ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4954/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC T.A.T. SRL București a chemat în judecată Consiliul Concurenței și a solicitat: - anularea deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de pârâtul Consiliul Concurenței prin care a fost amendată cu suma de 38.143 RON, reprezentând 6% din cifra de afaceri din anul 2008; - suspendarea executării deciziei până la soluționarea cererii; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii au fost invocate motive pentru care se solicită anularea deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009. Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare și în privința cererii de suspendare, s-a invocat faptul că reclamanta nu a indicat temeiul juridic al cererii și fără a face dovada condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și anume cazul bine justificat și producerea unei pagube iminente. 2. Soluția instanței de fond. Prin încheierea din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare ca neîntemeiată. În motivarea soluției se arată că, în raport de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ se cer întrunite două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.

Se invocă faptul că chiar dacă reclamanta invocă nelegalitatea actului administrativ prin care s-a reținut existența unei înțelegeri anticoncurențiale și i-a fost aplicată o amendă reprezentând 6% din cifra de afaceri realizată în anul 2008, aceasta nu arată care sunt împrejurările de fapt sau de drept sau aparența de nelegalitate a actului atacat și nici în ce constă paguba iminentă. Doar invocarea nelegalității unui act administrativ nu poate constitui un „caz bine justificat”, ci doar existența unor aspecte de vădită nelegalitate sau de caracter vădit abuziv al actului a cărui suspendare se solicită și de aceea, cererea de suspendare a fost respinsă ca neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC T.A.T. SRL București și s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, admiterea cererii de suspendare a executării până la soluționarea cererii privind anularea deciziei nr. 35 din 16 iunie 2009 emisă de Consiliul Concurenței. În motivele de recurs se arată că deși a fost sancționată pentru că a participat la o înțelegere de tip cartel, în realitate nu a existat această înțelegere pentru că nu există nici un înscris în care să se fi consemnat vreo înțelegere expresă. S-a invocat că acest fapt se numește „simpatia prețurilor” și au ajuns să imite comportamentul agenților economici reprezentativi pe piață. Dacă se dorea înlăturarea concurenței, modificarea tarifelor se făcea în sensul scăderii acestora tocmai pentru ca să fie atrași consumatorii doar de către serviciile agenților economici implicați.

În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a arătat că situația financiară a societății este una extrem de dificilă astfel încât orice obligație de plată în plus ar putea produce un prejudiciu imens. La nivelul anului 2009, societatea a înregistrat o pierdere fiscală de 211.034 RON, numărul angajaților a scăzut de la 20 la 14 și au fost emise somații de plată pentru obligații fiscale pe care nu le poate achita. Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu.

Suspendarea actelor administrative reprezintă operațiunea juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora și ea este o situație de excepție care se poate dispune numai în condițiile legii. Suspendarea nu se poate dispune decât dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Legea contenciosului administrativ a definit „cazul bine justificat” în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurările legate de starea de fapt sau de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Referitor la această condiție se constată că nu este îndeplinită în speță pentru că nu au fost dovedite acele împrejurări de fapt și de drept care să creeze îndoială cu privire la actul administrativ atacat, chiar dacă nu se poate cere instanței care are de soluționat suspendarea să facă o analiză a legalității actului administrativ.

Tot în legea contenciosului administrativ modificată, a fost definită „paguba iminentă”, în art. 2 alin. (1) lit. ș), ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Pentru a dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie să fie dovedită iminența producerii prejudiciului material, iar în cauză nu s-a făcut o asemenea dovadă. Simplele afirmații ale intimatei-reclamante referitoare la producerea pagubei prin eventuala executare a actelor administrative nu sunt suficiente pentru a dovedi paguba iminentă în lipsa unor dovezi privind cifra de afaceri, profitul obținut, personalul angajat al societății, datoriile contractate ale societății.

Toate acestea dovedesc că nu este îndeplinită în cauză nici condiția „pagubei iminente” pentru a se dispune suspendarea actului administrativ fiscal. Referitor la cererea de plată a cauțiunii, conform art. 471 alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2010 privind modificarea și completarea Legii nr. 21/1996, se constată că cererea de suspendare a fost depusă la instanța de fond în anul 2009, iar obligația de plată a cauțiunii în cazul contestării deciziei emise de Consiliul Superior al Magistraturii Concurenței a fost introdusă după pronunțarea instanței de fond, având în vedere că încheierea instanței de fond a fost pronunțată la 20 aprilie 2010, iar modificarea legislativă a intrat în vigoare la 5 august 2010. De aceea, cererea de obligare la plata cauțiunii va fi respinsă.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea privind plata cauțiunii. Respinge recursul declarat de SC T.A.T. SRL București împotriva încheierii din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.