ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2997/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC A.G. SA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Concurenței suspendarea executării Deciziei nr. 35/2009 emisă de pârât, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond.

Prin Încheierea din data de 27

octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, invocată de

pârâtul Consiliul Concurenței, a admis cererea de suspendare, și în consecință,

a dispus suspendarea Deciziei nr. 35/2009 a pârâtului Consiliul Concurenței, în

privința reclamantei, până la soluționarea cauzei în fond.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel

a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârât în raport cu

prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, curtea de apel a reținut

că pârâtul nu a administrat nicio probă din care să reiasă, pe de o parte că

reclamanta a mai formulat și alte cereri de suspendare, indicând doar două

numere de dosare ale acestei instanțe, iar pe de altă parte nu a dovedit că,

motivele acestor cereri sunt similare celor invocate în cauză.

Asupra fondului cererii de

suspendare, instanța a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 15 alin. (1) și (2) raportate la art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea cererii de suspendare formulată de

reclamantă, apreciind că din argumentele aduse de aceasta și din probele

existente la dosarul cauzei, rezultă suficiente elemente care să formeze

părerea instanței asupra existenței cazului bine justificat și a pagubei

iminente.

Împotriva acestei încheieri, a

declarat recurs pârâtul Consiliul Concurenței.

În motivarea recursului său, pârâtul

a susținut, pe de o parte, greșita aplicare de către prima instanță a

prevederilor art. 14 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ, atunci

când a respins excepția inadmisibilității cererii reclamantei, iar pe de altă

parte, greșita apreciere a îndeplinirii celor două condiții cumulative

prevăzute de lege pentru admiterea cererii de suspendare, respectiv cazul bine

justificat și paguba iminentă.

Recursul este întemeiat.

Din analiza cererii de suspendare

care formează obiectul prezentei cauze precum și din actele și piesele

dosarului, se constată că împotriva aceluiași act administrativ – Decizia nr.

35 din 16 februarie 2009 a Consiliului Concurenței – intimata-reclamantă a

formulat, în mai multe rânduri cereri prin care a solicitat suspendarea punerii

lui în executare, cereri ce au avut același obiect, părți și cauză, motivarea

fiind identică, atât sub aspectul cazului bine justificat cât și al pagubei

iminente.

În această situație erau aplicabile

prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, text conform căruia nu

pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași

motive.

Deși pârâta-recurentă a invocat și

în întâmpinarea depusă la instanța de fond, acest aspect, sub forma excepției

de fond a autorității lucrului judecat, totuși prima instanță nu a analizat

excepția prin prisma obiectului ei și a prevederilor legale cu caracter de

normă specială conținute în art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Față de formularea excepției și

având în vedere ca la dosarul pricinii s-a depus sentința nr. 2861 din 07 iulie

2009 pronunțată în dosarul nr. 6155/2/2009 al Curții de Apel București,           Înalta

Curte apreciază că susținerea din recurs derivând din faptul că cererea de

suspendare din prezentul dosar se întemeiază pe aceleași motive ca și cererea

care a format obiectul analizei în dosarul nr. 6155/2/2009, este fondată,

astfel că dezlegarea dată de judecătorul fondului este nelegală și netemeinică.

Având în vedere considerentele

prezentate, Înalta Curte, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să admită

recursul și dând eficiență dispozițiilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004,

să respingă cererea formulată de reclamanta SC A.G. SA, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul

Concurenței, împotriva Încheierii din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică încheierea recurată în sensul că

respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A.G. SA ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.