ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4191/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4191/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
reclamanta SC M.P.G. SRL Baia Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul
Concurenței, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 55472004 și cu
dispozițiile art. 47 alin. (4) din Legea concurenței, suspendarea deciziei nr. 61
din 07 decembrie 2009 a Consiliului Concurenței, până la soluționarea cererii ce
face obiectul Dosarului nr. 11976/2/2009 privind anularea acestei decizii.
Motivele de fapt și
de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a susținut că decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă cu
încălcarea prevederilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 și cu nerespectarea
art. 37-38 din aceeași lege, referitoare la autorizarea prealabilă a investigațiilor
efectuate „în orice alte spații” așa cum prevede art. 1 din ordinul nr. 131 din
08 iunie 2007.
A mai arătat că în cauză
sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) lit. a) și d), raportat la prevederile
art. 5 alin. (2) lit. e) pct. 2 și 3 și art. 5 alin. (5) din Legea nr. 21/1996,
iar decizia atacată este de natură să afecteze grav și iremediabil interesele legitime
ale reclamantei, existând pericolul intrării în faliment a societății.
Apărările formulate
de pârâtul Consiliul Concurenței.
Prin întâmpinarea formulată
în cauză, pârâtul Consiliul Concurenței a solicitat respingerea cererii de suspendare
a deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. 61/2009, formulată de reclamantă.
Hotărârea instanței
de fond.
Prin sentința civilă
nr. 437 din 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării deciziei
nr. 61 din 07 decembrie 2009 a Consiliului Concurenței, ca nefondată.
Motivele de fapt și
de drept care au stat la baza formării convingerii instanței de fond.
Prin Ordinul nr. 132 din
23 mai 2007 emis de Președintele Consiliului Concurenței s-a declanșat o investigație
din oficiu referitoare la posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din lege, de către
agenții economici activi pe piața pâinii din România, constatându-se că în 2006
un număr de 17 agenți economici din județul Maramureș au încheiat o înțelegere anticoncurențială
prin care au stabilit de comun acord fixarea unui nivel minim al prețului de vânzare
a pâinii albe, cu scopul de a crește nivelul prețurilor pe piață.
Constatările au fost făcute
de Consiliul Concurenței la 28 iunie 2007, când s-au desfășurat inspecții inopinate
la sediul Asociației Maramureș, de unde s-au ridicat documente, printre care se
regăsesc și procesele-verbale încheiate în urma adunărilor generale ale asociaților.
Din aceste acte rezultă că administratorul SC M.P.G. SRL, care deținea și calitatea
de vicepreședinte al asociației, a subliniat că, încă din toamna anului 2005 membrii
asociației au căzut de acord cu utilizarea unui punct de desfacere a pâinii albe
de 1,8 RON/Kg, și că, gradual, ar trebui acceptat un preț de 1,9 RON/Kg + T.V.A.
5.3. Prin prisma dispozițiilor
art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a constatat că afirmațiile reclamantei
referitoare la nelegalitatea deciziei Consiliului Concurenței și la împrejurarea
că actul atacat este de natură să afecteze grav și iremediabil interesele legitime
ale acesteia, nu sunt de natură să dovedească faptul existenței unei îndoieli serioase
asupra legalității deciziei în discuție.
5.4. În ceea ce privește
cazul bine justificat, s-a reținut că în cuprinsul deciziei sunt prezentate pe larg
motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantei,
iar pretinsele încălcări și nerespectarea art. 36 alin. (2), art. 37-38, art. 43
nu sunt susținute de probe, și nu fac dovada îndeplinirii acestei condiții.
5.5. Referitor la existența
unei pagube iminente, instanța a constatat că reclamanta nu aduce dovezi referitoare
la o posibilă intrare în insolvență, în situația achitării amenzii stabilite prin
decizia contestată. A mai reținut că amenda aplicată este în procent de 3% din cifra
de afaceri, în condițiile în care cuantumul maxim stabilit prin lege este de 10%,
iar fapta comisă este încadrată în categoria celor de gravitate mare.
Recursul formulat de
reclamanta SC M.P.G. SRL Baia Mare.
Motive de recurs întemeiate
pe dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.
6.1. Este îndeplinită
condiția cazului bine justificat.
6.1.1. Decizia contestată
a fost emisă cu încălcarea unor dispoziții legale imperative, art. 36 alin. (2)
și art. 37-38 din Legea nr. 21/1996, republicată și modificată.
6.1.2. A intervenit prescripția
dreptului de a se aplica sancțiunea contravențională în raport de prevederile O.G.
nr. 2/2001.
Recurenta invocă jurisprudența
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,
care ulterior anului 2006 a fost unitară în aplicarea termenului de 6 luni prevăzut
de O.G. nr. 2/2001.
6.2. Este îndeplinită
și cea de-a doua condiție cerută de art. 14 din Legea contenciosului administrativ,
și anume aceea a prevenirii unei pagube iminente.
Societatea recurentă se
află în pericol de a intra în faliment, ceea ce ar conduce la concedierea celor
44 de salariați.
Întâmpinarea formulată
de intimatul-pârât Consiliul Concurenței.
Intimatul solicită respingerea
recursului ca nefondat, pentru neîndeplinirea prevederilor art. 14 din Legea
nr. 554/2004, modificată și completată.
7.1. Critica privind prescrierea
dreptului de a aplica sancțiunea este neîntemeiată, incident fiind termenul de prescripție
de 5 ani prevăzut în art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței.
7.2. Celelalte aspecte
dezvoltate de recurentă, ce privesc încălcarea unor dispoziții legale, nu sunt de
natură să arunce îndoieli serioase, puternice asupra legalității deciziei nr. 61/2009.
7.3. Recurenta nu a dovedit
cu documente situația sa financiară și că plata amenzii ar conduce la intrarea în
faliment.
Faptul că profitul pe
anul 2009 este de 311 RON, nu este de natură a arăta imposibilitatea societății
de a plăti amenda, deoarece aceasta se achită din veniturile societății și nu din
profit.
II. Considerentele instanței
de recurs.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs ce
privește încălcarea unor dispoziții legale imperative nu poate fi primit, nefiind
dezvoltat de către recurentă.
Instanța de fond nu a
avut în vedere aceste critici, iar dispozițiile art. 36 alin. (2), art. 37-38 din
Legea nr. 21/1996, republicată și modificată, privesc fondul cauzei și nu pot fi
analizate în cadrul cererii de suspendare.
În ceea ce privește
prescripția dreptului de a aplica sancțiunea, se va constata netemeinicia excepției
invocate și implicit neîndeplinirea condiției cazului bine justificat referitoare
la prescripție.
Prevederile O.G. nr. 2/2001
s-au aplicat de către instanța supremă pentru contravențiile săvârșite până la modificarea
Legii nr. 21/1996 prin O.U.G. nr. 121/2003 aprobată cu modificări prin Legea
nr. 184/2004.
Fapta recurentei datează
din anul 2006, astfel încât este incident termenul de prescripție prevăzut de
art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței.
La rândul său, condiția
pagubei iminente nu este îndeplinită, la dosar neexistând nicio dovadă asupra iminenței
falimentului societății.
Față de acestea, nefiind
întrunite prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20
alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC M.P.G. SRL Baia Mare, împotriva sentinței civile nr. 437 din 25 ianuarie 2010
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 octombrie 2010.