ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2164/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea formulată la data de 14

aprilie 2003, SC „T.D.G. & L.” SRL București a chemat în judecată Consiliul

Concurenței, solicitând anularea deciziei nr. 130 din 4 aprilie 2003 prin care

societatea a fost amendată cu 7.000.000.000 lei în baza art. 56 lit. a) din

Legea nr. 21/1996, întrucât se reținuse prin decizia nr. 11 din 4 februarie 2003 a aceleiași autorități săvârșirea de practici anticoncurențiale interzise, respectiv practicarea

unor prețuri de ruinare, sub costuri, în scopul înlăturării concurenților.

În motivarea acțiunii, s-a învederat că

decizia nr. 11/2003 este nelegală și temeinică, având la bază o interpretare

eronată a datelor contabile primare și nerespectând dispozițiile art. 48 din

Legea concurenței nr. 21/1996.

Prin încheierea din 4 octombrie 2005,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a dispus în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. suspendarea

judecății, în raport de decizia nr. 4092 din 28 iunie 2005 a aceleiași instanțe prin care s-a dispus rejudecarea cauzei privind acțiunea societății de

anulare a deciziei nr. 11/2003 a Consiliului Concurenței, soluționată în primă

instanță prin sentința civilă nr. 605 din 24 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În urma repunerii pe rol a cauzei, s-a

depus la dosar decizia nr. 710 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care

s-a respins ca nefondat recursul declarat de Consiliul Concurenței împotriva

sentinței civile nr. 3452 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin această din urmă hotărâre, instanța

de trimitere, rejudecând litigiul în fond, a admis acțiunea și a anulat parțial

decizia nr. 11 din 4 februarie 2003, în ceea ce privește sancționarea

societății reclamante pentru încălcarea prevederilor art. 6 lit. f) din Legea

nr. 21/1996.

În esență, instanța a reținut că, în

cauză, nu s-a confirmat concluzia autorității de concurență potrivit căreia

societatea a practicat prețuri de ruinare în ceea ce privește comercializarea

țigărilor SNTR, în scopul înlăturării concurenților.

În raport de împrejurarea că a fost

anulat actul administrativ prin care s-a stabilit atât vinovăția societății

pentru săvârșirea practicii anticoncurențiale, cât și aplicarea sancțiunii

amenzii, Curtea va admite recursul formulat împotriva deciziei nr. 130 din 4

aprilie 2003 emisă de Consiliul Concurenței prin care s-a individualizat

cuantumul amenzii și va dispune anularea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de SC „T.D.G. & L." SRL București împotriva Deciziei

nr. 130 din 4 aprilie 2003 a președintelui Consiliului Concurenței.

Anulează Decizia nr. 130 din 4 aprilie

2003 a Președintelui Consiliului Concurenței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

aprilie 2010.