Decizia nr. 456/2014 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cauzei și procedura derulată de prima instanță Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 9135/2/2011 din 24 ianuarie 2011, reclamanta SC "C." SRL a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 31 din 16 septembrie 2011 emisă de pârâtul Consiliul Concurenței prin care, în baza art. 55 alin. (1) și (3) din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare, a fost sancționată cu amendă în sumă de 55.889 RON pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 50 lit. b) din legea anterior arătată. În subsidiar, reclamanta a solicitat reducerea cuantumului amenzii aplicate. Reclamanta a precizat că motivele de nelegalitate ale actului administrativ dedus judecății sunt următoarele: a) Nerespectarea prevederilor art. 35 din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare, care obligă inspectorii de concurență să comunice societăților și sancțiunile ce urmează a le fi aplicate în situația refuzului de furnizare a datelor solicitate; b) În decizia contestată nu au fost indicate datele de identificare ale contravenientului și punctul de vedere al acestuia, după cum impun dispozițiile Ordinului nr. 668/2011, prin care a fost adoptat Regulamentul privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor de către Consiliul Concurenței. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

Hotărârea curții de apel Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1635 din 7 martie 2012, a admis acțiunea reclamantei SC "C." SRL, a anulat Decizia nr. 31 din 16 septembrie 2011, emisă de pârâtul Consiliul Concurenței, și a exonerat societatea de plata amenzii în sumă de 55.889 RON. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin decizia contestată în cauză, reclamanta a fost sancționată cu amendă contravențională pentru încălcarea prevederilor art. 50 lit. b) din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare. În raport de dispozițiile art. 35 din legea aflată în discuție, pentru a se reține în sarcina reclamantei fapta contravențională, era necesar ca inspectorul de concurență să indice părții nu numai informațiile solicitate, ci și temeiul legal, scopul, termenele și sancțiunile prevăzute. Din actele dosarului rezultă că pârâtul a înaintat reclamantei doar un chestionar în care nu se preciza nimic cu privire la temeiul legal, scopul și termenul în care trebuia comunicat răspunsul. Mai mult decât atât, chestionarul menționa doar sancțiunile prevăzute de art. 50 lit. b) din lege, însă și acestea erau precizate la sfârșitul chestionarului, în pagina a 7-a. Ca atare, aceste date nu erau suficiente pentru a se putea reține că reclamanta a cunoscut temeiul legal, scopul și termenul în care trebuia să completeze chestionarul. În aceste condiții, Curtea a apreciat că reclamanta nu a refuzat cu intenție sau din neglijență să comunice pârâtului informațiile solicitate. Pe acest aspect, instanța a arătat faptul că prima dată când pârâtul a comunicat reclamantei informații complete privind temeiul legal, scopul și termenul de răspuns a fost prin Adresa nr. 807 din 8 iulie 2011, prin care i-a solicitat punctul de vedere cu privire la nefurnizarea de informații către Consiliul Concurenței, la care reclamanta a răspuns în ziua următoare primirii adresei, respectiv că va completa chestionarul în cel mai scurt timp. Prima instanță a concluzionat în sensul că pârâtul nu a indicat reclamantei toate elementele prevăzute de art. 35 lit. a) din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare.

Recursul declarat de pârâtul Consiliul Concurenței În recursul său, pârâtul a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurentul a prezentat situația factuală existentă în speță și a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: Instanța de fond a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză: actele prezentate la dosar dovedesc în mod indubitabil faptul că societatea intimată a fost înștiințată cu privire la scopul solicitării informațiilor, temeiul legal al cererii și sancțiunile ce urmează a fi aplicate în situația refuzului de conformare. Elementele obligatorii nominalizate de art. 35 lit. a) din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare, se regăsesc în toate comunicările făcute intimatei.

Apărările formulate de intimata SC "C." SRL Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat pentru motivele prezentate la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Probatoriile administrate în recurs În baza art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte a încuviințat recurentei administrarea probei cu înscrisuri. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă SC "C." SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 31 din 16 septembrie 2011, emisă de intimatul-pârât Consiliul Concurenței. Prima instanță a admis acțiunea pentru argumentele prezentate rezumativ în decizia de față. Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză și răspunzând la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele: Prin Decizia nr. 31 din 16 septembrie 2011 emisă de Consiliul Concurenței, recurenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 55.889 RON pentru încălcarea prevederilor art. 50 lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât s-a stabilit că nu a furnizat informațiile și documentele ce i-au fost solicitate, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit. a) din aceeași lege. În concret, instanța de control judiciar reține faptul că, prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 69 din 17 februarie 2009 s-a dispus declanșarea unei investigații utile pentru cunoașterea pieței pieselor de schimb pentru automobile, în temeiul art. 26 lit. g) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În cadrul acestei investigații au fost trimise chestionare întreprinderilor implicate în sectorul auto, printre care și intimatei. Astfel, prin Adresa nr. RG-536 din 19 ianuarie 2011, s-au solicitat intimatei informații și documente în cadrul investigației, primirea adresei fiind confirmată de societate în data de 28 ianuarie 2011, termenul de răspuns fiind 25 februarie 2011 (20 de zile lucrătoare de la primire). Având în vedere că intimata nu a răspuns la adresa anterior nominalizată în termenul fixat, Consiliul Concurenței a trimis o scrisoare de revenire, primită de reclamantă la 12 aprilie 2011, cu termen de răspuns 21 aprilie 2011 (7 zile lucrătoare de la primire). În data de 21 aprilie 2011, intimata a solicitat prin e-mail chestionarul, însă nu l-a completat în termenul indicat de Consiliul Concurenței. În această situație, recurentul a solicitat societății intimate punctul de vedere în legătură cu fapta sa, în temeiul art. 6 alin. (1) din Regulamentul privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor de către Consiliul Concurenței, în data de 8 iulie 2011, termenul fixat fiind 15 iulie 2011 (2 zile lucrătoare de la primire). Înalta Curte nu poate achiesa la concluzia exprimată de judecătorul fondului cauzei, în sensul că recurentul a comunicat societății intimate doar un chestionar în care nu se precizează nimic cu privire la temeiul legal, scopul și termenul în care trebuie comunicat răspunsul la chestionar. Pe acest aspect, instanța de control judiciar reține faptul că intimatei i-a fost comunicat chestionarul aflat în discuție atât prin poștă - prin Adresa nr. RG-536 din 19 ianuarie 2011 - cât și prin e-mail, iar acestea întruneau cerințele de legalitate ale unei solicitări de informații, reglementate de dispozițiile art. 35 lit. a) din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare, având individualizate temeiul legal, scopul și sancțiunile aplicabile în caz de neconformare. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.