ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4410/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1344 din 30

aprilie 2008, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării

deciziei nr. 15/2008 a Consiliului Concurenței formulată de reclamanta SC M.E.

SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței.

Pentru a pronunța o asemenea soluție,

prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta nu a făcut dovada întrunirii

cumulative a condițiilor impuse de art. 14 din Legea contenciosului

administrativ pentru a putea solicita suspendarea executării efectelor deciziei

nr. 15/2008 a Consiliului Concurenței.

Astfel, instanța de fond a precizat că nu

se poate pronunța asupra legalității actului administrativ aflat în litigiu,

aceasta fiind de competența instanței investite cu acțiunea în anularea actului

administrativ, ci doar asupra unor aspecte de vădită nelegalitate a actului

întrucât, în caz contrar, condiția cazului bine justificat nu ar mai exista.

În privința susținerii existenței unui

caz bine justificat, reclamanta a invocat două aspecte: prescripția dreptului

de a aplica sancțiunea contravențională și împrejurarea că probele administrate

de pârât în cauză nu sunt apte să dovedească săvârșirea faptei contravenționale

prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/2996, republicată.

În legătură cu excepția prescripției

dreptului Consiliului Concurenței de a aplica sancțiunea contravențională,

curtea de apel a reținut că într-o cerere de suspendare instanța nu poate

analiza o asemenea excepție.

În opinia primei instanțe, în speță nu

poate fi vorba de o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului

administrativ dedus judecății, deoarece reclamanta invocă un termen de

prescripție reglementat de o lege generală în timp ce în legea specială

incidentă în materie este prevăzut un termen special de prescripție și este

indicată data de la care începe să curgă acest termen.

În plus, instanța de fond a arătat că

nici susținerea referitoare la greșita apreciere a probatoriului de către pârât

nu este aptă să dovedească existența unui caz bine justificat.

În concepția instanței, o asemenea

susținere vizează mai mult temeinicia deciziei contestate și mai puțin

legalitatea acesteia, iar interpretarea probelor este în sarcina instanței

investite cu cererea de anulare a acesteia.

Îndoiala serioasă cu privire la

legalitatea actului administrativ ar fi fost creată în ipoteza în care

emitentul acestuia nu ar fi avut în vedere nici un act și nici un element pe

care să-și fundamenteze decizia.

În materia concurenței, analiza probelor

este mult mai dificilă și mai laborioasă, motiv pentru care, la o primă vedere,

nu se poate stabili că există o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ.

Prima instanță a concluzionat în sensul

că reclamanta nu a probat existența unui caz bine justificat pentru a se putea

dispune suspendarea deciziei pârâtului nr. 15/2008.

În această situație, chiar dacă ar fi

îndeplinită condiția necesității prevenirii unei pagube iminente, nu se poate

dispune actului administrativ, întrucât cele două condiții reglementate de art.

14 din Legea nr. 554/2004 sunt cumulative.

În plus, prima instanță a precizat și

faptul că orice sancțiune pecuniară, mai ales una de amploare, cum este cea în

speță, presupune producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, însă

acesta trebuie raportat și la capacitatea financiară a agentului economic în

cauză.

Vădita disproporționalitate a amenzii

contravenționale aplicate, invocată de reclamantă, nu poate fi încadrată la un

caz bine justificat, deoarece doar stabilirea unei amenzi în afara limitelor

legale ar fi putut reprezenta o împrejurare de natură să creeze o îndoială

serioasă asupra legalității actului administrativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, în termen legal, reclamanta care a solicitat modificarea acesteia,

admiterea cererii de chemare în judecată și suspendarea executării deciziei nr.

15/2008 până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 2183/2/2008 al Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În dezvoltarea căii de atac, recurenta

arată că a formulat acțiune în anularea actului administrativ în discuție și că

întrunește cele două condiții impuse de art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a

obține suspendarea acestui act. În esență, recurenta a reluat motivele expuse

și la instanța de fond care susțin în opinia acesteia existența unui caz bine

justificat și prevenirea unei pagube iminente (filele 3-15 dosar).

Prin cererea existentă la filele 18-25

dosar, recurenta a formulat o completare la motivele de recurs.

Intimatul Consiliul Concurenței a depus

la dosar întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca rămas fără

obiect, arătând în motivare că recurenta a obținut suspendarea actului

administrativ în litigiu prin sentința civilă nr. 2036 din 24 iunie 2008.

Analizând actele dosarului, în raport de

susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte va

respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin decizia nr. 15 din 12 martie 2008,

recurenta a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de

49.231.049,79 lei pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 21/1996, republicată.

Prin sentința atacată în petenta cauză,

cererea de suspendare a deciziei anterior individualizată a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Ulterior, în temeiul prevederilor art. 15

din Legea nr. 554/2004, recurenta a formulat o nouă cerere de suspendare a

actului administrativ. Această cerere a fost admisă prin sentința civilă nr.

2036 din 24 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, care a dispus suspendarea actului până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 2183/2/2008 aflat pe rolul acestei

instanțe, având ca obiect anularea actului administrativ.

Prin urmare, în baza art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată,

Înalta Curte va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.E. SRL

Mogoșoaia, împotriva sentinței civile nr. 1344 din 30 aprilie 2008 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

noiembrie 2008.