ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4191/2010

Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC M.P.G. SRL Baia Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 55472004 și cu dispozițiile art. 47 alin. (4) din Legea concurenței, suspendarea deciziei nr. 61 din 07 decembrie 2009 a Consiliului Concurenței, până la soluționarea cererii ce face obiectul Dosarului nr. 11976/2/2009 privind anularea acestei decizii.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 și cu nerespectarea art. 37-38 din aceeași lege, referitoare la autorizarea prealabilă a investigațiilor efectuate „în orice alte spații” așa cum prevede art. 1 din ordinul nr. 131 din 08 iunie 2007. A mai arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) lit. a) și d), raportat la prevederile art. 5 alin. (2) lit. e) pct. 2 și 3 și art. 5 alin. (5) din Legea nr. 21/1996, iar decizia atacată este de natură să afecteze grav și iremediabil interesele legitime ale reclamantei, existând pericolul intrării în faliment a societății.

Apărările formulate de pârâtul Consiliul Concurenței. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Concurenței a solicitat respingerea cererii de suspendare a deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. 61/2009, formulată de reclamantă.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 437 din 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 61 din 07 decembrie 2009 a Consiliului Concurenței, ca nefondată.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței de fond. Prin Ordinul nr. 132 din 23 mai 2007 emis de Președintele Consiliului Concurenței s-a declanșat o investigație din oficiu referitoare la posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din lege, de către agenții economici activi pe piața pâinii din România, constatându-se că în 2006 un număr de 17 agenți economici din județul Maramureș au încheiat o înțelegere anticoncurențială prin care au stabilit de comun acord fixarea unui nivel minim al prețului de vânzare a pâinii albe, cu scopul de a crește nivelul prețurilor pe piață. Constatările au fost făcute de Consiliul Concurenței la 28 iunie 2007, când s-au desfășurat inspecții inopinate la sediul Asociației Maramureș, de unde s-au ridicat documente, printre care se regăsesc și procesele-verbale încheiate în urma adunărilor generale ale asociaților. Din aceste acte rezultă că administratorul SC M.P.G. SRL, care deținea și calitatea de vicepreședinte al asociației, a subliniat că, încă din toamna anului 2005 membrii asociației au căzut de acord cu utilizarea unui punct de desfacere a pâinii albe de 1,8 RON/Kg, și că, gradual, ar trebui acceptat un preț de 1,9 RON/Kg + T.V.A. 5.3. Prin prisma dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a constatat că afirmațiile reclamantei referitoare la nelegalitatea deciziei Consiliului Concurenței și la împrejurarea că actul atacat este de natură să afecteze grav și iremediabil interesele legitime ale acesteia, nu sunt de natură să dovedească faptul existenței unei îndoieli serioase asupra legalității deciziei în discuție. 5.4. În ceea ce privește cazul bine justificat, s-a reținut că în cuprinsul deciziei sunt prezentate pe larg motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantei, iar pretinsele încălcări și nerespectarea art. 36 alin. (2), art. 37-38, art. 43 nu sunt susținute de probe, și nu fac dovada îndeplinirii acestei condiții. 5.5. Referitor la existența unei pagube iminente, instanța a constatat că reclamanta nu aduce dovezi referitoare la o posibilă intrare în insolvență, în situația achitării amenzii stabilite prin decizia contestată. A mai reținut că amenda aplicată este în procent de 3% din cifra de afaceri, în condițiile în care cuantumul maxim stabilit prin lege este de 10%, iar fapta comisă este încadrată în categoria celor de gravitate mare.

Recursul formulat de reclamanta SC M.P.G. SRL Baia Mare. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. 6.1. Este îndeplinită condiția cazului bine justificat. 6.1.1. Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea unor dispoziții legale imperative, art. 36 alin. (2) și art. 37-38 din Legea nr. 21/1996, republicată și modificată. 6.1.2. A intervenit prescripția dreptului de a se aplica sancțiunea contravențională în raport de prevederile O.G. nr. 2/2001. Recurenta invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care ulterior anului 2006 a fost unitară în aplicarea termenului de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 2/2001. 6.2. Este îndeplinită și cea de-a doua condiție cerută de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, și anume aceea a prevenirii unei pagube iminente. Societatea recurentă se află în pericol de a intra în faliment, ceea ce ar conduce la concedierea celor 44 de salariați.

Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Consiliul Concurenței. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru neîndeplinirea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. 7.1. Critica privind prescrierea dreptului de a aplica sancțiunea este neîntemeiată, incident fiind termenul de prescripție de 5 ani prevăzut în art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței. 7.2. Celelalte aspecte dezvoltate de recurentă, ce privesc încălcarea unor dispoziții legale, nu sunt de natură să arunce îndoieli serioase, puternice asupra legalității deciziei nr. 61/2009. 7.3. Recurenta nu a dovedit cu documente situația sa financiară și că plata amenzii ar conduce la intrarea în faliment. Faptul că profitul pe anul 2009 este de 311 RON, nu este de natură a arăta imposibilitatea societății de a plăti amenda, deoarece aceasta se achită din veniturile societății și nu din profit. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Motivul de recurs ce privește încălcarea unor dispoziții legale imperative nu poate fi primit, nefiind dezvoltat de către recurentă. Instanța de fond nu a avut în vedere aceste critici, iar dispozițiile art. 36 alin. (2), art. 37-38 din Legea nr. 21/1996, republicată și modificată, privesc fondul cauzei și nu pot fi analizate în cadrul cererii de suspendare. 3. În ceea ce privește prescripția dreptului de a aplica sancțiunea, se va constata netemeinicia excepției invocate și implicit neîndeplinirea condiției cazului bine justificat referitoare la prescripție. Prevederile O.G. nr. 2/2001 s-au aplicat de către instanța supremă pentru contravențiile săvârșite până la modificarea Legii nr. 21/1996 prin O.U.G. nr. 121/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr. 184/2004. Fapta recurentei datează din anul 2006, astfel încât este incident termenul de prescripție prevăzut de art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței. 4. La rândul său, condiția pagubei iminente nu este îndeplinită, la dosar neexistând nicio dovadă asupra iminenței falimentului societății. 5. Față de acestea, nefiind întrunite prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.