ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 647/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Mehedinți, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 647/COM

din 5 octombrie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamanții

C.A.N. și C.S.C. în contradictoriu cu pârâtele SC A.S. SRL și

administratorul acesteia C.G.V.

Instanța de fond a

reținut că SC A.S. SRL a îndeplinit condițiile legale la

momentul stabilirii sediului său în clădirea ce se află în

prezent în indiviziune între moștenitorii reclamanți și

pârâtă.

Astfel, autorul

reclamanților, defunctul C.R.V. și-a dat acordul prin declarația

autentificată din 6 decembrie 1994 ca sediul SC A.S. SRL să fie

stabilit în această locație, camera dinspre nord. Acest acord,

autentificat de notar, reprezintă un act echivalent unei dispoziții

testamentare, care își va pierde puterea doar în momentul ieșirii din

indiviziune și nu mai devreme.

Prin înființarea

școlii de șoferi nu pot fi aduse prejudicii reclamanților

câtă vreme aceștia nu locuiesc în respectiva clădire.

Nu poate fi acceptată

suspendarea activității SC A.S. SRL, cu crearea de prejudicii acestei

societăți, câtă vreme nu s-a dovedit o păgubire prin

activitatea comercială a acesteia a drepturilor și intereselor

reclamanților.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 24 din 29 ianuarie 2008 a respins ca nefondat

apelul reclamanților C.A.N. și C.S.C. împotriva sentinței

nt.647/COM din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Mehedinți, secția comercială

și de contencios administrativ, cu motivarea că este echitabil a se

da curs solicitării reclamanților după realizarea ieșirii

din indiviziune asupra imobilului.

Împotriva deciziei nr. 24

din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, au promovat recurs reclamanții C.A.N. și C.S.C.,

care au criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și

desființarea deciziei atacate cu consecința admiterii pe fond a

acțiunii formulate.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2618 din

26 septembrie 2008 a anulat ca netimbrat recursul reclamanților, iar

ulterior aceiași instanță prin decizia nr. 1119 din 2 aprilie

2009 a admis contestația în anulare împotriva deciziei

menționată anterior și a fixat termen pentru judecarea

recursului la data de 17 septembrie 2009.

Înalta Curte, rejudecând

recursul și analizând materialul probator administrat, raportat la

criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt

nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamanților,

pentru următoarele considerente.

Prin cererea de chemare în

judecată, reclamanții au cerut ca pârâtele să fie obligate

să nu mai desfășoare nicio activitate de natură

comercială în imobilul situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, județul

Mehedinți, fostă proprietate a defunctului C.R.V., deoarece acest

imobil face obiectul partajului succesoral în dosarul nr. 6929/2005 al

Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Apare cât se poate de

evident că imobilul descris anterior este proprietatea autorului C.R.V.,

decedat la data de 2 mai 2005, iar moștenitorii cu vocație

succesorală legală sunt reclamanții și C.G.V. în calitate

de soție supraviețuitoare.

Constituirea SC A.S. SRL, cu

numărul de ordine în Registrul Comerțului atribuit în data de 23

decembrie 1994, având ca obiect de activitate principală școală

de conducere (pilotaj) și sediul social în Drobeta Turnu Severin,

județul Mehedinți, s-a efectuat cu respectarea întocmai a cadrului

legal în materie.

Relevanță sub

aspectul corectei stabiliri a sediului social a societății

comerciale, la acel moment, o reprezintă declarația autentificată

din 6 decembrie 1994 la Notariatul de Stat Județean Mehedinți prin care

proprietarul R.C.V. și-a exprimat liber consimțământul ca

soția sa, C.G.V., în calitate de asociat unic, să înființeze SC

A.S. SRL în camera dinspre partea de nord a imobilului.

Din această

perspectivă, potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 26 din 5

noiembrie 1990 privind Registrul Comerțului, orice persoană

fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei

înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului are

dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare în tot

sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin

hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în

tot sau numai în parte sau modificate actele care au stat la baza

înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin

hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menționarea

în registrul comerțului.

Corect a apreciat

instanța de apel că până la ieșirea din indiviziune,

fiecare moștenitor legal, are o cotă ideală a bunului ce

implică un drept de folosință, această situație

conferind posibilitatea realizării unui partaj a dreptului de

folosință. Mai mult, în speță, nu s-a dovedit că

reclamanții sunt prejudiciați de natura activității

comerciale desfășurate în imobil, în drepturile lor succesorale nu

sunt îngrădite sub niciun aspect.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge ca nefondat recursul reclamanților împotriva deciziei

nr. 24 din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanții C.A.N. și C.S.C. împotriva deciziei nr. 24 din 29

ianuarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.