetelor de pe lângă acestea sunt prevăzuți la lit. A din anexa nr. 1a pentru perioada ianuarie- 31 martie 2007, la lit. A din anexa nr. 1b pentru perioada 1 aprilie-30 septembrie 2007 și la lit. A din anexa nr. 1c de la 1 octombrie 2007. (...) (7) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Direcția Națională Anticorupție și de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt cu 10% mai mari decât cele stabilite potrivit prevederilor alin. (4)." (abrogate)

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) " Art. 6. - Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: (...) b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție; c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală; (...)" Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 - capitolul VIII "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției" - secțiunea a 4-a "Salarizarea și celelalte drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate și ale personalului conex" " Art. 17. - (1) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcția deținută, cu nivelul studiilor, cu vechimea în specialitate, precum și cu nivelul instanței sau al parchetului, după caz. (2) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul judecătoriilor și al parchetelor de pe lângă acestea sunt cele prevăzute în prezenta anexă la cap. II și III. (3) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la tribunale/tribunale specializate, tribunalele militare și de la parchetele de pe lângă acestea, de la judecătoriile din municipiul București și din localitățile reședință de județ, precum și de la parchetele de pe lângă acestea sunt cele prevăzute la alin. (2) majorate cu 5%. (4) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la curțile de apel și parchetele de pe lângă acestea sunt cele prevăzute la alin. (2) majorate cu 7,5%. (5) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Direcția Națională Anticorupție și de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt cele prevăzute la alin. (2) majorate cu 10%." III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-a invocat chestiunea de drept A. Dosarul nr. 1.176/120/2024 al Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița cu nr. 1.176/120/2024, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței să dispună: a) obligarea pârâților la recalcularea drepturilor salariale în conformitate cu Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu modificările ulterioare (Legea nr. 71/2015), și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare (Ordonanța de urgență Guvernului nr. 20/2016), începând cu data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006), coroborat cu momentul angajării și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, la nivelul indemnizațiilor personalului auxiliar de specialitate din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin acordarea unei majorări de 10% față de drepturile salariale stabilite potrivit art. 3 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007; b) obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea drepturilor salariale cuvenite, precum și la calcularea, alocarea și plata sumelor necesare pentru fiecare lună de la momentul angajării și până la momentul plății diferenței dintre venitul la care este îndreptățită și venitul plătit.

În motivare, reclamanta a susținut că exercită funcția de grefier și se află într-o situație discriminatorie față de personalul auxiliar de specialitate, care a obținut drepturi salariale majorate prin hotărâri judecătorești.

Pârâții Tribunalul București și Înalta Curte de Casație și Justiție au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând că majorarea salariului de bază cu 10% nu este prevăzută de norme cu aplicabilitate generală, ci este instituită de legiuitor în considerarea nivelului instanței sau parchetului, nefiind cuvenită întreg personalului auxiliar. B. Dosarul nr. 1.499/85/2024 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu - Secția I civilă cu nr. 1.499/85/2024, mai mulți reclamanți au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței să dispună: a) obligarea pârâților la recalcularea drepturilor salariale în conformitate cu Legea nr. 71/2015 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, coroborat cu momentul angajării și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, la nivelul indemnizațiilor personalului auxiliar de specialitate din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin acordarea unei majorări de 10% față de drepturile stabilite potrivit art. 3 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007; b) obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea drepturilor salariale cuvenite, precum și la calcularea, alocarea și plata sumelor necesare pentru fiecare lună de la momentul angajării și până la momentul plății diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul plătit.

Reclamanții au invocat motive similare cu cele din primul dosar.

Pârâții Tribunalul București și Înalta Curte de Casație și Justiție au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, formulând apărări similare cu cele din primul dosar. C. Dosarul nr. 486/85/2024 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu - Secția I civilă cu nr. 486/85/2024, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței să dispună: a) obligarea pârâților la recalcularea drepturilor salariale în conformitate cu Legea nr. 71/2015 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, coroborat cu momentul angajării și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, la nivelul indemnizațiilor personalului auxiliar de specialitate din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin acordarea unei majorări de 10% față de drepturile stabilite potrivit art. 3 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007; b) obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea drepturilor salariale cuvenite, precum și la calcularea, alocarea și plata sumelor necesare pentru fiecare lună de la momentul angajării și până la momentul plății diferenței dintre veniturile la care este îndreptățită și venitul plătit.

Reclamanta a invocat motive similare cu cele invocate în primul dosar.

Pârâții Tribunalul București și Înalta Curte de Casație și Justiție au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, formulând apărări similare cu cele din primul dosar. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată din cadrul Tribunalului Dâmbovița a apreciat că sesizarea îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. În acest sens a menționat că procesul are ca obiect acordarea majorării salariale de 10%, în temeiul Legii nr. 71/2015 și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, cu aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017. Astfel, pretențiile deduse judecății vizează stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, reclamanta având calitatea de personal auxiliar de specialitate, care face parte din familia ocupațională "Justiție". A mai arătat că soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept asupra căreia instanța supremă nu a statuat în mecanismele de unificare a practicii judiciare.

Completul de judecată din cadrul Tribunalului Sibiu a apreciat că sesizările îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. În acest sens a arătat că reclamantele au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului București, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. (1) din actul normativ anterior evocat, deoarece acestea solicită drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile nu au prezentat puncte de vedere asupra chestiunii de drept. VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Numai completul de judecată din cadrul Tribunalului Sibiu a expus un punct de vedere asupra chestiunii de drept, apreciind că pentru rezolvarea acestei chestiuni ar trebui corelate toate actele normative din domeniul salarizării personalului din familia ocupațională "Justiție", începând cu anul 2006 și până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Astfel, legile succesive de salarizare au preluat în esență prevederile din legea anterioară pentru ca, în final, Legea-cadru nr. 153/2017 să adapteze regimul juridic al salarizării personalului din familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la realitățile vieții sociale și, într-o anumită măsură, la jurisprudența instanței supreme și a instanței de contencios constituțional. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Din răspunsurile transmise de către instanțele consultate au rezultat două opinii.

Astfel, într-o opinie majoritară s-a apreciat că întreg personalul auxiliar de specialitate din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție" nu poate beneficia de acordarea unei majorări de 10% a indemnizației de încadrare, față de cele stabilite potrivit art. 3 alin. (4) și (7) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, raportat la nivelul indemnizațiilor personalului auxiliar din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin aplicarea Legii nr. 71/2015, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006.

S-a argumentat că salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcția deținută, cu nivelul studiilor, cu vechimea în specialitate, precum și cu nivelul instanței sau al parchetului, după caz. Dacă legiuitorul ar fi dorit să instituie o salarizare egală pentru tot personalul auxiliar de specialitate, n-ar fi prevăzut criteriile de stabilire a salariului, inclusiv în funcție de nivelul instanței sau parchetului, și nici majorările salariului brut pentru personalul din cadrul instanțelor superioare prin alin. (3)-(5) ale art. 17 din cap. VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.

Într-o opinie minoritară s-a apreciat că întreg personalul auxiliar de specialitate din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare "Justiție" poate beneficia de acordarea unei majorări de 10% a indemnizației de încadrare, față de cele stabilite potrivit art. 3 alin. (4) și (7) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, raportat la nivelul indemnizațiilor personalului auxiliar din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin aplicarea Legii nr. 71/2015, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006.

S-a argumentat că recunoașterea unui salariu de bază majorat cu 10% pentru o parte din personalul auxiliar de specialitate care a obținut hotărâri judecătorești definitive impune egalizarea la nivelul salarial maxim aflat în plată pentru întreaga categorie profesională din cadrul aceleiași familii ocupaționale.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 106 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 7 mai 2021, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 și cele cuprinse în capitolul II din anexa nr. V și în art. 17 alin. (3) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 24 din 12 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii și a stabilit că "dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate".

Prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale.

Prin Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) raportat la art. 6 lit. a), b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, a statuat că la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată pentru funcții similare nu se poate ține seama de drepturile salariale recunoscute altor salariați prin hotărâri judecătorești definitive, prin care au fost interpretate și aplicate norme legale cu aplicabilitate generală, dacă respectiva interpretare a fost ulterior invalidată printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizărilor conexate este reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar conform alin. (3) al aceluiași articol, "(...) Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită.

De asemenea, în această procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzelor în primă instanță, iar nu doar de către completurile de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.

Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) și (3) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesele în care au fost formulate sesizările conexate au ca obiect obligarea pârâților la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților la nivelul indemnizațiilor personalului auxiliar din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin acordarea majorării de 10% la salariul de bază, și la plata diferențelor salariale de la momentul angajării și până la data plății.

Astfel, pretențiile deduse judecății privesc plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, reclamanții având calitatea de personal auxiliar de specialitate.

Cauzele în care au fost formulate sesizările conexate se află în primă instanță, pe rolul unor completuri de judecată specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă și Tribunalului Sibiu - Secția I civilă.

Ca atare, primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, se constată că dezlegarea chestiunii de drept trebuie să influențeze într-o manieră directă și determinantă soluționarea pe fond a cauzei cu care este învestită instanța de trimitere.

Această condiție este îndeplinită, având în vedere că pretențiile deduse judecății și motivele invocate de părți vizează posibilitatea recalculării drepturilor salariale ale reclamanților la nivelul indemnizațiilor personalului auxiliar din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin acordarea majorării de 10% la salariul de bază.

Astfel cum s-a arătat anterior, una dintre condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile vizează nestatuarea de către instanța supremă asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

În consecință, ori de câte ori chestiunea de drept invocată a fost dezlegată anterior printr-o hotărâre obligatorie a instanței supreme, sesizarea care vizează aceeași chestiune nu mai poate fi soluționată pe fond.

În acest sens se constată că instanțele de trimitere solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru a se stabili dacă personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești beneficiază, începând cu data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006, coroborat cu momentul angajării acestora și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, de majorarea de 10% la nivelul indemnizațiilor personalului auxiliar din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, față de drepturile salariale stabilite potrivit prevederilor art. 3 alin. (4) și (7) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007.

Or, instanța supremă a statuat asupra acestei chestiuni de drept atât sub imperiul reglementării anterioare intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, cât și după intrarea în vigoare a acestei legi.

Astfel, prin Decizia nr. 24 din 12 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii și a stabilit că: "Dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate." În considerentele acestei decizii s-a reținut, în esență, că: "În materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu numai prin prisma calității de personal auxiliar de specialitate, întrucât criteriul este prea general, ci în raport de atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri, care sunt diferențiate atât din punctul de vedere al funcției, cât și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară, cu incidență în ceea ce privește condițiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora. (...) În plus, dacă legiuitorul ar fi înțeles să acorde indemnizația aflată în discuție tuturor grefierilor din cadrul instanțelor judecătorești, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate. În aceste condiții, prevederile legale aplicabile unei anumite categorii de grefieri nu se puteau extinde și asupra celorlalți grefieri, care nu făceau parte din categoriile expres și limitativ prevăzute de lege, astfel încât indemnizația lunară de 10% din salariul de bază s-a putut acorda până la data de 15 aprilie 2008 numai grefierilor menționați la art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, pentru perioada în care aceste dispoziții au fost în vigoare."

Ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, a fost pronunțată Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale. În considerentele de la paragrafele 67-70 și 82-84 din această decizie s-a reținut că: salariile de bază ale personalului auxiliar de specialitate și conex nu sunt stabilite uniform, ci diferențiat, în considerarea gradului instanței/parchetului sau a circumscripțiilor unor judecătorii/parchete, la fundamentarea unei asemenea dispoziții legale aflându-se nu doar gradul instanței sau al parchetului, cât mai ales complexitatea activității desfășurate la nivelul unor instanțe/parchete pe care legea le-a identificat. Atribuțiile specifice, competențele, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt sporite în cadrul judecătoriilor din municipiul București și localitățile reședință de județ, în parchetele de pe lângă acestea, în tribunale/tribunale specializate, tribunale militare și în parchetele de pe lângă acestea față de cele exercitate la celelalte judecătorii/parchete, situate în localități care nu sunt reședință de județ; similar, ele presupun o complexitate și mai ridicată în cadrul curților de apel/parchetelor aferente și una deosebită pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Direcția Națională Anticorupție și de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Stabilirea unor salarii de bază diferențiate este justificată astfel fie de nivelul sporit al atribuțiilor specifice, pe măsură ce gradul instanței ori al parchetului crește, fie de circumscripțiile teritoriale mai mari ale unor judecătorii/parchete aferente, identificate în textul legii; ca atare, personalul auxiliar de specialitate și cel conex din judecătoriile din municipiul București și din localitățile reședință de județ ori din parchetele de pe lângă acestea, cel din tribunale/tribunale specializate, tribunale militare și din parchetele de pe lângă acestea nu prestează aceeași muncă cu cel din celelalte judecătorii/parchete, ci una căreia legea îi recunoaște o complexitate mai ridicată, în considerarea volumului de activitate crescut și/sau a competențelor proprii; similar, personalul din cadrul curților de apel/parchetelor aferente prestează o muncă de o dificultate sporită față de cel al instanțelor/parchetelor inferioare, după cum și cel de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Direcția Națională Anticorupție și de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism are atribuții suplimentare față de cel încadrat la celelalte instanțe/parchete. Toate aceste împrejurări reprezintă criterii obiective, care permit realizarea unor diferențieri în stabilirea salariului de bază al personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Așadar, atunci când instanțele judecătorești sunt învestite cu cereri de egalizare a unor salarii de bază prin includerea unor majorări recunoscute prin hotărâri definitive, trebuie să examineze dacă în respectivele hotărâri au fost interpretate norme de lege care au instituit majorări de aplicabilitate generală, căci numai într-un astfel de caz principiile examinate pot constitui temei al egalizării; dacă sfera lor de aplicare este însă restrânsă în beneficiul unor anumiți destinatari ai legii, cele două principii se opun egalizării salariilor de bază ale persoanelor cărora legea nu le recunoaște dreptul la respectivele majorări. De aceea, în măsura în care reperul de comparație invocat este reprezentat de personalul legitimat de lege la un salariu de bază majorat cu 10%, criteriile obiective, analizate în precedent, care permit stabilirea diferențiată a salariului de bază, nu îngăduie concluzia discriminării personalului auxiliar de specialitate sau conex care își desfășoară activitatea în cadrul unor instanțe/parchete pentru care legea a stabilit salariile de bază fără aplicarea vreunui procent de majorare ori prin aplicarea unuia mai redus și nu atrage, în consecință, aplicarea garanțiilor oferite de principiul egalității care, potrivit art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, se înfăptuiește "prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală". Nici dacă reperul de comparație invocat ar fi personalul care își desfășoară activitatea în cadrul unor instanțe/parchete de același grad, invocarea prevederilor art. 6 lit. b) și c) din Legeacadru nr. 153/2017 nu este suficientă pentru a justifica, prin ea însăși, soluția egalizării; într-o asemenea situație, instanța este chemată să facă o analiză a legii, în vederea corectei ei aplicări.

Deciziile anterior menționate pot fi corelate cu Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată pentru funcții similare nu se poate ține seama de drepturile salariale recunoscute altor salariați prin hotărâri judecătorești definitive, prin care au fost interpretate și aplicate norme legale cu aplicabilitate generală, dacă respectiva interpretare a fost ulterior invalidată printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept.

Prin urmare, dezlegările date de instanța supremă prin deciziile anterior evocate determină inadmisibilitatea sesizărilor conexate față de caracterul obligatoriu al deciziilor pronunțate în mecanismele de unificare a practicii judiciare reprezentate de recursul în interesul legii și hotărârea prealabilă, conform art. 517 alin. (4) și art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pentru aceste motive, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024,