ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 647/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 647/COM din 5 octombrie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamanții C.A.N. și C.S.C. în contradictoriu cu pârâtele SC A.S. SRL și administratorul acesteia C.G.V. Instanța de fond a reținut că SC A.S. SRL a îndeplinit condițiile legale la momentul stabilirii sediului său în clădirea ce se află în prezent în indiviziune între moștenitorii reclamanți și pârâtă. Astfel, autorul reclamanților, defunctul C.R.V. și-a dat acordul prin declarația autentificată din 6 decembrie 1994 ca sediul SC A.S. SRL să fie stabilit în această locație, camera dinspre nord.

Acest acord, autentificat de notar, reprezintă un act echivalent unei dispoziții testamentare, care își va pierde puterea doar în momentul ieșirii din indiviziune și nu mai devreme. Prin înființarea școlii de șoferi nu pot fi aduse prejudicii reclamanților câtă vreme aceștia nu locuiesc în respectiva clădire. Nu poate fi acceptată suspendarea activității SC A.S. SRL, cu crearea de prejudicii acestei societăți, câtă vreme nu s-a dovedit o păgubire prin activitatea comercială a acesteia a drepturilor și intereselor reclamanților. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 24 din 29 ianuarie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamanților C.A.N. și C.S.C. împotriva sentinței nt.647/COM din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, cu motivarea că este echitabil a se da curs solicitării reclamanților după realizarea ieșirii din indiviziune asupra imobilului.

Împotriva deciziei nr. 24 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, au promovat recurs reclamanții C.A.N. și C.S.C., care au criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și desființarea deciziei atacate cu consecința admiterii pe fond a acțiunii formulate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2618 din 26 septembrie 2008 a anulat ca netimbrat recursul reclamanților, iar ulterior aceiași instanță prin decizia nr. 1119 din 2 aprilie 2009 a admis contestația în anulare împotriva deciziei menționată anterior și a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 17 septembrie 2009. Înalta Curte, rejudecând recursul și analizând materialul probator administrat, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamanților, pentru următoarele considerente.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au cerut ca pârâtele să fie obligate să nu mai desfășoare nicio activitate de natură comercială în imobilul situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, fostă proprietate a defunctului C.R.V., deoarece acest imobil face obiectul partajului succesoral în dosarul nr. 6929/2005 al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin. Apare cât se poate de evident că imobilul descris anterior este proprietatea autorului C.R.V., decedat la data de 2 mai 2005, iar moștenitorii cu vocație succesorală legală sunt reclamanții și C.G.V. în calitate de soție supraviețuitoare. Constituirea SC A.S. SRL, cu numărul de ordine în Registrul Comerțului atribuit în data de 23 decembrie 1994, având ca obiect de activitate principală școală de conducere (pilotaj) și sediul social în Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, s-a efectuat cu respectarea întocmai a cadrului legal în materie.

Relevanță sub aspectul corectei stabiliri a sediului social a societății comerciale, la acel moment, o reprezintă declarația autentificată din 6 decembrie 1994 la Notariatul de Stat Județean Mehedinți prin care proprietarul R.C.V. și-a exprimat liber consimțământul ca soția sa, C.G.V., în calitate de asociat unic, să înființeze SC A.S. SRL în camera dinspre partea de nord a imobilului.

Din această perspectivă, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 26 din 5 noiembrie 1990 privind Registrul Comerțului, orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau numai în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menționarea în registrul comerțului. Corect a apreciat instanța de apel că până la ieșirea din indiviziune, fiecare moștenitor legal, are o cotă ideală a bunului ce implică un drept de folosință, această situație conferind posibilitatea realizării unui partaj a dreptului de folosință.

Mai mult, în speță, nu s-a dovedit că reclamanții sunt prejudiciați de natura activității comerciale desfășurate în imobil, în drepturile lor succesorale nu sunt îngrădite sub niciun aspect. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul reclamanților împotriva deciziei nr. 24 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții C.A.N. și C.S.C. împotriva deciziei nr. 24 din 29 ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.