Decizia nr. 2164/2010 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 14 aprilie 2003, SC „T.D.G. & L.” SRL București a chemat în judecată Consiliul Concurenței, solicitând anularea deciziei nr. 130 din 4 aprilie 2003 prin care societatea a fost amendată cu 7.000.000.000 lei în baza art. 56 lit. a) din Legea nr. 21/1996, întrucât se reținuse prin decizia nr. 11 din 4 februarie 2003 a aceleiași autorități săvârșirea de practici anticoncurențiale interzise, respectiv practicarea unor prețuri de ruinare, sub costuri, în scopul înlăturării concurenților. În motivarea acțiunii, s-a învederat că decizia nr. 11/2003 este nelegală și temeinică, având la bază o interpretare eronată a datelor contabile primare și nerespectând dispozițiile art. 48 din Legea concurenței nr. 21/1996.

Prin încheierea din 4 octombrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. suspendarea judecății, în raport de decizia nr. 4092 din 28 iunie 2005 a aceleiași instanțe prin care s-a dispus rejudecarea cauzei privind acțiunea societății de anulare a deciziei nr. 11/2003 a Consiliului Concurenței, soluționată în primă instanță prin sentința civilă nr. 605 din 24 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. În urma repunerii pe rol a cauzei, s-a depus la dosar decizia nr. 710 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de Consiliul Concurenței împotriva sentinței civile nr. 3452 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin această din urmă hotărâre, instanța de trimitere, rejudecând litigiul în fond, a admis acțiunea și a anulat parțial decizia nr. 11 din 4 februarie 2003, în ceea ce privește sancționarea societății reclamante pentru încălcarea prevederilor art. 6 lit. f) din Legea nr. 21/1996. În esență, instanța a reținut că, în cauză, nu s-a confirmat concluzia autorității de concurență potrivit căreia societatea a practicat prețuri de ruinare în ceea ce privește comercializarea țigărilor SNTR, în scopul înlăturării concurenților. În raport de împrejurarea că a fost anulat actul administrativ prin care s-a stabilit atât vinovăția societății pentru săvârșirea practicii anticoncurențiale, cât și aplicarea sancțiunii amenzii, Curtea va admite recursul formulat împotriva deciziei nr. 130 din 4 aprilie 2003 emisă de Consiliul Concurenței prin care s-a individualizat cuantumul amenzii și va dispune anularea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de SC „T.D.G. & L." SRL București împotriva Deciziei nr. 130 din 4 aprilie 2003 a președintelui Consiliului Concurenței. Anulează Decizia nr. 130 din 4 aprilie 2003 a Președintelui Consiliului Concurenței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.