ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 456/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 456/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei și procedura derulată de
prima instanță
Prin contestația înregistrată pe rolul Curții
de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr.
9135/2/2011 din 24 ianuarie 2011, reclamanta SC "C." SRL a solicitat,
în principal, anularea Deciziei nr. 31 din 16 septembrie 2011 emisă de pârâtul
Consiliul Concurenței prin care, în baza art. 55 alin. (1) și (3) din Legea nr.
21/1996, cu modificările ulterioare, a fost sancționată cu amendă în sumă de
55.889 RON pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 50 lit. b) din legea
anterior arătată. În subsidiar, reclamanta a solicitat reducerea cuantumului
amenzii aplicate.
Reclamanta a precizat
că motivele de nelegalitate ale actului administrativ dedus judecății sunt
următoarele:
a) Nerespectarea
prevederilor art. 35 din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare, care
obligă inspectorii de concurență să comunice societăților și sancțiunile ce
urmează a le fi aplicate în situația refuzului de furnizare a datelor
solicitate;
b) În decizia
contestată nu au fost indicate datele de identificare ale contravenientului și
punctul de vedere al acestuia, după cum impun dispozițiile Ordinului nr.
668/2011, prin care a fost adoptat Regulamentul privind constatarea
contravențiilor și aplicarea sancțiunilor de către Consiliul Concurenței.
În întâmpinarea
formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea contestației ca
neîntemeiată.
Hotărârea curții
de apel
Curtea de Apel
București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1635
din 7 martie 2012, a admis acțiunea reclamantei SC "C." SRL, a anulat
Decizia nr. 31 din 16 septembrie 2011, emisă de pârâtul Consiliul Concurenței,
și a exonerat societatea de plata amenzii în sumă de 55.889 RON.
Pentru a pronunța o
asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin decizia
contestată în cauză, reclamanta a fost sancționată cu amendă contravențională
pentru încălcarea prevederilor art. 50 lit. b) din Legea nr. 21/1996, cu
modificările ulterioare.
În raport de
dispozițiile art. 35 din legea aflată în discuție, pentru a se reține în
sarcina reclamantei fapta contravențională, era necesar ca inspectorul de
concurență să indice părții nu numai informațiile solicitate, ci și temeiul
legal, scopul, termenele și sancțiunile prevăzute.
Din actele dosarului
rezultă că pârâtul a înaintat reclamantei doar un chestionar în care nu se
preciza nimic cu privire la temeiul legal, scopul și termenul în care trebuia
comunicat răspunsul. Mai mult decât atât, chestionarul menționa doar
sancțiunile prevăzute de art. 50 lit. b) din lege, însă și acestea erau
precizate la sfârșitul chestionarului, în pagina a 7-a. Ca atare, aceste date
nu erau suficiente pentru a se putea reține că reclamanta a cunoscut temeiul
legal, scopul și termenul în care trebuia să completeze chestionarul. În aceste
condiții, Curtea a apreciat că reclamanta nu a refuzat cu intenție sau din
neglijență să comunice pârâtului informațiile solicitate.
Pe acest aspect,
instanța a arătat faptul că prima dată când pârâtul a comunicat reclamantei
informații complete privind temeiul legal, scopul și termenul de răspuns a fost
prin Adresa nr. 807 din 8 iulie 2011, prin care i-a solicitat punctul de vedere
cu privire la nefurnizarea de informații către Consiliul Concurenței, la care
reclamanta a răspuns în ziua următoare primirii adresei, respectiv că va
completa chestionarul în cel mai scurt timp.
Prima instanță a
concluzionat în sensul că pârâtul nu a indicat reclamantei toate elementele
prevăzute de art. 35 lit. a) din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare.
Recursul declarat
de pârâtul Consiliul Concurenței
În recursul său,
pârâtul a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii
reclamantei.
În motivarea căii
extraordinare de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 și
art. 304
1
C. proc. civ., recurentul a prezentat situația factuală
existentă în speță și a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire
la hotărârea judecătorească atacată:
Instanța de fond a
interpretat eronat probatoriul administrat în cauză: actele prezentate la dosar
dovedesc în mod indubitabil faptul că societatea intimată a fost înștiințată cu
privire la scopul solicitării informațiilor, temeiul legal al cererii și
sancțiunile ce urmează a fi aplicate în situația refuzului de conformare.
Elementele
obligatorii nominalizate de art. 35 lit. a) din Legea nr. 21/1996, cu
modificările ulterioare, se regăsesc în toate comunicările făcute intimatei.
Apărările formulate
de intimata SC "C." SRL
Intimata a formulat
întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat pentru
motivele prezentate la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Probatoriile
administrate în recurs
În baza art. 305 C.
proc. civ., Înalta Curte a încuviințat recurentei administrarea probei cu
înscrisuri.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Analizând sentința
atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse
în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304
1
C. proc. civ.,
sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru
considerentele care vor fi expuse în continuare.
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Intimata-reclamantă
SC "C." SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu
acțiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 31 din 16 septembrie 2011, emisă
de intimatul-pârât Consiliul Concurenței.
Prima instanță a
admis acțiunea pentru argumentele prezentate rezumativ în decizia de față.
Reevaluând ansamblul
probator administrat în cauză și răspunzând la criticile formulate în recurs,
Înalta Curte reține următoarele:
Prin Decizia nr. 31
din 16 septembrie 2011 emisă de Consiliul Concurenței, recurenta a fost
sancționată cu amendă contravențională în sumă de 55.889 RON pentru încălcarea
prevederilor art. 50 lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, întrucât s-a stabilit că nu a furnizat
informațiile și documentele ce i-au fost solicitate, potrivit dispozițiilor
art. 35 alin. (1) lit. a) din aceeași lege.
În concret, instanța
de control judiciar reține faptul că, prin Ordinul Președintelui Consiliului
Concurenței nr. 69 din 17 februarie 2009 s-a dispus declanșarea unei
investigații utile pentru cunoașterea pieței pieselor de schimb pentru
automobile, în temeiul art. 26 lit. g) din Legea concurenței nr. 21/1996,
republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În cadrul acestei
investigații au fost trimise chestionare întreprinderilor implicate în sectorul
auto, printre care și intimatei.
Astfel, prin Adresa
nr. RG-536 din 19 ianuarie 2011, s-au solicitat intimatei informații și
documente în cadrul investigației, primirea adresei fiind confirmată de
societate în data de 28 ianuarie 2011, termenul de răspuns fiind 25 februarie
2011 (20 de zile lucrătoare de la primire).
Având în vedere că
intimata nu a răspuns la adresa anterior nominalizată în termenul fixat,
Consiliul Concurenței a trimis o scrisoare de revenire, primită de reclamantă la
12 aprilie 2011, cu termen de răspuns 21 aprilie 2011 (7 zile lucrătoare de la
primire).
În data de 21 aprilie
2011, intimata a solicitat prin e-mail chestionarul, însă nu l-a completat în
termenul indicat de Consiliul Concurenței.
În această situație,
recurentul a solicitat societății intimate punctul de vedere în legătură cu
fapta sa, în temeiul art. 6 alin. (1) din Regulamentul privind constatarea
contravențiilor și aplicarea sancțiunilor de către Consiliul Concurenței, în
data de 8 iulie 2011, termenul fixat fiind 15 iulie 2011 (2 zile lucrătoare de
la primire).
Înalta Curte nu poate
achiesa la concluzia exprimată de judecătorul fondului cauzei, în sensul că
recurentul a comunicat societății intimate doar un chestionar în care nu se
precizează nimic cu privire la temeiul legal, scopul și termenul în care
trebuie comunicat răspunsul la chestionar.
Pe acest aspect,
instanța de control judiciar reține faptul că intimatei i-a fost comunicat
chestionarul aflat în discuție atât prin poștă - prin Adresa nr. RG-536 din 19
ianuarie 2011 - cât și prin e-mail, iar acestea întruneau cerințele de
legalitate ale unei solicitări de informații, reglementate de dispozițiile art.
35 lit. a) din Legea nr. 21/1996, cu modificările ulterioare, având
individualizate temeiul legal, scopul și sancțiunile aplicabile în caz de
neconformare.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Pe cale de
consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,
coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite
recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea
reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâtul Consiliul Concurenței împotriva Sentinței civile nr. 1635
din 7 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC C. SRL ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.
Procesat
de GGC - AZ